Scriu această poveste cu toate că nu sunt eu protagonista, deși mă privește și pe mine, nu doar pentru că m-am documentat despre subiect, nici doar pentru că în ultimii ani am aflat foarte multe despre alăptare, beneficiile alăptării asupra mamei și copilului, restricții și interdicții. Scriu această poveste pentru că atunci când i se întâmplă cuiva din familia mea, e ca și cum mi s-a întâmplat mie. Scriu despre asta pentru că, la un moment dat a făcut parte și din viața mea și m-a afectat. Am răscolit internetul pe din două și am încercat să înțeleg de ce unii medici interzic alăptarea dacă mama este purtătoarea virusului hepatitei B.

Totul a început atunci când sora mea a rămas însărcinată cu al doilea copil. Urma să aibă un băiețel. La fel ca la prima naștere, avea planul de dinainte făcut, urma să facă cezariană și să-și hrănească băiețelul cu lapte praf. Totul, la recomandarea medicului. „Cu hepatita B, nu e de joacă.”, astea sunt vorbele medicilor care i-au urmărit sarcinile și care i-au recomandat cezariana la rece și interdicția de a alăpta.

Hepatita B, sarcina și alăptarea

Sora mea a fost diagnosticată cu această boală acum mai bine de 8 ani și, cu toate că este purtător sănătos, din experiența ei și raportându-se la spusele medicilor, boala se declanșează în momentul în care îi scade sistemul imunitar. Este foarte precaută și a crescut deja o fetiță, pe care a protejat-o de această boală, urmând recomandările medicale pe care le-a primit.

Când a rămas însărcinată a doua oară, a încercat să pună în discuție cu medicul care îi urmărea sarcina, posibilitatea de a alăpta, desigur cu anumite restricții. Răspunsul a fost negativ, întărit de precizări precum „e răspunderea ta”, „și dacă există cel mai mic risc, de ce ai vrea să ți-l asumi?” și alte argumente care îi rispeau visul de a alăpta vreodată.

Au existat niște momente în care sora mea mă privea când o alăptam pe Sara și spunea că i-ar fi plăcut și ei să trăiască acest sentiment. Mai mult decât atât, la un moment dat, fetița ei fiind hrănită doar cu lapte praf s-a dovedit că are un sistem imunitar scăzut și atunci, marele ei regret a fost neputința de a-i da anticorpi prin laptele matern. Era foarte tristă că nu o să poată să alăpteze nici de data asta dar se consolase cu ideea.

În timpul ăsta, eu răscoleam internetul și găseam multe informații despre posibilitatea alăptării chiar și la mamele purtătoare de hepatita B. Când i-am expus punctul meu de vedere, sora mea a fost trimisă la o conferință despre sarcină cu niște medici polonezi, iar acolo a întrebat, din nou, care sunt riscurile la care îl supune pe bebelușul ei dacă se gândește să-l alăpteze. Din păcate nu a avut parte de încurajări și nu a existat nici măcar o persoană care să o susțină. Aceeași poveste, fiecare mamă își asumă riscuri. Dar oare care e riscul cel mai mic și cum știi că ceea ce alegi e în interesul copilului tău?

Într-o ultimă încercare, sora mea s-a programat la medicul pediatru și consultant în alăptare, acreditat ibclc, Roxana Hristianovici, la Pedilactis, unde a avut parte de o evaluare informată și de o consiliere corectă în privința riscurilor și avantajelor alăptării în cazul în care mama este infectată cu hepatita B.

Ce trebuie să știm despre hepatita B?

Un studiu din 2016 arată că la nivel mondial, aproximativ 257 milioane de oameni au hepatita B cronica. Conform site-ului reginamaria.ro, virusul hepatitei B se transmite prin contact cu sângele, spermă sau alte fluide corporale ale persoanei infectate.

Modalitățile de transmitere a virusului sunt urmatoarele:

• La naștere (de la mama infectată la făt în timpul expulziei);
• Act sexual cu un partener infectat;
• Folosirea în comun a acelor, seringilor sau a echipamentelor de preparare a drogurilor;
• Folosirea în comun a periuței de dinti, lamei de ras sau a echipamentelor medicale (de exemplu, glucometru) cu persoana infectată;
• Contact direct cu sângele sau cu rănile deschise ale persoanei infectate;
• Expunere la ace sau la alte obiecte ascuțite ale unei persoane infectate.

Virusul hepatitei B nu se răspândește prin intermediul alimentelor, apei, prin folosirea în comun a tacâmurilor, prin alăptat, îmbrățișare, sărut, strângere de mână, tuse sau strănut.

Din păcate, viitoarele mame nu sunt pe deplin informate și nu știu că pot alăpta, desigur cu anumite condiții.

• În sarcină se recomandă depistarea Ag Hbs si/sau a Ac anti HBc și prescrierea unei serologii complete pentru VHB si a viremiei VHB (ADN-VHB);
• Urmărirea evoluției bolii și a tratamentului (dacă acesta se impune). La mamele cu valori mari ale viremiei se recomandă, începând cu trimestrul 3 de sarcină, terapia antivirală orală, totul la recomandarea medicului specialist gastroenterolog;
• Prevenția transmiterii hepatitei B copilului prin vaccinare imediată, administrarea cat mai precoce dupa nastere a imunoglobulinei antihepatita B și vaccinarea VHB (de preferat în primele 12 ore de la naștere, într-un loc diferit de primul vaccin, apoi repetarea la 1 lună, la 2 luni și la șase luni).

!!! Atenție

Nu vei transmite hepatita B copilului prin laptele matern. De asemenea, boala nu se transmite prin intermediul farfuriilor, paharelor sau ustensilelor de gătit. Nici prin strănut sau tuse, îmbrățișări sau săruturi.

Ce s-a întâmplat mai departe?

Când a știut sora mea ce să aleagă? Când s-a liniștit și și-a asumat decizia fiind sigură că tot ceea ce face este pentru binele puiului ei? În clipa în care și-a ținut , pentru prima dată, băiețelul în brațe. Atunci a ales cu sufletul, cu inima. Atunci i s-a relaxat mintea și a simțit cum trebuie să-l pună la sân, luându-și, în același timp și celelalte măsuri de precauție.

Cum a procedat?

Și-a vaccinat copilul imediat după naștere și a avut grijă ca cel mic să nu intre în contact cu sângele ei.

La început a folosit protecții de silicon, îi era frică de răni și nu voia sub nicio formă ca cel mic să ia contact cu sângele ei. S-a confruntat cu furia laptelui, apoi cu regresia suptului. A folosit pompa de muls de la Spectra, și-a făcut rezerve de lapte, a avut multe momente în care a avut impresia că ceva nu face bine, însă nu a renunțat. Magia alăptării trebuia să continue. Puiul ei avea să-și primească drepturile.

La un an și șapte luni depărtare de acel moment, sora mea încă alăptează și povestește ce experiență incredibilă trăiește alături de copilul ei. Nu s-ar fi gândit niciodată că poate să aibă genul ăsta de conectare, că își poate simți copilul atât de aproape de ea și înafara săculețului gestațional. N-a crezut până nu a trăit pe pielea ei cât de minunată este alăptarea.

Desigur, fiecare mamă alege în funcție de propriile considerente dar eu vreau să încurajez mamele să se documenteze bine, să întrebe mai multe păreri, să caute ăn stânga și în dreapta după o părere informată. Alăptarea este un proces minunat cu extrem de multe beneficii atât pentru mamă cât și pentru copil. Am scris aici mai multe despre alăptare.

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul O mamă cu hepatita B a vrut să alăpteze și visul ei s-a îndeplinit apare prima dată în Zburătoarea.

Cum am înțărcat-o pe Mara. Unde am greșit și ce am făcut bine?

Înțărcarea este o decizie grea pentru mine fiindcă știu clar ce înseamnă alăptarea, care sunt beneficiile ei pentru mamă și pentru copil. Sunt pro alăptare de ani de zile, am încurajat și încurajez mame care se îndoiesc de capacitatea lor de a alăpta, am fost la evenimente despre asta, am citit, am vorbit cu consultanți, am văzut documentare care tratează subiectul alăptării, dar cel mai important, mi-am dat seama pe pielea mea și a copiilor mei despre importanța alăptării și numeroasele beneficii pe care le are.

Înțărcarea este un proces care mă doare, care scoate niște răni la iveală, care mă face să mă simt mai puțin bună, insuficientă, cu toate că știu că este o normalitate și trebuie să se întâmple la un moment dat.

În cazurile ideale, înțărcarea vine atunci când cel mic hotarăște să renunțe, undeva după trei ani, când dispare și refexul de supt.

Să nu-mi săriți în cap că am zis trei ani, sunt poate patru ani sau mai mult, eu sunt pro alăptare prelungită, încurajez toate mamele care fac asta și cred că ce se întâmplă între ele și copiii lor este ceva extrem de intim, frumos și firesc.

În ceea ce ne privește, Mara este un copil care cere mult și des să fie alăptată (mai ales în ultimile luni) iar pentru mine asta a însemnat multe nopți nedormite, multe zile extenuante, mult greu. Știu că dorința ei de a suge des acoperă altă nevoi, ea merge la grădiniță, eu am mai bine de opt luni de când am început munca, nu sunt mereu disponibilă pentru ea, mai e și soră-sa care nu este mereu înțelegătoare și răbdătoare, plus un salt mental pe care îl are în jurul acestei vârste.

Hotărârea mea de a o înțărca este pentru mine și nu pentru ea. Simt cum cad încet, în gol și nu am nimic de care să mă prind. Mă doare să o înțarc dar nu știu cum aș mai putea merge înainte cu alăptarea.

Unde am greșit?

Mara este un copil independent, precoce aș zice, căruia îi place să facă tot fără să accepte niciun ajutor din partea altcuiva. Am sprijinit-o și o sprijin mereu în sensul ăsta, mi se pare important să-și dea seama de ce și cât poate.

Fiind foarte cald în București și având-o pe Mara în vacanță, am vrut să duc fetele la sora mea, să-și petreacă vacanța cu verișorii lor.

Le-am lăsat două săptămâni acolo, perioadă în care, am tot mers la două zile la ele, Mara nu era înțărcată, voiam să fie ăsta un fel de start unde supturile ei se răresc, dar aici am greșit.

Oricât de independent era copilul meu, separarea de el a fost o prostie. Nu am realizat că toată acea independență provenea din legătura noastră siguranțată. Ea era încrezătoare să încerce orice pentru că știa că sunt acolo, orice ar fi.

Când am lăsat-o la sora mea, cu maică-mea (fetele mele o simt ca pe a doua mamă), cu verișorii ei, la curte, cu cățel, cu multe jucării, într-un mediu care, în alte circumstanțe, este ideal pentru o vacanță de vară, Mara s-a simțit părăsită. A apărut anxietatea de separare și nu mi-am dat seama de treaba asta decât în clipa în care am adus-o înapoi la București, acasă, unde a început să fie lipită de mine, să vrea doar în brațe, să mă ceară doar pe mine, să facă urât dacă mai intervenea și o a treia persoană în relația noastră.

Ce am făcut bine?

Mi-am dat timp și am început să mă reconectez cu ea, să o ascult, să o înțeleg, să-i explic că știu cum este ea dar vreau să mă audă și pe mine. Și a înțeles. Copilul meu mic, care abia împlinise doi ani, a înțeles, m-a auzit!

Pentru asta mi-am luat două săptămâni de concediu și am stat acasă cu fetele mele, să mă conectez cu ele și să încerc să-i umplu Marei golul lăsat de lipsa alăptării cu altceva.

Până într-o zi în care, din senin, m-a întrebat singură:

-Mai este?

I-am zis că nu mai este și a continuat să se joace ca și cum doar asta a vrut să știe, iar acum că a aflat, a înțeles și nu are de gând să pună la îndoială cele spuse de mine.

M-am blocat, mi se părea ireal ca fetița mea, care trăgea de bluzele mele nonstop, care se înverșuna să ceară tare și răspicat că vrea sân, care doar așa știa să se aline, în sfârșit, înțelesese.

Așa a decurs ziua, cu Mai e, Nu mai e, Mai e, Nu mai este. la un moment dat era un joc amuzant, venea tiptil, crezând că nu o văd și, dintr-odată, îmi sărea în brațe și mă întreba, apoi se hilizea și iarăși își făcea de lucru cu altceva.

Primul somn, la prânz, a fost vis. A întrebat, am răspuns, a băgat degetul în gură iar eu am ținut-o în brațe câteva minute bune. A adormit repede, îi simțeam mirosul părului de bebeluș care a crescut mult mai repede decât aș fi crezut, o aveam călduță, moale, pe mâinile mele, pe pieptul meu care, în ziua aia, n-a mai alăptat-o.

Dar nu mă mai simțeam tristă pentru că, de data asta, trecerea era lină și ea înțelegea așa cum pricepe un om mare.

Am fost tare mândră de Mara și mi-am dat seama că iubirea noastră nu curge doar prin lapte. Sunt sute de alte feluri prin care pot să o alint, să o dezmierd, să o fac să se simtă în siguranță, să o încurajez, să o protejez, să o ghidez, să o inspir, să-i fiu alături, să o iubesc.

Prima noapte a fost cu multe treziri, dar fără plâns. M-a întrebat, am răspuns, ea a băgat degetul în gură și s-a pus înapoi la somn.

Au trecut trei zile și două nopți, eu o alăptez o singură dată, noaptea, dar e important că Mara nu mai cere și că îmi zice singură că nu mai „este țiți”. Cel mai important, nu mai simt niciun fel de presiune, avem multe momente de tandrețe, multe îmbrățișări, multe clipe de râs în hohote. Până la urmă se întâmplă, așa cum îmi doream. Acum știu că asta ar fi trebuit să fac de la început.

Sunt mai bine de 2 ani de când o alăptez pe micuța Mara

Cu un start neobișnuit, cu o infecție luată din spital la naștere și internare la câteva zile dupa ce am ținut-o prima dată în brațe, cu creștere înceată în greutate, mereu sub grafic, cu fren tăiat abia la vârsta de 1 an, cu pusee de creștere, greve ale suptului și nopți active, cu bune și cu grele, fetița asta mică, ce mi-a furat inima din prima clipă in care am aflat că ea crește în mine, mă face în fiecare zi fericită!
Despre alăptarea ei aș putea să scriu la nesfârșit, clipele petrecute împreună au fost terapie pură pentru mine.

Când, în sfârșit, înțelegi că poți să te bucuri de momentele astea, chiar și de greul din ele, gândindu-te că nu o sa te mai întâlnești cu o așa perioadă frumoasă,
Când realizezi ce fel de conectare înseamna alăptarea, cât de apropiate vă face, ce fel de iubire curge de ambele părți,
Când nu ma poți până îi vezi privirea dulce și atunci știi că ma poți puțin,
Când îți zâmbește șmecherește și tu te pierzi în râsul ei de copil,
Când îi simți mirosul dulce-acrisor de copil năzdrăvan care începe să nu mai fie bebe,
Când toate astea se întamplă și multe altele,
Atunci, acolo, începe iubirea!

Povestea înțărcării

Asta e povestea înțărcării Marei care încă nu s-a încheiat, dar acum avem o direcție. Aș fi vrut să fie mai mult, să dureze cât își dorește ea să fie, dar contextul actual și cursurile la care trebuie să mă duc m-au făcut să-i ghidez eu înțărcare. Este extrem de dureros pentru mine să concep că acesta este finalul unei perioade incredibil de frumoase pe care am trait-o cu ambele fete. Pentru mine, alăptarea lor a fost despre provocări și dragoste, despre limite și rezistență, despre cunoașterea mea. Această experiență m-a făcut să fiu mult mai ancorată în viața copiilor mei, să ne petrecem mult timp împreună, să dormim piele pe piele, să ne auzim bătăile inimilor, să ne reglăm respirațiile una în funcție de cealaltă.

Am scris și despre:

• Alăptarea. Povestea mea.
• Sara și înțărcarea blândă.
• 7 mituri despre alăptare.
• Dragă mămică, dacă îți dorești să alăptezi, iată cum trebuie să te pregătești.

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Cum am înțărcat-o pe Mara. Unde am greșit și ce am făcut bine? apare prima dată în Zburătoarea.

Există undeva în celălalt capăt al țării, o mămică pe nume Camelia care s-a gândit să facă bijuterii din amintiri. Pentru că a privit cu melancolie trecerea timpului și cât de repede i-au crescut copiii și pentru că a știut că amintirile vor fi singurii martori la toată acea perioadă minunată. Și așa a creat pandantive și cercei, inele și brățări care să conțină o bucățică din ce ne este nouă drag.

Bijuteriile sunt concepute cu migală și atenție pentru detalii. Pe lângă materialul personalizat (lapte matern, șuviță de păr sau cordon ombilical) mai pot conține flori sau alte materiale și texturi care le fac să fie delicate și deosebite. Așa cum sunt clipele de care vrem să ne amintim. Unice.

Ce înseamnă pentru mine acest pandantiv?

O  bijuterie care adună peste 4 ani de alăptare (alăptare care continuă și acum), clipe de magie alături de Sara, apoi de Mara și care se întâmplă și astăzi cu amândouă. Un pandantiv pe care nu mă mai satur să-l privesc, cu cercul frumos finisat, cu șuvițele de păr prinse în rășină, cu perla de lapte matern în formă de inimă, așa cum a fost și pentru mine perioada de alăptare, o dragoste continuă, întregită de cuvinte, mângâieri și îmbrățișări. O apropiere fizică, o atașare pe care nu o s-o mai am niciodată cu fetele mele, nu sub forma asta. O perioadă magică, incredibilă, cu provocări și reușite.

Pandantivul de la Aniami’s o să stea lipit de pielea mea la fel cum au stat fetele mele în perioada alăptării. O să fie cald, o să-mi asculte bătăile inimii și o să-mi simtă respirația așa cum au făcut-o și ele de atâtea ori. De fiecare dată când o să-l privesc o să-mi amintesc cu drag că alăptarea e iubire.

Cum sunt bijuteriile Aniami’s?

CONCURS

Articolul Bijuterii din lapte matern sau cum să ai grijă de cele mai frumoase amintiri + CONCURS apare prima dată în Zburătoarea.

Aș mai fi completat cu o chestie de genul, „dar nu-mi fac probleme, alăptarea este ceva simplu, care vine de la sine”, cel puțin asta auzeam că se discută în jurul meu. Pe scurt, habar n-aveam despre ce înseamnă acest proces, dar asta nu mă împiedica să-mi dau cu părerea chiar și atunci când ceea ce credeam eu despre alăptare era departe de a fi adevărat.

Sunt multe mituri care circulă despre alăptare. Unele vin din nesiguranța și provocările pe care multe mame le-au întâmpinat, altele au fost preluate din mame, bunici și străbunici și le auzi atât de des până ajungi să le dai crezare. Dar atunci când te informezi cum trebuie și din surse sigure, poți face o departajare clară între mit și adevăr.

În continuare, șapte mituri despre alăptare:

1. Laptele mamei nu este bun (prea apos sau prea gras) – FALS

Laptele matern are compoziția perfectă pentru a-i asigura bebelușului hrana de care are nevoie. Acest lapte nu se formează din ceea ce mănânca mama (un exemplu ar fi mamele subponderale din Somalia care se înfometează din cauza sărăciei dar bebelușii lor alăptați sunt grași și frumoși) ci din alveole, niște celule mamare și apoi curge prin canale și este depozitat în sinusurile galactofore, de unde ajunge la copil. Indiferent de alimentația mamei, laptele își menține aceeași calitate deși aroma și mirosul pot fi influențate de ceea ce mănâncă mama. Valabil și pentru cantitatea de grăsimi care este direct păroporțională cu dieta mamei care alăptează. Laptele de început este apos și are rolul de hidratare, laptele de final este mai gras și are rolul de a-i ține de saț bebelușului, de aceea copilul trebuie să stea suficient la sân până îl golește.

2. După șase luni, laptele e apă chioară – FALS

După vârsta de șase luni, bebelușul trece de la anticorpii mamei la proprii săi anticorpi. Valoarea calorică a laptelui scade într-o mică măsură dar crește cantitatea de anticorpi. Laptele rămâne principala sursă de hrană pe lângă începerea diversificării. Mai mult decât atât alăptarea după 6 luni reduce riscul bolilor cronice infantile, reduce riscul obezității și creștedezvoltarea cognitivă prin conținutul de acizi grași esențiali.

3. Dacă alăptezi îți strici sânii  FALS

Nu se poate să crezi așa ceva. O dată cu sarcina, corpul tău suferă transformări dar tot firescul îl face să revină la forma inițială. Personal, mie îmi place mult mai mult cum arăt după cele două sarcini, mă văd mai feminină, corpul meu arată a femeie. Alăptarea face parte dintr-un proces normal, iar că vrei să alăptezi, că nu vrei, inițial sânii tăi vor crește în sarcină și după naștere se vor umple cu lapte. Mai departe e alegerea ta dacă alăptezi sau nu, deși, lasă-mă să-ți spun că nu alăptarea strică sânii ci TIMPUL.

4. Cantitatea de lapte este direct proporțională cu mărimea sânilor  FALS

În alăptare o regulă e literă de lege CERERE-OFERTĂ. Dacă respecți acest principiu și îți lași copilul la sân, cât are nevoie ca să stimuleze lapte și să regleze lactația atunci sânii tăi, indiferent de mărime o să producă suficient lapte pentru ca bebelușul tău să se sature.

5. Alăptarea este interzisă dacă mama ia pastile de răceală, durere de cap sau dacă face tratamente stomatologice  FALS

Cel mai important întreabă medicul sau farmacistul. Citește pe prospectul medicamentelor, verifică pe site-ul e-lactancia.org dacă soluția activă prezintă vreun risk. Majoritatea tratamentelor, inclusiv unele antibiotice sunt compatibile cu alăptarea. Atenție, nu te automedicamentezi și precizezi mereu medicului sau farmacistului că alăptezi astfel ca tratamentul indicat să fie compatibil. Dacă medicul stomatolog își interzice alăptarea în anestezii, vorbește cu un specialist în alăptare și mai cere o părere. (Un exemplu concret este mama care alăptează imediat după cezariană)

6. Dacă mama are sânii moi, asta înseamnă că nu are lapte  FALS

Se prea poate ca la un moment dat, după ce se reglează lactația, sânii tăi să nu se mai împietrească ca în primele zile/săptămâni. Nu e nicio îngrijorare atât timp cât ești atentă la indicatorii alăptării (scutece pline care ne arată că se hidratează, scaune normale – consistență, culoare, miros, creștere în greutate).  Așa cum spuneam, laptele se formează pe principiul cerere-ofertă așa că la un moment dat, în funcție de cât suge bebelușul, lactația se reglează și sânul este moale. Deci sân moale=suficient lapte.

7. Alăptarea favorizează apariția cariilor și demineralizarea smalțului dinților sugarilor  FALS

Poate ai mai auzit asta de la mămici sau ți-a spus-o chiar un medic dentist. Însă nu alăptarea favorizează apariția cariilor dentare. Laptele matern chiar are în compoziție substanțe antibacteriene care încetinesc dezvoltarea bacteriilor în cavitatea bucală a copilului. Mai mult decât atât laptele matern conține o cantitate mai micăde zahăr în comparație cu alte alimente (ex: lapte praf).
Este important ca bebelușul să aibă o igienă dentară încă de la apariția primului dințișor. Astfel putem preveni apariția cariilor și demineralizarea dinților sugarilor (de cele mai multe factori genetici și alimentația proastă le favorizează).

Voi ce mituri știți despre alăptare?

Articolul face parte dintr-o serie de mai multe articole scrise cu ocazia Săptămânii Mondiale a Alăptării (1-7 august).

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul 7 mituri despre alăptare apare prima dată în Zburătoarea.

Nu sunt vreo expertă în alăptare și nici nu am făcut vreun curs de specialitate în acest sens. Informațiile pe care le am le-am strâns din zecile de conferințe la care am participat, din discuțiile cu consultanți în alăptare, din cărțile de specialitate, din ceea ce recomandă Organizația Mondială a Sănătății și din experiența mea de mamă a două fete cucuiete.

Cel mai recent eveniment la care am participat este Verde la Alăptat, conferință pe care am moderat-o cu mare drag, organizată de Asociația de Pediatrie și Consultanță în Alăptare și site-ul de parenting desprecopii.com. Acolo mi-am reîmprospătat cunoștințele și am dat de informații valoroase pe care mi le-am notat și pe care le dau mai departe de fiecare dată când o mămică îmi cere ajutorul. Conferintele le puteti viziona ziua 1 și ziua 2.

Am avut multe provocări în alăptare. Aici am scris povestea alăptării cu primul copil, iar aici am scris despre întrebările pe care mi le-am pus la cel de-al doilea. Nu a fost ușor dar mi-am dorit mult să-mi alăptez ambii copii și în final am reușit (pe cel de-al doilea încă îl alăptez și astăzi).

Așadar, proaspătă mămică, dacă îți dorești să alăptezi, iată cum trebuie să te pregătești.

Trebuie din start să știi că alăptarea nu e ușoară, aduce cu sine multe provocări și obstacole pe care trebuie să le îmbrățișezi și să le depășești informându-te, cerând ajutor și având o atitudine pozitivă. Nimic nu e simplu în viață cu atât mai mult că nimic nu ne pregătește pentru anumite experiențe noi decât evenimentul în sine. O să reușești dacă te pregătești pshic să întâmpini și dificultăți în această călătorie a alăptării și o să constați că tot efortul tău MERITĂ.

Informează-te din timp

Eu am pus un accent mai mare pe naștere și nu pe alăptare. De aceea am avut multe obstacole la începuturile mele cu prima fetiță. Provocările sunt multe!

De aceea este util să te informezi din timp, să participi la cursuri despre acest subiect, să ai discuții cu persoane specializate pe acest domeniu, pe scurt să-ți faci lecțiile din timp, încă din perioada în care ești gravidă.

Începe cu obiceiurile tale, felul în care te alimentezi, cu renunțarea la alcool și tutun pentru ca sarcina ta să evolueze bine și să naști un copil sănătos. Mai apoi, la naștere, indifernet dacă este naturală sau cezariană, alăptarea este posibilă cu informare și suport. Discută cu medicul ginecolog și lasă-l să știe care este planul tău imediat după naștere. O atașare imediată și  conceptul de skin-to-skin sunt primii pași către o alăptare lină și fără probleme.

Documentează-te despre atașare

Când spunem atașare ne referim la felul în care bebelușul tău prinde sfârcul și parte de mamelon în guriță. Este importantă atașarea corectă pentru procesul alăptării, în caz contrar bebelușul nu stimulează sânul, nu se hrănește corespunzător, face răni pe buze sau în guriță iar mama se alege și ea cu dureri și răni ale sânilor.

Ce înseamnă o atașare bună?

O atașare corectă este atunci când bebelușul are o poziție relaxată de calm iar mama nu simte nicio durere. Pentru asta gura bebelușului trebuie să fie larg deschisă, bărbia lipită de sân și nasul liber. Deasemenea, copilul trebuie să prindă cu gura cât mai mult din sân (niciodată doar sfârcul), explicația este că laptele este înmagazinat în sân sub forma unor ciorchine de perle care trebuie să fie sparte pentru ca laptele să ajungă în sfârc.

Încearcă pozițiile de alăptare dar ai grijă ca atât tu cât și copilul să stați confortabil, burta copilului să fie lipită de cea a mamei, iar urechea, umărul și șoldul copilului să fie aliniate.

Care sunt indicatorii în alăptare?

Alăptarea funcționează pe principiul cerere-ofertă. De aceea este important să alăptezi la cerere, la primele semne de foame ale bebelușului (când duce mâinile la gură, se agită, își linge buzele, întoarce capul, deschide gura) și nu o anumită perioadă de timp sau la anumite intervale (așa cum ne mai sfătuiesc unele cadre medicale din unele maternități).

Trebuie să fim atenți la numărul de scutece pe care le umple (araă cum se hidratează), numărul scaunelor pe care le are, felul în care crește în greutate și starea lui generală.

Care sunt semnele că nou-născutul primește suficient lapte?

• Are un supt eficient;
• Udă minim 5 scutece pline pe zi și are minim nun scaun pe zi din ziua 3-4 de viață;
• În ziua 7 din viață nu cântărește mai puțin ca în ziua 4;
• recuperează greutate de la naștere între zilele 10 și 14 de la naștere.

!!! Foarte important!

De ce zic că bebelușul trebuie alăptat la primele semne de foame? Pentru că regula este că nu putem alăpta un copil care urlă din toți plămânii. Mai întâi el trebuie calmat și apoi hrănit. Ca să nu ajungem acolo, alăptăm la PRIMELE SEMNE.

Care sunt beneficiile alăptării pentru copil

• laptele matern este un aliment natural perfect, totdeauna proaspăt, curat și disponibil 24 de ore/zi.
• reduce riscul de boli cardiovasculare, inclusiv hipertensiune arterială;
• reduce riscul de infecții gastrointestinale19 20și infecții respiratorii și ale urechii;
• reduce riscul de diabet zaharat;
• reduce riscul de atopie, astm, boala celiacă și tulburări ale lipidelor (valori ale colesterolului total și LDL colesterolului, mai mici la vârsta de adult);
• față de copiii care sunt hrăniți cu formulă de lapte, cei alăptați au un risc mai redus de a deveni obezi în copilărie, adolescență și maturitatea timpurie.

Care sunt beneficiile alăptării pentru mamă

• pe termen scurt (grăbește involuția uterină, reduce riscul de hemoragie; crește posibilitatea de recăpătare a greutății corporale de dinainte de sarcină) și pe termen lung (reduce riscul de cancer ovarian și de sân și pe cel de a dezvolta diabet zaharat tip 2 în rândul femeilor cu istoric de diabet gestațional)
• risc relativ de reducere a cancerului de sân de 4,3%; pentru fiecare 12 luni de alăptare în plus, față de o scădere de 7,0% pentru fiecare naștere.

Care sunt riscurile pentru un copil nealăptat

Un copil nealăptat dezvoltă mai frecvent boli infecțioase, alergii și deficiențe nutriționale. Este posibil să aibă și o imunitate mai scăzută pentru că prin laptele matern se transmit anticorpi.

Care sunt riscurile pentru o mamă care nu alăptează

O mamă care nu alăptează e predispusă la boli ca osteoporoză, diabet, hipertensiune, cancer mamar, etc. Deasemenea legătura care se formează între mamă și copil scade riscurile unei depresii post partum.

Articolul face parte dintr-o serie de mai multe articole scrise cu ocazia Săptămânii Mondiale a Alăptării (1-7 august).

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Dragă mămică, dacă îți dorești să alăptezi, iată cum trebuie să te pregătești apare prima dată în Zburătoarea.

Știu, concediul de creștere vine o dată cu un copil. Sunt strâns legate unul de celălalt. Naști, pui pe hold tot ce făceai până atunci și te dedici copilului. Că e mic, că are nevoie de tine.

Și apoi nu o fi România în top 10 țări care oferă condiții favorabile aducerii copiilor pe lume, dar măcar oferă o lege prin care poți sta acasă, până aproape împlinește cel mic 2 ani de zile beneficiind și de indemnizația de creștere.

Vă ziceam că acest concediu vine firesc, aproape în majoritatea cazurilor, mama este cea care renunță la serviciu și rămâne acasă cu cel mic. Dar sunt și cazurile în care tații, dintr-un motiv sau altul, aleg să facă fix același lucru.

Unii construiesc o casă în doi ani, alții pornesc afaceri și descoperă cheia succesului. Eu m-am hotărât să-i dau Marei cam ce i-am luat Sarei și aici mă refer la timp valoros cu maică-sa. Timp pe care nimeni nu i-l mai dă înapoi. Timp în care cresc o dată cu copilul meu. Doi ani în care eu mă reinventez ca mamă, iar fetele mele își reinventează universul, cu mama lor acasă.

Am fost mamă dar nu cu normă întreagă

Nu vă imaginați că până acum n-am fost mamă, doar că nu aveam normă întreagă. Întorcându-mă la serviciu atunci când Sara avea doar cinci luni, n-am fost cu adevărat aici. Știu, fiecare mamă a sacrificat ceva. Regretul meu cel mai mare este că am ales să-mi continui pregătirea, iar soțul meu a intrat în concediu de creștere copil. Financiar, ne-am descurcat. Emoțional nu prea.

Am simțit această întoarcere de parcă n-am fost nici la muncă, nici acasă. Nu cu adevărat. Nu cum mi-aș fi dorit să fiu. Alăptarea s-a întâmplat cu mari eforturi din partea mea de a face rezerve de lapte. Cu toate astea, sunt recunoscătoare că am alăptat mai bine de doi ani și jumate. Totuși, diminețile mele erau groaznice atunci când mă suiam în mașină, pe drum spre muncă, cu imaginea bebelușului meu care efectiv trăgea de mine în hohote de plâns. Sentimentul de vinovăție trona în interiorul meu până mă întorceam acasă și îmi îmbrățișam copila strâns, ca după o mare despărțire. Ea îmi sărea în brațe iar eu simțeam că nu merit un copil atât de minunat.

Mai erau și discuțiile alea care tăiau ca un cuțit în carne vie, cu câte o mămică care dădea ochii peste cap când auzea că am renunțat la concediul de creștere. N-ai cum să înțelegi, tu nu stai acasă, deși exact atunci încetam să o mai ascult și îmi imaginam că-mi țin copilul în brațe, că râd cu el și că ne hârjonim. Poate nu stau mereu acasă, dar sunt mereu cu gândul acolo.

Îmi aduc aminte foarte bine discuția cu Laura Markham, fondatoarea ahaparenting.com cum îmi zicea: Fii acolo pentru ea, atât cât se poate. E mai important să petreci timp de calitate chiar dacă e puțin, decât să stai cu copilul tău toată ziua și să nu fii acolo. Cuvintele ei mi-au mers la inimă, deși eu m-am mai biciuit o perioadă pentru alegerile mele.

Nu vă închipuiți că un concediu de creștere copil înseamnă relaxare

Din capul locului eu am zis că nu ar trebui să se numească concediu. Ești practic tot la job, doar că 24 din 24 de ore. Fără pauze, fără concedii de recuperare sau medicale, fără nimic.

Și aici aș vrea să punctez cu un lucru. Mi se pare extrem de important ca omul care petrece atât de mult în preajma copiilor să-și găsească niște resurse de unde să se încarce cu energie, răbdare și cu multe alte atribute pe care ar trebui să le aibă un părinte. O să râdeți dar nu parte cu schimbatul scutecelor este cea mai împuțită…

Cu toate astea copilul are nevoie de mamă în primii doi ani din viață

Articolul Să-mi iau concediu de creștere copil 2 ani de zile a fost printre cele mai bune decizii apare prima dată în Zburătoarea.

foto: Aliona Danilescu

Cum e cu al doilea copil

De câteva săptămâni, la noi în casă, hota merge încontinuu. Când nu îi dăm de cap apelăm la foehn. Aspiratorul este artileria grea sau ultima soluție atunci când nimic nu mai funcționează. Cânt, mă legăn, fac dansul ploii, tot ce este necesar ca cea mică să adoarmă!

În jurul meu aud: ești la al doilea copil, ar trebui să știi să te descurci. Adevărul este că știu, dar în felul meu. Tot trebuie să deslușesc în fiecare zi misterul de ce plânge. Tot trebuie să legăn, să cânt, să alăptez, să plimb în brațe și să bat pe spate în așteptarea unui râgâit. Diferența este că nu mai am așteptări și nu-mi mai fac planuri. Mă bucur de mirosul de bebeluș, de picioarele calde lipite de burtica mea, de oftatul Marei atunci când doarme.

Pentru că mai am un copil care vrea atenție și timp pentru el, viața cu 2 este o provocare!

Să fii la al doilea copil nu înseamnă că îți va fi mai ușor ci doar că ai habar ce te-așteaptă. Dar calmul, răbdarea și energia sunt resurse cu care trebuie să te încarci indiferent la al câtelea copil ești! Ca saltul cu parașuta, o nouă experiență cu totul diferită chiar dacă încă mai porți în minte amintirea proaspătă a săriturii de data trecută. Adrenalina e prezentă de fiecare dată.

Sunt multe lucruri pe care le-am uitat, sunt altele noi pe care le învăț acum pentru prima dată. Partea faină este că Mara îmi amintește mult de Sara când era bebe. Am găsit asemănări în gesturi, în reacții, în privire. Și chestia asta îmi place pentru că uitasem total cum era Sara când era mică și pentru că mă emoționează să știu că sunt surori și vor avea o relație specială una cu cealaltă.

Ce mi se pare nou

Înafară de copilul propriu-zis?

Din păcate am fost nevoită să trăiesc experiența spitalicească cu un nou-născut. A fost îngrozitor, dar a trecut repede și acum suntem bine. L aprimul bebe am fost feriți de spital și Sara nu a fost niciodată internată. Sperăm ca experiența să nu se  mai repete.

Pe de altă parte, alăptarea a funcționat strună de data asta. Aveam experieța Sarei, am scris aici povestea noastră de alăptare, așa că am lăsat firescul să-și facă treaba. Atașarea a fost corectă și Mara ia bine în greutate. Nopțile sunt grele, dar practicăm cosleepingul așa că fetița doarme mai mult și mai bine când îmi aude respirația și mă știe lângă ea. Soluția pe care am găsit-o a fost un pătuț de bebe lipit de patul mare.

O altă chestie nouă care îmi arată cât sunt de diferiți copiii este că spre deosebire de Sara. Marei îi place foarte mult să doarmă pe burtică. La început m-a speriat și stăteam perioade lungi să o veghez să poată respira cum trebuie. Din fericire, își poate ridica singură capul, și se împinge în mâini să-și schimbe poziția de pe stânga pe dreapta, singurică. O altă diferență este că Mara nu adoarme la sân așa cum o făcea Sara. Așa că trebuie să inventez noi rețete și metode prin care să-l aduc pe Moș Ene pe la gene. Despre cum dormea Sara, am scris aici.

Unde simt că nu mă descurc

La început am avut mare nevoie de mama și m-am bucurat că a putut să mă ajute. Deși Sara își iubește surioara și este emoționată că avem un bebe în casă pe care să-l hrănim, spălăm, schimbăm, îmi dau seama că în mintea ei s-au produs niște schimbări și că are momente în care e extrem de geloasă. Reacția ei este firească pentru un copil de trei ani. Dintr-odată, mama care era doar a ei trebuie să se împartă în două și acest sentiment nu e deloc confortabil. Schimbările vin în lanț cu o grădiniță nouă și în curând cu mutatul în noul apartament. Aici, mama mea a avut un rol important pentru că a avut grijă de bebeluș pentru ca eu să petrec mai mult timp cu Sara.

Mi-am dorit ca totul să fie firesc și am încercat să le acord atenție amândurora în funcție de nevoile fiecareia. Nu este simplu, știu că Sara își iubește surioara, dar eu trebuie să mai învăț cum să gestionez relația dintre ele. Să trag multe guri de aer în piept și să-mi amintesc mereu că felul în care reacționează este suma trăirilor și a emoțiilor pe care le interiorizează! Că nu știe exact cum să-și gestioneze fiecare emoție, că nu are în spate experiența altor frațiori pe care să-i primească în familia ei. Că este doar o fetiță de trei ani care ne iubește, iar răbdarea și explicațiile sunt singura metodă prin care îi putem arăta că este de neînlocuit. Dragostea noastră de părinți nu se împarte ci se înmulțește!

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Să fii la al doilea copil nu înseamnă că este mai ușor ci doar că ai habar ce te-așteaptă apare prima dată în Zburătoarea.

Atunci când crești un bebeluș și nu ai manualul de folosire, cea mai sigură variantă este să te informezi cât mai bine și mai corect pentru ca toate deciziile tale care îl implică și pe cel mic să fie pentru binele vostru și al sănătății voastre. Chiar dacă este foarte greu, chiar dacă lumea este împotriva ta, chiar dacă uneori ai senzația că situația te depășește, nu uita să-ți asculți instinctele și inima de mamă. Când tu nu vei mai avea niciun reper, ele o să te ghideze.

Începuturile mele cu bebelina numărul doi au fost chiar mai complicate ca prima dată. Am povestit aici cum am stat 7 zile internată în spital cu un nou-născut și cum am trecut peste acea perioadă foarte grea din viața mea. Cu toate astea, am învățat câteva chestii și mi-ar plăcea să le dau mai departe. Pe mine m-a ajutat foarte tare faptul că am alăptat, că am avut o pompă de sân cu mine pe care am folosit-o zi și noapte să întrețin lactația atunci când fetița era în perfuzie și refuza să mănânce și nu în ultimul rând, geanta de sterilizare portabilă, pe care am ținut-o în salon și am folosit-o să dezinfectez aproape fiecare lucru care îmi trecea prin mâini. Dar să le luăm pe rând:

1. Alăptarea

Poate o să râdeți dar, din păcate alăptarea s-a transformat dintr-un lucru firesc într-unul care nu se mai întâmplă la toți bebelușii. Motivele sunt diverse. De la prejudecăți precum nu am lapte, laptele meu nu e îndeajuns de bun sau de gras, mi-a dispărut laptele, nu am sâni mari deci nu pot alăpta, bebelușul nu se satură cu laptele meu și până la faptul că alăptatul strică sânii iar aceștia nu își vor mai reveni la forma inițială niciodată.

În România, statisticile spun că:

Procentajul copiilor care au fost vreodată alăptaţi:
Total: 88,3 %
Urban: 88,0 %
Rural: 88,5%

Rata copiilor care sunt hrăniți exclusiv prin alăptare până la 6 luni:
Total:15,8 %

Urban: 14,3 %
Rural: 17,3 %

Rata iniţierii timpurii a alăptării:
Total: 12,0%
Urban: 10,5%
Rural: 13,5%

Conform unui studiu realizat de Asociația SAMAS, Sănătate pentru Mame și Sugari, în parteneriat cu Institutul pentru Ocrotirea Mamei și Copilului „Alfred Rusescu” și Societatea Națională a Medicilor de Familie, se arată că în prima lună după naștere, româncele își alăptează copiii în procent de 80%. Rata alăptării exclusive a copilului până la șase luni este în creștere, ajungând la 29,8% în 2016, față de 12,6% în anul 2011. (sursa aici)

Beneficiile alăptării la sân pentru copil:

• laptele matern este un aliment natural perfect, totdeauna proaspăt, curat și disponibil 24 de ore/zi.
• reduce riscul de boli cardiovasculare, inclusiv hipertensiune arterială;
• reduce riscul de infecții gastrointestinale19 20și infecții respiratorii și ale urechii;
• reduce riscul de diabet zaharat;
• reduce riscul de atopie, astm, boala celiacă și tulburări ale lipidelor (valori ale colesterolului total și LDL colesterolului, mai mici la vârsta de adult);
• față de copiii care sunt hrăniți cu formulă de lapte, cei alăptați au un risc mai redus de a deveni obezi în copilărie, adolescență și maturitatea timpurie.

Beneficiile alăptării la sân pentru mamă:

• pe termen scurt (grăbește involuția uterină, reduce riscul de hemoragie; crește posibilitatea de recăpătare a greutății corporale de dinainte de sarcină) și pe termen lung (reduce riscul de cancer ovarian și de sân și pe cel de a dezvolta diabet zaharat tip 2 în rândul femeilor cu istoric de diabet gestațional)
• risc relativ de reducere a cancerului de sân de 4,3%; pentru fiecare 12 luni de alăptare în plus, față de o scădere de 7,0% pentru fiecare naștere.

Deasemenea alăptarea înseamnă iubire de aceea apropierea mamă-copil este una specială și nu poate fi înlocuită de niciun biberon.  Să nu mai vorbim de avantajele economice ale alăptării care duc la scăderea costurilor pentru asigurarea alimentației copiilor atât pentru familie, cât și pentru societate.

Ce trebuie să știm?

Alăptarea funcționează pe principiul cerere-ofertă

Alăptarea la cerere, la intervale scurte de timp, duce la o producție de lapte potrivită nevoilor copilului tău. Cu cât copilul stimulează mai mult glandele mamare, cu atât mai mult lapte se va produce. Așa că, daca ți se pare cumva că “bebelușul nu se satură”, “mânâncă prea des” gândește-te că e temporar și cu cât va suge mai mult cu atat mai mult lapte va primi în viitor. (Silvia Nicoara- consilier în alaptare).

Medicul nostru curant ne-a confirmat ceea ce bănuiam și anume că Mara s-a făcut bine și datorită faptului că a fost alăptată exclusiv.

2. Pompa de sân

Vă spuneam că pompa a fost un real ajutor în zilele cât am stat în spital și încă mai este. Am folosit-o cu precădere în momentele în care bebelușa a refuzat să mănânce. Scopul a fost să întrețin lactația. Cum alăptarea funcționează pe principiul cerere-ofertă, am fost nevoită să o folosesc foarte des, iar laptele l-am stocat în punguțe sterile pe care le am și acum în congelator, depozitate la o temperatură de -18 grade. Dacă nu știați, puteți face rezerve de lapte matern și îl puteți ține câteva ore la frigider sau până la 6 luni în congelator, depozitat în condiții corespunzătoare. Ce înseamnă asta? În frigider cât mai departe de ușă ca să nu fie afectat la fiecare deschidere, iar în congelator la o temperatură cât mai scăzută.

Eu am folosit pompa de sân dublă SPECTRA 9+. E aceeași pe care am folosit-o și la Sara (vă spuneam că m-am întors după doar 5 luni la serviciu dar am reușit să alăptez exclusiv până la 6 luni și apoi până la doi ani și jumătate). Citiți aici povestea alăptării. Fără această pompă probabil nu aș fi reușit.

Ce îmi place la SPECTRA 9+?

• că e dublă și că stimulează concomitent ambii sâni;
• că e silențioasă;
• că are două moduri de funcționare: stimulare a lactației (masaj) și extragere, funcția de stimulare a lactației (masaj) folosită înaintea fiecărei extrageri are rolul de a simula suptul bebelușului, declanșând secreția de lapte (cinci niveluri de masare);
• că poate fi reglată în funcție de intensitatea pe care o agreezi cu niveluri de pompare de la 1 la 10, este delicată și extrage foarte bine laptele fără să te simți inconfortabil;
• că e dotată cu sistem anti-reflux care împiedica pătrunderea laptelui în cele 2 furtunuri;
• că e ușoară, mică și o pot lua în geantă.

Setul include 2 cupe pentru sâni, două sticluțe în care se colectează laptele și două tetine moi cu debit pentru nou născuți. Mai are 2 furtunuri, 2 sisteme igienice anti-reflux ce împiedică pătrunderea laptelui în furtun, un alimentator pentru priză și bineînțeles, pompa propriu-zisă.

Pentru stocare am folosit pungile Spectra cu fermoar, special concepute pentru înmagazinarea laptelui matern. Sunt sterilizate și au un raport foarte bun calitate-preț. Setul are 30 de bucăți, fiecare punguță are o capacitate de 200 de mililitri.

Pompa o folosesc și în prezent atunci când vreau să fac rezerve pentru orele în care sunt nevoită să lipsesc de acasă și nu am cum să iau fetița cu mine.

3. Geanta de sterilizare

Cine a stat în spital îmi înțelege foarte bine frica de microbi, bacterii și alte microorganisme. Igiena este foarte importantă, spălatul des și corect pe mâini și dezinfectarea tuturor lucrurilor cu care ai luat contact. Eu am fost norocoasă să am la mine geanta de sterilizare 59 S pentru că am sterilizat aproape fiecare obiect care îmi trecea prin mâini. De la biberoane, cupele de la pompa de sân, peria de păr și până la telefon. Am scris aici despre tehnologia revoluționară care folosește folosește razele UV pentru a inactiva o serie extinsă de virusuri, bacterii patogene și protozoare. În plus acest procedeu este sigur, ecologic și extrem de eficient astfel că radiația UV nu se stocheaza în obiectele expuse și nu modifică mirosul și gustul! Mai multe despre acest tip de sterilizator am scris aici.

Închei și vă spun că nu este deloc simplu să stai în spital cu un nou născut. Că ai o mie de gânduri și de griji și că este important să ai lângă tine oameni care să te sprijine și care să-ți dea sfaturi bune. Pe mine, faptul că am alăptat, că am avut o pompă de sân și un sterilizator alături, mi-au ușurat suferința și m-au făcut să am o atitudine pozitivă și să mă mobilizez cum trebuie ca bebelina să se facă bine.

Și nu uitați:

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și UNICEF recomandă alăptarea exclusivă (fără apă, sucuri, ceaiuri sau lapte formula) până la șase luni de viață și apoi continuarea alăptării in paralel cu alte alimente până la vârsta de doi ani.

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Trei lucruri utile atunci când crești un bebeluș apare prima dată în Zburătoarea.

Perioada alăptării vine cu multe provocări, una dintre ele fiind și garderoba potrivită pentru o astfel de activitate. Spun asta după ce am alăptat o fetiță aproximativ doi ani și șase luni și nu mai am vreun tricou care să nu fie lăbărțat în zona gâtului. Mereu am încurajat alăptarea la cerere, oriunde și oricând, ba mai mult nu m-am ferit niciodată să-i ofer copilului meu dreptul la laptele matern. oriunde mergeam și orice făceam, Sara era cu mine și își primea doza de lăptic ori de câte ori o solicita.

Din fericire, alăptarea ne-a adus multe beneficii. Pornind de la faptul că acesta este cel mai firesc lucru din lume și fiecare mamă are dreptul la această apropiere cu copilul ei, nu costă nimic, este mereu la îndemână, are foarte multe avantaje (laptele matern are proprietăți pe care nicio formulă nu le poate înlocui) și până la faptul că alăpatarea face ca legătura mamă-copil să hrănească și alte nevoie,  cum ar fi cele emoționale.

Bineînțeles, nu a fost mereu roz și am avut multe praguri de trecut cu alăptatul. Am scris aici povestea mea despre această perioadă. Dacă este să vorbesc despre garderoba de alăptare, ei bine, eu nu am avut una. M-am folosit de hainele din dulap și am încercat să le adaptez nevoilor mele. Poate de asta acum nu mai am nicio bluză decentă sau niciun tricou întreg.

Pentru că urmează  să avem un nou membru al familiei și o să trec printr-o perioadă cu aceleași provocări, am decis să fac lucrurile diferit de data asta și să-mi achiziționez o garderobă specială pentru alăptare. În felul acesta o să mă simt mai confortabil și o să am grijă de hainele mele.

Așa am descoperit produsele din lână merinos confecționate de Mirela în atelierul ei.

Ce este lâna merinos?

Lâna merinos nu este acea lână de la oile noastre țigaie sau țurcane din care ne făcea mamaie căciuli de ne scărpinăm pe frunte încontinuu de toamna până primavara sau nădragi care reușeau să ne urzice la fund și prin alte două straturi de haine. Lâna merinos este o lână incredibil de fină și de moale cu proprietăți extraordinare, a cărei atingere nu este neplăcută, ci dimpotriva, este o desfătare pentru pielea noastra. Acest lucru se datoreaza conținutului ridicat de keratina, substanță conținută și de părul nostru și faptului ca fibra lânii de merino este foarte subțire (are grosimea de 17-19.5 microni în comparație cu lâna obișnuita care are o grosime 30-32 microni și firul de păr uman 60-80 microni).

O lenjerie din merino este superioară oricarei alte lenjerii pentru că are proprietatea de a respinge mirosurile neplacute datorita structurii solzoase a firului de lâna care împiedică dezvoltarea microbilor, fungilor și bacteriilor, absoarbe cu succes umezeala (aproximativ 35 % din greutatea ei fără a da senzatia de rece și disconfort).

Lana merinos are capacitatea unică de a păstra temperatura corpului constanta chiar și atunci când este uda și asta datorita faptului că absoarbe și evacueaza temperatura corpului mai lent decât oricare alt material.

Ce fel de produse sunt confecționate în atelierul Mirelei?

• Bluze de alăptare, sutiene și dischete pentru alăptare;
• Lenjerie de corp, tricouri, maieuri și lenjerie intimă;
• Pălării;
• Haine pentru copii.

Găsiți mai multe detalii pe site-ul Mirelei.

Alte beneficii ale lânii din merinos:

Este ideal pentru persoanele cu o circulaȚie periferica deficitară. Nu este doar o impresie, este pură chimie. Lâna produce căldură prin absorbția de apă; când este absorbită de lană, molecula de hidrogen din apă se rupe și reacționează chimic cu moleculele din lână generând căldură. Tricoul din lână oferă un efect de răcorire datorită faptului că este extrem de respirabil, mult mai respirabil decat orice altă fibră (naturală sau nu) și asigură un factor de protecție UV ridicat (50). Totodata hainele din lână se usuca foarte repede, la fel ca hainele tehnice din microfibră.

Confortul hainelor din lână se datoreaza și elasticității acesteia. Fibrele din lână se intind între 30-50% și sunt foarte ușoare. Este mult mai ușor de îmbrăcat un copil neastâmpărat cu un tricou foarte elastic decât cu unul rigid. Un tricou din lână cântărește mult mai puțin decât unul din bumbac de aceeași dimensiune.

Foarte important este de menționat că lâna este ignifugă, de fapt, este singurul tip de fibră care rezista în mod natural la foc, nu întreține arderea și nu se lipește de piele. Această calitate îi conferă un atu important în ceea ce privește siguranța copiilor.

Contrar a ceea ce se crede despre hainele din lână merinos, sunt foarte ușor de întreținut și nu necesita o îngrijire costisitoare. Petele (în special cele de materii organice) se îndepărtează ușor nefiind absorbite în profunzimea fibrei. Foarte util este ca acestea să fie îndepărtate înainte de a se usca. Este necesar să respectăm eticheta fiecarui produs în parte, însă majoritatea recomandărilor permit spălarea la mașină, la 30 de grade utilizand programul de lâna și un detergent dedicat (oricare este foarte bun).

Cum arată setul de lenjerie de corp pentru alăptare pe care îl puteți câștiga?

Concurs

Vreau să lansez un concurs pentru mămicile care alăptează sau care urmează să treacă prin această frumoasă perioadă împreună cu puiul ei. Atelier Mirela Ior oferă un set de lenjerie de corp pentru alăptare dintr-un material special: lână merinos. Puteți câștiga o bluză pentru alăptare, un sutien de alăptare și un set de dischete de alăptare. Găsiți mai multe informații în video-ul de mai jos. Puteți intra și pe site-ul Mirela Ior Design să aflați mai multe detalii despre produse. Concursul durează până pe data de 15 iunie, iar pe 16 iunie prin extragere la sorți vom afla câștigătoarea. Multă baftă!

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Concurs. Cum ne îmbrăcăm atunci când alăptăm? Video apare prima dată în Zburătoarea.

În ultimele luni corpul meu trece prin foarte multe schimbări. Sarcina, revenirea după lunga perioadă de alăptare, orele de înot și reluarea antrenamentului, momentele de greață și vărsături în antiteză cu clipele efervescente în care mă simt acaparată de o energie incredibilă, toate aceste transformări mă fac să cer tot mai multe de la mine!

Mi-am testat corpul la limitele lui maxime, m-am surmenat, am stat nopți întregi legănând un pui de om sau terminând proiecte de care nu mă puteam apuca în timpul zilei, am alergat cu copilul sprijinit pe proaspăta burtică și cumpărăturile în cealaltă mână atunci când ploaia nu mi-a iertat neglijența de a ieși din casă fără umbrelă, am ținut diete și am făcut excese fără să stau foarte mult pe gânduri, nu am încetat niciodată să mă compar cu mămici mai slabe, mai bine construite, cu un apetit mai mare pentru sală, într-un cuvânt am cerut multe de la mine și am avut mari așteptări de la corpul meu!

Au existat momente în care am fost supărată, pe el, pe corpul meu, pentru că nu-și revine la fel de repede și la fel de frumos după o naștere (așa cum des urmăream în online că este posibil) pentru că pielea continuă să ascundă urme de vergeturi, pentru nașterea grea și travaliul lung și extenuant, dar și pentru momentele în care simțeam că cedează și că nimic nu mă mai ajută! Am fost extrem de furioasă imediat după naștere pentru că simțeam că burtica mea nu revine la normal ci dimpotrivă, se umflă de parcă ar mai ascunde o sarcină! Că organismul meu continuă să aibă retenție de apă, că am gleznele umflate și coapsele late, că nimic din ceea ce sunt nu o să semene cu ce a fost înainte! Atunci intervenea mintea și îmi încuraja corpul amintindu-i ce mare e minunea conceperii unui copil și cât de incredibil este procesul transformării din embrion în bebeluș!

Până am zis STAI! Nu ai fi reușit nimic din toate astea dacă nu m-ar fi susținut corpul, dacă nu și-ar fi cunoscut rostul și nu și-ar face treaba atât de bine așa cum este și firesc să o facă!

Recent mi-am dat seama că în ultimii patru ani, corpul meu a făcut cele mai mari și mai puternice eforturi pentru mine, deși eu nu avut mereu ochii larg deschiși să văd asta. M-a ajutat să duc o sarcină sănătoasă și vioaie până la final și iată cum o face din nou, fără să se plângă sau să se lamenteze. A găsit putere să nască natural, chiar dacă am avut dublă cervicală și travaliul a fost extrem de obositor și greu. M-a ajutat să-mi păstrez tonusul potrivit ca să-mi urmez programul de bazin până în ziua în care m-am internat în spital, a alăptat 2 ani și jumătate și s-a asigurat că laptele ce se formează își păstrează formula magică, potrivită pentru copilul meu. Și-a revenit la forma de dinaintea sarcinii, în ritmul lui, semn că fiecare lucru are momentul lui potrivit! Toate astea le-a făcut el, corpul meu de femeie, minunatul meu organism!

În clipa în care am început să mă accept ca femeie, ca mamă, ca om, am început să-mi iubesc corpul!

Când mi-am întors privirea către fetița mea perfectă, sănătoasă și năzdrăvană, mi-am dat seama că-mi iubesc din suflet corpul. Datorită lui sunt unde sunt și am ce am astăzi! Ar trebui să o zic mai des, să mi-o spun mai des! Îmi iubesc corpul! Corpul fiecărei femei este minunat prin prisma faptului că-și face treaba foarte bine! Că-și cunoaște limitele și că ne îndeamnă mereu să-l ascultăm, să-l respectăm, să avem răbdare cu el. Să-i dăm repaos dacă ne cere, să avem grijă de el pe interior dar și pe exterior și cel mai important, să învățăm să-l iubim! Abia atunci o să începem să ne iubim și pe noi!

Photo by Suhyeon Choi on Unsplash

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Cum am învățat să-mi iubesc corpul de mamă apare prima dată în Zburătoarea.