Am promis că o să povestesc de despre înțărcarea blândă a Sarei și cum am primit noi această schimbare. Așadar:

Am revenit pe blog după o absență destul de lungă însă motivată. Ultima perioadă de timp a fost una a schimbărilor așa că eu am simțit că îmi este mult mai bine să stau departe de online și să am grijă de unele lucruri fragile care nu se puteau lăsa așteptate. Mi-a fost destul de rău am avut grețuri și vărsături și o stare generală proastă. La un moment dat am slăbit și chiar am făcut perfuzii care să mă înzdrăvenească!

Însă, alături de aceste schimbări, a venit și înțărcarea fetiței năzdrăvane. Deși nu am știut niciodată cum se va încheia experiența alăptării, pot să zic acum, la final de poveste că suntem bine amândouă, mult mai bine decât mi-aș fi închipuit vreodată.

Alăptarea este și va rămâne una dintre cele mai frumoase experiențe trăite alături de copilul meu, am scris deseori despre începuturile noastre grele sau despre miturile și prejudecățile pe care le întâlneam la fiecare etapă de alăptare. Cu toate acestea, eu mi-am urmat sufletul și am alăptat în continuare, am ascultat nevoile copilului meu și am fost acolo mereu, alăptând la cerere. Chiar dacă m-am întors foarte repede la serviciu, chiar dacă au existat zile și momente în care fetița beneficia de lapte matern din cană sau păhărel, alăptarea s-a produs natural, în ritmul ei, cu multă iubire și atașament.

Această perioadă a însemnat mult pentru mine și copilul meu pentru că nu a fost doar o nevoie fizică, a fost și una de hrană emoțională, de conectare și apropiere, de atașament și protecție! Alăptarea a însemnat pentru mine dragostea infinită pe care i-o port copilului meu!

Așa cum ziceam și mai sus, înțărcarea a fost pregătită din timp ca să fie o înțărcare treptată, ușoară, blândă (iar aici mă refer la amândouă). Eu am ajuns la o perioadă de acceptare și de recunoștință pentru perioada de 2 ani și șase luni în care Sara a supt de la sânul meu, iar fetița năzdrăvană a înțeles că mami nu mai poate să alăpteze și să-l crească pe bebe nr. 2 în burtică, având în vedere grețurile și vărsăturile intense din primul trimestru de sarcină. Un factor foarte important a fost că nu mi-am setat un anume timp în care să se producă înțărcarea, ci am lăsat lucrurile să evolueze de la sine.

fotocredit: Aliona Danilescu

Pentru asta:

• Nu i-am oferit niciodată sânul ca metodă de consolare, ci am lăsat-o pe ea să ceară
• Am încercat să avem cât mai multe activități în picioare, departe de locurile noastre de alăptare
• De fiecare dată am încercat să negociez alăptarea, să-i explic de ce nu se poate chiar acum
• L-am implicat pe soțul meu mult mai mult ca înainte (dovada este relația foarte apropiată pe care o are acum cu Sara). L-am rugat să intervină el în liniștirea ei și în procesul de adormire.

Ce înseamnă pregătirea din timp?

Sunt conștientă că fiecare mămică face cum crede că îi este mai bine ei și copilului ei, așa că nu există vreo metodă minune care să funcționeze la toată lumea. Copiii sunt diferiți și au propriul ritm de creștere și de a se alimenta. Dar, sunt sigură că, atât timp cât se acționează ținându-se cont de emoțiile copilului și ale mamei, dacă există o informare corectă și se cunosc îndeaproape beneficiile alăptării prelungite și riscurile unei înțărcări bruște, atunci se va găsi și abordarea perfectă pentru o înțărcare lină, în care cei doi actori implicați să sufere emoțional cât mai puțin.

Eu am început cu renunțarea alăptatului în timpul nopții. Practic ce făceam? După ce adormeam fetița la sân, mă mutam să dorm în cealaltă cameră. Dacă se întâmpla să se trezească noaptea, Ștefan o lua în brațe și o adormea la loc. Am observat că după câteva zile, Sara a început să aibă un somn continuu, fără să se mai trezească de 5-6 ori așa cum ar fi făcut-o când mă știa lângă ea.

Riscurile înțărcării bruște

În cazul în care din diferite motive, înțărcarea se face dintr-o dată prin separarea mamei de copil sau prin refuzul mamei de a-l mai hrăni la sân pe cel mic, apar niște riscuri care pot avea urmări (uneori pe termen lung). De aceea este foarte important să ne informăm în prealabil, să ne consultăm cu un specialist în alăptare și să cerem părerea persoanelor avizate în acest domeniu.

Riscurile pentru mama:

• angorjarea sânilor însoțită de dureri puternice.
• creșterea riscului de cancer la sân și cancer ovarian.
• stare anxioasă, uneori depresivă, însoțită de sentimente de învinovățire.
• nevoia de a găsi noi metode de calmare și liniștire a copilului, de adormire.

Riscurile pentru copil:

• risc crescut de obezitate infantilă, predispoziții la alergii și infecții.
• privarea de anticorpii primiți prin laptele matern.
• privarea de confortul și afecțiunea pe care le primea prin atașarea la sânul mamei.
• risc asupra dezvoltării armonioase și sănătății psihice a celui mic.

Indiferent care este alegerea mamei, de a alăpta sau de a întrerupe alăptarea la un moment dat, indiferent de decizia pe care o ia și de motivele existente, acest pas trebuie făcut cunoscând îndeaproape toate riscurile și toate avantajele și dezavantajele pe care le are un asemenea proces. Decizia trebuie să fie una asumată și fermă, însă trebuie să aibă în vedere starea de bine a mamei și copilului ei.

Beneficiile alăptării prelungite

Abia după ce am devenit mămică am putut să-mi dau seama cu adevărat ce înseamnă să alăptezi un pui de om și cât de importantă este această etapă pentru viețile amândurora. Alăptarea prelungită vine cu multe beneficii și aduce atât mamei cât și copilului alăptat liniște, bucurie și încântare. Mai mult, alăptarea prelungită ajută mămică să treacă peste situații limită, boli și alte stări neplăcute ale celui mic. Fiind cel mai natural și minunat gest, alăptând contribui la fericirea și stabilitatea emoțională a copilului. (Sunt câteva guri care susțin că alăptatul prelungit creează o legătură bolnăvicioasă pentru toddler, eu aș zice că, dimpotrivă, alăptând și după vârsta de 1 an și până când mama sau copilul decid să se oprească, se formează o conexiune strânsă și sigură care îi dă încredere copilului și îl face să devină independent și autonom. Este un mod firesc de continuare a unei alimentații naturale, de întarire și confirmare a atașamentului, de asigurare a confortului emotional, a încrederii reciproce.)

Deasemenea sunt studii care atestă faptul că alăptatul crește IQ-ul și întărește imunitatea celui mic. Vedeți voi, sunt foarte multe lucruri bune cu care alăptarea vine la pachet. Chiar și mamele care alăptează sunt expuse mai puțin riscului de îmbolnăvire cu cancer mamar și ovarian și osteoporozei.

„Alăptarea se încheie când copilul și mama sunt pregătiți. Copilul o va spune în cuvinte”.dr Jack Newman

---

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.