Scriu această poveste cu toate că nu sunt eu protagonista, deși mă privește și pe mine, nu doar pentru că m-am documentat despre subiect, nici doar pentru că în ultimii ani am aflat foarte multe despre alăptare, beneficiile alăptării asupra mamei și copilului, restricții și interdicții. Scriu această poveste pentru că atunci când i se întâmplă cuiva din familia mea, e ca și cum mi s-a întâmplat mie. Scriu despre asta pentru că, la un moment dat a făcut parte și din viața mea și m-a afectat. Am răscolit internetul pe din două și am încercat să înțeleg de ce unii medici interzic alăptarea dacă mama este purtătoarea virusului hepatitei B.
Totul a început atunci când sora mea a rămas însărcinată cu al doilea copil. Urma să aibă un băiețel. La fel ca la prima naștere, avea planul de dinainte făcut, urma să facă cezariană și să-și hrănească băiețelul cu lapte praf. Totul, la recomandarea medicului. „Cu hepatita B, nu e de joacă.”, astea sunt vorbele medicilor care i-au urmărit sarcinile și care i-au recomandat cezariana la rece și interdicția de a alăpta.
Hepatita B, sarcina și alăptarea
Sora mea a fost diagnosticată cu această boală acum mai bine de 8 ani și, cu toate că este purtător sănătos, din experiența ei și raportându-se la spusele medicilor, boala se declanșează în momentul în care îi scade sistemul imunitar. Este foarte precaută și a crescut deja o fetiță, pe care a protejat-o de această boală, urmând recomandările medicale pe care le-a primit.
Când a rămas însărcinată a doua oară, a încercat să pună în discuție cu medicul care îi urmărea sarcina, posibilitatea de a alăpta, desigur cu anumite restricții. Răspunsul a fost negativ, întărit de precizări precum „e răspunderea ta”, „și dacă există cel mai mic risc, de ce ai vrea să ți-l asumi?” și alte argumente care îi rispeau visul de a alăpta vreodată.
Au existat niște momente în care sora mea mă privea când o alăptam pe Sara și spunea că i-ar fi plăcut și ei să trăiască acest sentiment. Mai mult decât atât, la un moment dat, fetița ei fiind hrănită doar cu lapte praf s-a dovedit că are un sistem imunitar scăzut și atunci, marele ei regret a fost neputința de a-i da anticorpi prin laptele matern. Era foarte tristă că nu o să poată să alăpteze nici de data asta dar se consolase cu ideea.
În timpul ăsta, eu răscoleam internetul și găseam multe informații despre posibilitatea alăptării chiar și la mamele purtătoare de hepatita B. Când i-am expus punctul meu de vedere, sora mea a fost trimisă la o conferință despre sarcină cu niște medici polonezi, iar acolo a întrebat, din nou, care sunt riscurile la care îl supune pe bebelușul ei dacă se gândește să-l alăpteze. Din păcate nu a avut parte de încurajări și nu a existat nici măcar o persoană care să o susțină. Aceeași poveste, fiecare mamă își asumă riscuri. Dar oare care e riscul cel mai mic și cum știi că ceea ce alegi e în interesul copilului tău?
Într-o ultimă încercare, sora mea s-a programat la medicul pediatru și consultant în alăptare, acreditat ibclc, Roxana Hristianovici, la Pedilactis, unde a avut parte de o evaluare informată și de o consiliere corectă în privința riscurilor și avantajelor alăptării în cazul în care mama este infectată cu hepatita B.
Ce trebuie să știm despre hepatita B?
Un studiu din 2016 arată că la nivel mondial, aproximativ 257 milioane de oameni au hepatita B cronica. Conform site-ului reginamaria.ro, virusul hepatitei B se transmite prin contact cu sângele, spermă sau alte fluide corporale ale persoanei infectate.
Modalitățile de transmitere a virusului sunt urmatoarele:
- La naștere (de la mama infectată la făt în timpul expulziei);
- Act sexual cu un partener infectat;
- Folosirea în comun a acelor, seringilor sau a echipamentelor de preparare a drogurilor;
- Folosirea în comun a periuței de dinti, lamei de ras sau a echipamentelor medicale (de exemplu, glucometru) cu persoana infectată;
- Contact direct cu sângele sau cu rănile deschise ale persoanei infectate;
- Expunere la ace sau la alte obiecte ascuțite ale unei persoane infectate.
Virusul hepatitei B nu se răspândește prin intermediul alimentelor, apei, prin folosirea în comun a tacâmurilor, prin alăptat, îmbrățișare, sărut, strângere de mână, tuse sau strănut.
Din păcate, viitoarele mame nu sunt pe deplin informate și nu știu că pot alăpta, desigur cu anumite condiții.
- În sarcină se recomandă depistarea Ag Hbs si/sau a Ac anti HBc și prescrierea unei serologii complete pentru VHB si a viremiei VHB (ADN-VHB);
- Urmărirea evoluției bolii și a tratamentului (dacă acesta se impune). La mamele cu valori mari ale viremiei se recomandă, începând cu trimestrul 3 de sarcină, terapia antivirală orală, totul la recomandarea medicului specialist gastroenterolog;
- Prevenția transmiterii hepatitei B copilului prin vaccinare imediată, administrarea cat mai precoce dupa nastere a imunoglobulinei antihepatita B și vaccinarea VHB (de preferat în primele 12 ore de la naștere, într-un loc diferit de primul vaccin, apoi repetarea la 1 lună, la 2 luni și la șase luni).
!!! Atenție
Nu vei transmite hepatita B copilului prin laptele matern. De asemenea, boala nu se transmite prin intermediul farfuriilor, paharelor sau ustensilelor de gătit. Nici prin strănut sau tuse, îmbrățișări sau săruturi.
Ce s-a întâmplat mai departe?
Când a știut sora mea ce să aleagă? Când s-a liniștit și și-a asumat decizia fiind sigură că tot ceea ce face este pentru binele puiului ei? În clipa în care și-a ținut , pentru prima dată, băiețelul în brațe. Atunci a ales cu sufletul, cu inima. Atunci i s-a relaxat mintea și a simțit cum trebuie să-l pună la sân, luându-și, în același timp și celelalte măsuri de precauție.
Cum a procedat?
Și-a vaccinat copilul imediat după naștere și a avut grijă ca cel mic să nu intre în contact cu sângele ei.
La început a folosit protecții de silicon, îi era frică de răni și nu voia sub nicio formă ca cel mic să ia contact cu sângele ei. S-a confruntat cu furia laptelui, apoi cu regresia suptului. A folosit pompa de muls de la Spectra, și-a făcut rezerve de lapte, a avut multe momente în care a avut impresia că ceva nu face bine, însă nu a renunțat. Magia alăptării trebuia să continue. Puiul ei avea să-și primească drepturile.
La un an și șapte luni depărtare de acel moment, sora mea încă alăptează și povestește ce experiență incredibilă trăiește alături de copilul ei. Nu s-ar fi gândit niciodată că poate să aibă genul ăsta de conectare, că își poate simți copilul atât de aproape de ea și înafara săculețului gestațional. N-a crezut până nu a trăit pe pielea ei cât de minunată este alăptarea.
Desigur, fiecare mamă alege în funcție de propriile considerente dar eu vreau să încurajez mamele să se documenteze bine, să întrebe mai multe păreri, să caute ăn stânga și în dreapta după o părere informată. Alăptarea este un proces minunat cu extrem de multe beneficii atât pentru mamă cât și pentru copil. Am scris aici mai multe despre alăptare.
Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici sau să te abonezi la newsletter.
