Suntem predispuși să ne comportăm frumos cu cei din jur, să avem grijă de cei dragi, să le oferim ce e mai bun și mai sănătos copiilor noștri, dar când vine vorba despre ce facem pentru propria persoană, ne punem în așteptare, mâncăm ce apucăm, facem tot pe repede înainte să fie cei din jur bine.

Poate discuția nu se poartă în termeni generali, așa că o să mă rezum la mine și la ce schimbări simt eu că trebuie să fac pentru corpul și sănătatea mea. Pentru că e chiar ca-n avion, prima dată își pune părintele masca de oxigen ca să-și poatā ajuta apoi copilul.

Așadar, azi despre mâncare și cum ne impactează ea felul în care ne trăim zilele, de la sănătate, energie la starea de spirit.

Deși avem un meniu ok, cu mâncare exclusiv gǎtită, fără prea multe prăjeli(șnițelele fac aici excepția), iar eu și Ștefan nu consumăm carne de mai bine de 15 ani, simt că în familia noastră nu se mănâncă suficiente fructe și legume, iar pentru mine e un efort continuu să încerc să le introduc în felurile de mâncare pe care le gătesc.

Suntem diferiți cu obiceiuri alimentare diferite, Sara nu acceptă fructele, Stef nu consumă nici el foarte multe, Mara cred că e cea care face cele mai puține figuri și eu mă adaptez în funcție de ce avem prin frigider.

Anul trecut, am avut un meniu strict, proteic, pe care l-am ținut în mare parte și am observat că dacă am 3 mese şi două gustări la oră fixă: nu mai ronțăi gustărele/ nu îmi mai este foame, nu mai îmi e poftă de dulce, am energie și pentru sport și pentru învățat( adică și corpul și creierul sunt alimentate corespunzător), am o stare generală bună și dispoziție ok.
Dacă mai pun și sportul la socoteală care funcționează ca un fel de terapie pentru creier, atunci mă simt și mai bine. De asta spun că prioritizându-mă pe mine, alegând ce e mai sănătos și bun, practic aleg asta și pentru cei din jur. Dar întrebarea este, dacă știu ce e bun și funcționează, de ce mă întorc mereu la obiceiuri nesănătoase și mâncat impulsiv, haotic? Ei, aici vin obiceiurile din copilărie și la cum ne-am format până să devenim adulți. Și de asta presupune mereu muncă și rutină și exercițiu și efort și străduință și…

Ce vreau de fapt să spun cu toate astea este că mintea noastră poate fi antrenată să obțină ce-și dorește și corpul va merge după ce-și propune creierul, deși tendința va rămâne mereu să revină la vechile obiceiuri cu care a crescut și a fost obișnuită. Sau cum se spune în hindi:

Sharir wahi karta hai jo dimag manta hai

The body achieves what the mind believes.

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul De ce rutina funcționează, deși tendința e să te întorci la vechile obiceiuri? apare prima dată în Zburătoarea.

Când am văzut postarea, mi s-a pus un nod în gât. Mă gândesc ce vremuri trăim dacă un părinte care știe ce înseamnă viața în colectivitate își pune întrebări de genul ăsta.

Și atenție, doamna cu pricina întreabă dacă e legal, de parcă asta e o măsură invazivă care îi cipează copilul de fiecare dată când deschide gurița și este verificat dacă are sau nu roșu în gât. Că dacă ar putea să o facă, ar contesta măsura, nu vede rostul ca zi de zi, copiii să fie triați și doar cei sănătoși să rămână în colectivitate.

Eu aș zice că nu e doar legal, așa e NORMAL să se întâmple și sunt două motive mari și late pentru care un copil bolnav (sau cu simptome care prevestesc o boală) nu este acceptat în grădiniță/școală.

Mi se pare ironic că trebuie să scriu despre asta, normal mi s-ar fi părut ca toți părinții să știe clar care sunt riscurile și să accepte regula ca pe o normă incontestabilă.

Care sunt cele două riscuri care apar atunci când un copil bolnav intră în contact cu alți copii și stă o zi întreagă acolo?

Primul (și cel care ar trebui să o intereseze cel mai tare pe mama cu pricina) este ăla că o să aibă un copil apatic, cu muci care îi curg în gură, cu o stare generală proastă, departe de acasă și de oamenii apropiați care pot să aibă grijă de el și care pot să-l trateze. Bănuiesc că niciun părinte nu se simte bine când știe că are un copil cu imunitatea scăzută, departe de el. Deci, de ce mi-aș trimite copilul bonav la grădiniță? O să-mi ziceți că sunt situații în care copilul nu are cu cine să rămână pentru că părinții lucrează. E incomod, știu, doar că nici să-l trimiți bolnav în colectivitate nu e o alternativă bună. Și, mai mult, aici intervine și cel de-al doilea risc.

Riscul cel mai mare în care, un copil bolnav îi îmbolnăvește și pe ceilalți copii, unii dintre ei fac o formă mai gravă de boală, alții au și alte afecțiuni și alergii, așa că toți cei din grădiniță/școală vor fi expuși să se îmbolnăvească, la rândul lor. Și nu se termină aici. Dacă copilul ar fi tratat câteva zile acasă, fără să mai fie plimbat pe afară, poate s-ar face bine și ar fi putea să vină din nou în colectivitate, într-un timp relativ scurt.  Așa, cel mic stă într-un cerc de virusuri, în care boala e pasată de la un copil la altul, virusul suferă o mutație, se poate transforma într-o formă mai gravă și uite cum se îmbolnăvește o grupă, de cele mai multe ori cu educatoare și îngrijitoare cu tot.

Păi aș vrea să-mi răspundă și mie, mama care a pus întrebarea, e legal să împrăștiem cu bacili în stânga și dreapta? Cum i s-ar părea ei să aibă mereu copilul bolnav pentru că restul părinților nu țin cont de starea de sănătate a copiilor și îi aduc virusați la școală?

Mai văzusem un comentariu în care, o mămică zicea că așa îi formează imunitatea copilului ei. Expunându-l la răceli, tratându-l superficial. Na, poftim, abordare. Ca în vremea pandemiei, când altcineva se ridica în picioare și zicea, să-i ducem pe toți în colectivitate să se infecteze cu coronavirus că după aia scapă. N-am o expresie pentru dat ochii peste cap, dar ce mama huciului avem în creier când scoatem pe gură astfel de aberații? Oameni buni, vorbim de parcă nimeni și nimic nu ne poate face rău că doar, avem o pastilă pentru fiecare boală. WTF?

Intriga mea vine după un episod în care am stat multe zile în pat cu febră mare, dureri de cap și musculare, frisoane, stări de vomă, etc. De la un virus luat de la fie-mea de la școală. Toată clasa ei s-a îmbolnăvit, de la Sara a luat și soră-sa, și maică-mea, ultima care a cedat am fost eu. Niște săptămâni oribile, nici dacă m-ar fi călcat un tanc nu m-aș fi simțit așa. Cu fetele, am fost la UPU la spitalul de copii pentru că aveau temperatură de 40 de grade și niciun antitermic nu-și făcea efectul. Na poftim, asta e normal? Sau legal?

Sunt câteva simptome clare care îmi zic că nu pot să duc copilul în colectivitate. Febră, vărsături, diaree, durere severă, durere în gât, tuse supărătoare sau atunci când face o boală a copilăriei. Un copil care are doar muci nu o să fie oprit la poarta grădiniței (e bine să nu cădem în cealaltă extremă). Dar pentru fiecare dintre simptomele de mai sus, eu nu îi duc în colectivitate. Așa îi țin pe ei și pe ceilalți în siguranță. Că doar ăsta e rolul meu de părinte, nu?

Photo by Kelly Sikkema on Unsplash

Dacă îți place Zburătoarea.ro și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul O mamă întreabă, pe un grup de facebook, dacă este legal ca asistenta medicală să facă triajul copiilor, în fiecare dimineață apare prima dată în Zburătoarea.

Domnul de la ghișeu care nu poartă masca deși legea spune clar că în interior nimeni nu este exclus de la această regulă. El zice că nimeni nu-i poate îngrădi libertatea, dar cum rămâne cu dreptul celorlalți la sănătatea pe care el le-o amenință?

Tipul care trece pe stradă și fix în dreptul tău aruncă un scuipat pe trotuar. Te lovește în moalele capului, încă ești anesteziat, habar nu ai cum să reacționezi. România, octombrie, 2020, suntem în plină pandemie și înca se mai flegmează pe străzi.

Doamna care poartă o mască la cot, habar nu am de ce a mutat-o acolo după ce a ținut-o toată ziua sub bărbie. Oare nimeni nu i-a spus încă marele secret? NU atingem masca și nu o punem în locuri în care riscă să fie contaminată pentru că altfel purtatul măștii ÎȘI PIERDE SENSUL.

Metrou. Un domn cu masca pe gât, da, ați auzit bine, o mască pe post de fular, urlă în telefon, într-o videoconferință perturbată de huruiala din tunel. Oamenii asistă neputincioși la scenă, nimeni nu îndrăznește să spună nimic. Domnul tușește și cu degetul mare de la mâna dreaptă își șterge, până la cot, nasul. Cu un gest mai firesc decît cel al purtării corecte a măștii, se șterge mai departe de bara pe care se ține.

Poartă mască, o faci pentru tine și pentru ceilalți! Este singurul mod în care te poți proteja pe tine și pe cei din jurul tău. Încurajează-i și pe ceilalți să o facă. POARTĂ MASCA!

NU FI domnul de la ghișeu, tipul care scuipă pe stradă, doamna cu masca-n cot sau bărbatul care tușește în fața celorlalți fără să aibă masca pe gură. POARTĂ MASCĂ, de fiecare dată când ieși din casă!

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul De fiecare dată când ieși din casă, POARTĂ MASCĂ apare prima dată în Zburătoarea.

Nu e de glumă, oamenii mor, e momentul să #stămdr******acasă!

Când am auzit că în București, oamenii mișună pe străzi, părinții încă își mai duc copiii în parc, Mc Donalds-ul are cozi lungi, bătrânii noștri, cei pe care încercăm să-i protejăm, se adună în fața blocului, la table, șah, m-am întristat.

Noi stăm izolați de o săptămână, la sora mea, la Constanța, doar o persoană iese din când în când să facă cumpărăturile, în rest mucles, habar n-am ce se întâmplă pe străzi. Însă citesc multe bloguri și mărturii care zic că ne-am izolat, dar doar noi, ăștia din bula noastră. Cum adică? Oamenii nu înțeleg că nu e de glumă cu așa ceva? Adică e nevoie să murim pe capete ca să realizăm că pandemia asta nu e un lucru inventat, că ne așteaptă vremuri critice, că trebuie să #stămacasă?!

E important să ne dăm seama că nu ne putem juca cu viețile noastre sau cu cele din jurul nostru. E vital să înțelegem că și nouă ni se poate întâmpla chiar dacă acum câteva luni ne uitam la virusul ăsta ca la ceva îndepărtat, ce cuprinde un oraș din China, undeva, în celălat capăt al planetei.

Pe unii, virusul ăsta păcătos care a adus atâtea necazuri îi unește

Pe de altă parte văd foarte multă lume care se mobilizează să-i ajute pe ceilalți. Înafară de cei din sistemul medical care sunt Supereroii Noștri pentru că tratează bolnavii, cu riscul de a se infecta pe ei și a-l da mai departe familiilor lor, mai sunt studenți și tineri care se oferă să le facă cumpărărturi vârstnicilor, copii care desenează curcubee și dau mai departe optimismul lor inocent, asociații care demarează proiecte de strângere de fonduri pentru spitale, influenceri, bloggeri și persoane publice ce le vorbesc comunităților lor sfătuindu-i să respecte regulile de igienă și să stea în casă, voluntari care fabrică și donează măști de bumbac. Pe unii, virusul ăsta păcătos care a adus atâtea necazuri îi unește mai mult decât ar fi crezut vreodată. Și asta este minunat, mă face să vreau să ajut și eu. Încă mâ gândesc cum. Deocamdată #stauîncasă.

Într-o lume în care ieri trona individualismul, fuga după bani, burnout-ul, stresul și lipsa de timp, azi s-a instalat empatia, ascultarea celuilat, sprijinul și spiritul colectiv.

Cu toate astea, tendința este de negare, de luat la mișto, de pus sub semnul întrebării, de combatere cu tot felul de teorii conspiraționiste. De unde ne luăm informațiile corecte?

Stămacasă.ro, datelazi.ro, știrioficiale.ro

De unde ne putem informa rapid și sigur:

Guvernul a venit cu o variantă online de informare.

Stămacasă.ro este o soluţie digitală cu ajutorul căreia va fi redusă suprasolicitarea numerelor de urgenţă, colectarea rapidă de informaţii de la o populaţie foarte mare, oferind sprijin în managementul cazurilor pentru autorităţi.

Știrioficiale este o platformă online lansată pentru combaterea dezinformării și a fakenews-urilor.

Alte site-uri care urmează să fie lansate de autorități:

Datelazi.ro este locul unde utilizatorii vor afla dimensiunea corectă a efectelor cauzate de COVID-19 în România, direct din surse oficiale, diminuând panica şi dezinformarea prin stimularea transparenţei;

Rohelp.ro este o soluţie digitală cu ajutorul căreia se va putea face colectarea coerentă şi în siguranţă a ajutoarelor, de orice fel, prin conectarea ONG-urilor abilitate cu oferta de resurse pusă la dispoziţie.

Cemafac.ro este aplicaţia prin care românii vor putea evalua corect şi rapid deciziile pe care trebuie să le ia ca urmare a efectelor cauzate de COVID-19 în România, direct din surse oficiale;

Diasporahub.ro este platforma digitală cu ajutorul căreia va fi redusă suprasolicitarea numerelor de urgenţă, vor fi colectate rapid informaţii de la o populaţie foarte mare şi va fi facilitată o evaluare constantă, oferind sprijin în managementul cazurilor pentru reprezentanţii autorităţilor române în ţara de reşedinţă.

Într-o lume în care puteți fi orice, alegeți să fiți buni

Sunați-vă bunicii, părinții, ei sunt partea vulnerabilă și întrebați-i dacă au nevoie de ceva. Coborâți până la vecinul ăla în vârstă cu care v-ați întâlnit de atâtea ori când plăteați întreținerea și ajutați-l dacă vă e cu putiință. Postați pe facebook, pe instagram, îndeamnați-vă prietenii să #steaacasă. Implicați-vă în campanii, vorbiți cu cei care nu înțeleg că virusul ăsta suferă mutații genetice, de asta trebuie să fie contactat cât mai târziu, când nu o să mai fie atât de periculos. Și #stațiîncasă #pebune.

Acest articol face parte din #JurnalDePrevenție pentru #CampaniaColectivă Digital Parents Talks, unde mai mulți bloggeri părinți s-au oferit să scrie articole folositoare care au legătură cu #covid19.  Mai multe detalii aici.

Photo by Captionery on Unsplash

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul De unde ne putem informa rapid și sigur apare prima dată în Zburătoarea.

Nu vă mai zic, știți deja, sunt ÎNNEBUNITĂ după SALATE! Îmi prepar zilnic câte o rețetă delicioasă de salată și astfel îmi iau porția de sănătate!

Salata asta este atat de gustoasă atunci când ai chef să mânânci ceva ușor dar care să-ți țină și de saț. Se prepară foarte repede, nu are ingrediente complicate sau greu de găsit iar secretul constă în amestecul de arome date de avocado, ton, porumb și ceapă.

Salata de ton cu porumb și avocado este o salată simplă de vară de care pur și simplu o să vă îndrăgostiți. Tonul are o sursă importantă de aminoacizi și conține vitaminele A, B și E. Eu folosesc ton la conservă, în suc propriu. Pe de altă parte, avocado vine cu beneficiile lui fiind o sursă importantă de grăsimi monosaturate, importante pentru sistemul cardiovascular.

Ingrediente:

• o conservă de ton în suc propriu;
• un avocado;
• jumătate de conservă porumb neîndulcit;
• ceapă verde sau ceapă albă tăiată julien;
• 200 de grame roșii cherry;
• jumătate de salată iceberg (sau salată verde);
• doi castraveți mici sau 1/2 dintr-un castravete Long Angles (cel mare);
• 1/2 ardei roșu gras;
• ulei de măsline și oțet balsamic;
• un pumn de salată baby spanac;
• două lingurițe de semințe de cânepă (opțional);
• sare, piper.

Mod de preparare:

Se taie salata iceberg fâșii, baby spanac-ul se rupe în mâini, avocado, roșiile, castravetele, ardeiul, ceapa se mărunțesc și ele. Apoi se adaugă sare, piper, ulei și oțet balsamic. La final se pune tonul scurs din conservă și boabele de porumb. Cam ATÂT de SIMPLU!

Poftă mare!

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul #Delicii vegetariene – Salată de ton cu porumb și avocado apare prima dată în Zburătoarea.

Tu știi când a trecut timpul atât de repede?

Parcă ieri abia ai făcut cunoștință cu puiul tău pe care l-ai purtat 9 luni de zile în burtică, iar acum ești mama unui copilaș în toată firea. Chiar dacă, tot ce ai făcut până acum a fost să te bucuri din suflet alături de copilul tau și să-i dedici lui fiecare clipă, trebuie să fii conștientă de faptul că timpul zboară fără să ne ceară permisiunea. Nopțile  nedormite, fricile din sufletul tău de părinte, nesiguranța și teama de a nu face întocmai ce trebuie vor trece aproape pe nesimțite și încet ele vor fi înlocuite de împlinirea de a fi MAMĂ. O să îți mai amintește pe alocuri de acele momente magice precum alăptarea, primul zâmbet în colțul gurii, prima dată când ți-a zis pe nume sau frânturi din mirosul dulce de bebeluș. În schimb, o să te regăsești în fiecare proaspătă mămică care ține în brațe un nou-născut și o să rămâi mereu în gând, cu emoția primelor clipe de început.

Bebelușul tău este acum un copil

Gata, este deja un fapt constatat, nu mai ai un bebeluș ci un copil în toată firea. Acum este perioada jocurilor, a imitației și a comunicării. Pun pariu că dacă ai un bebe mare, la fel ca și mine, de 10-11 luni, te confrunți cu fix aceleași lucruri: alergat în patru labe, dat jos din pat, mers susținut sau sprijinit de perete, și cel mai drăguț – vorbit în limba știută doar de bebe. Și fiecare prunc are personalitatea lui pe care ți-o face și ție cunoscută de fiecare dată când interacționați. Micuțul tău omuleț este prezent și mult mai conștient de lumea în care trăiește.

Bebe începe să meargă

Sara mă surprinde cu fiecare zi care trece. La vârsta de 7 luni, micuța noastră s-a ridicat singură în picioare, sprijinindu-se de gratiile de  la pătuțul ei. Stătea acolo, bălăngănindu-se și se uita șmecherește la noi, ca și cum ea făcea asta dintotdeauna. Mi-am dat seama atunci că cei mici au timpul evoluează în funcție de propriile nevoi, și că nu e nevoie să le grăbim procesul, pentru că ei știu singuri care e momentul potrivit pentru fiecare achiziție.

Încet, încet fetița cu ochi albaștrii a început să pășească, sprijinindu-se de canapea sau de perete, apoi a învățat să se dea jos singură din pat, ascultând și de îndemnurile noastre, iar astăzi, micuța Sara se încumetă chiar să urce și să coboare scările. Merge ținându-se de două degete, ale mele sau ale lui taică-su, dar ne arată o siguranță și o independență pe care eu, ca mămică o savurez de fiecare dată. Într-o bună zi o să se desprindă, însă nu acum, încă nu e momentul. Îmi doresc să mă bucur cât mai mult de momentele astea așa că le trăiesc cu răbdare și dragoste. Toate la timpul potrivit!

Ce s-a schimbat de când bebelușul meu a devenit mai mobil?

Practic, Sara este un alt copil. A deprins foarte multe achiziții și ne surprinde zilnic cu câte un lucru nou pe care știe să îl facă. Pentru că este mult mai activă, mânâncă mai bine dar ia mai puțin în greutate ca de obicei.  Se întâmplă de multe ori, să pice lată de oboseală și să adoarmă imediat, cu toate că înainte  somnul era o adevărată provocare. Din păcate nu mai are o rutină bine stabilită, și seara adoame destul de târziu. Parcă am avea un copil complet diferit de cel de acum 2 luni. Cât despre noi, adulții, schimbarea aceasta ne-a obligat să redecorăm puțin apartamentul în care locuim. Suntem mult mai activi fizic pentru că alergăm încontinuu după bebelușă, și uneori ne simțim epuizați fizic, însă tot bebelușa este cea care ne încarcă cu energie și stare de bine. 🙂

Ce trebuie să ai în casă atunci când bebelușul începe să meargă:

• protecții priză (nu vă jucați cu curiozitatea unui bebe de a-și băga degetele în toate găurile posibile)
• protecții colțuri mobilă ( better safe than sorry)
• covor living ( dacă își petrece majoritatea zile mișunând prin casă, un covor îl protejează de parchetul sau podeaua rece)
• funcție „child lock” la mașina de spălat
• atenție la pașii bebelușului ( este important să urmărești felul în care copilul tău calcă – talpa trebuie să atingă în totalitate solul)
• mâinile tale prevăzătoare în spatele lui (este bine să ne lăsăm copilul să testeze singur, însă putem fi acolo la nevoie)

Bineînțeles, cel mic are nevoie de tine mai mult ca niciodată. Aceasta este perioada descoperirii și alături părinții lui poate face cunoștință cu lumea asta mare. Nu ezita să-l lași să încerce tot felul de joculețe senzoriale care îi vor dezvolta creativitatea și îl vor face din ce în ce mai curios. Cât despre zonele de explorat, tu ești cel care impune limitele într-un perimetru al siguranței. Nu ți-aș recomanda premergătorul pentru că obligă bebelușul să calce incorect pe talpa piciorului și pentru că din păcate acesta întârzie din punct de vedere motor un copil (achiziția mersului se face mai târziu cu cel puțin 2-3 săptămâni). Copiii sunt perfect capabili să învețe să meargă și fără ajutorul unui premergător.

Indiferent de ritmul în care bebelușii se deprind cu mersul este important să le acordăm foarte multă libertate copiilor noștii. Nu este nevoie să facem comparații și nici să ne îngrijorăm dacă bebe are vârsta sub un an și nu este încă pregătit să ne dea drumul la mâini. Fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare, iar firescul își face treaba mult mai bine decât intervenția noastră.

Ce putem face noi?

Să fim acolo, în spatele lor, gata să-i prindem din cădere dacă e cazul, să le sădim încredere în suflet și să le șoptim la ureche că împreună, nimic nu e imposibil. Să le construim aripi și să zburăm cu ei în tandem pregătindu-i pentru clipa în care, își vor pilota singuri viața.

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Atunci când bebelușul învață să meargă apare prima dată în Zburătoarea.

Azi-noapte am trecut prin toate stările posibile (frică, anxietate, neputință) când, la ora 1 în miez de noapte, mi-am luat fetița în brațe (preocupată că doarme prea adânc pentru ritmul cu care ne-a obișnuit) și îmi dau seama că are febră foarte mare. Realizez că îi arde corpul, deși fruntea, mâinile și picioarele îi sunt  destul de reci. Mă reped să-i măsor temperatura. Când termometru depășește valoarea de 39 de grade se instalează panica. Îi fac împachetări, îi dau nurofen, dezbrac copilul, măsor din nou temperatura, trimit tătic să aducă mașina la scara blocului, ,,du-te tu, ba tu”, în cele din urmă pregătesc bagajul și fuga la spital.

O, Doamne cât de rău e să ai copilul bolnav! Cât de neputincios te simți să-l strângi în brațe dar totuși să nu ai cum să-l ajuți. Când tu dintre toți oamenii din lumea asta ar trebui să știi cel mai bine ce să-i faci copilului tău. Doar ești mama lui, singura pe care o are și singura pe care o știe. Sunteți strâns legați unul de celălalalt și programați genetic să vă iubiți. Doar tu l-ai purtat în pântece și ai avut grijă de el,nu?

Și cum se face că deși suntem cele mai apropiate persoane pentru puii noștri, câteodată efectiv nu ne stă în putere să-i facem bine?

Pe drum spre spital, îmi alăptez fetița și mă rog să-i scadă febra și să se facă bine. Cu toate că sunt foarte speriată, nu am cum să nu observ repeziciunea cu care se deplasează mașina. Îmi este clar, tati este și mai panicat ca mine! Gonește pe străzile goale din București, la orele 2 noaptea iar în ochi i se citește disperarea. Cât de mult iubim fetița asta, și cât de tare ne doare atunci când suferă. Poate e natural să vorbești despre asta, însă e incredibil atunci când o și simți. Când îți dai seama că-ți pulsează sângele în vene mai repede decât în mod normal și te simți neputincios în fața suferinței, când ești agitat și neliniștit iar copilului tău nu îi este bine deloc, când plânge și tu vrea să iei asupra ta toată greutatea de pe umerii lui. Să simți că ești părinte e mult mai profund decât multe alte sentimente. Pentru că, în primul rând, ai o mare responsabilitate, apoi pentru că ești exemplu în fața lui,  pe urmă pentru că trebuie să le faci pe toate chiar dacă la început îți pare imposibil și nu în ultimul rând pentru că tu ești adultul și e de datoria ta să rezolvi situația.

La urgențe, medicul ne preia imediat, îi mai administrează o doză de nurofen și decide să-i facă analizele. Nu durează mult și sunt scoasă din încăpere ca să rămână tati cu ea și asistentele să-i poată recolta sânge. Mă trezesc singură, în baie, plângând în hohote cu mâinile la urechi. Plâng și nu-mi dau seama ce să fac să îmi ajut copilul. Mă simt neputincioasă. În tot acest timp o aud cum urlă de partea cealaltă a încăperii. Mă întreb de ce m-au dat afară, îmi doresc să fiu lângă ea, să o alin, să o țin în brațe, să-i vindec suferința. De ce am fost scoasă din cabinet? De ce??? Nu bine mă dezmeticesc când deodată îmi dau seama că îmi țin copilul în brațe, iar el, cu ultimele puteri, se cațără pe mâna mea, ca o maimuțică. Mă deschei la cămașă și îi las pielea să o atingă pe a mea, să-mi simtă căldura pieptului, să ne conectăm ca o singură ființă. În definitiv suntem interdependente. Nu pot să trăiesc fără fetița mea, iar ea clar, încă are nevoie de mine. Îmi dau seama de cât de mare e rolul meu în viața copilului meu. Și ce responsabilitate uriașă port pe umeri! Se liniștește. Temperatura corpului ei scade și se apropie de valoarea normală. Răsuflu din nou ușurată!

Aproape mi se închid pleoapele, când realizez că suntem de mai bine de 3 ore la spital. ,,O ținem sub observație, dar acasă! ” îi zic rapid medicului de gardă ca să putem pleca. Sara doarme neclintită pe pieptul meu. Îi simt parfumul de bebeluș și respirația caldă iar un fior îmi săgeata șira spinării. Ajunși acasă, mă cuibăresc lângă ea și o sorb din priviri preț de câteva minute și atunci conștientizez: cât de rău este să nu ai copilul bine!!!

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Cât de rău este să nu ai copilul bine! apare prima dată în Zburătoarea.

Ce am aflat?

Fie că vorbim despre eczeme, pete uscate, varicelă sau dermatită atopică, pielea bebelușului este foarte sensibilă și necesită o atenție deosebită. O comparație între pielea sugarului și cea a unui adult ne arată că deși la bază au aceeași structură, pielea bebelușului se diferențiază prin faptul că este imatură, are glande sudoripare incomplet dezvoltate și nu a dobândit aceleași calități și funcții.

[contact-form][contact-field label=”Name” type=”name” required=”true” /][contact-field label=”Email” type=”email” required=”true” /][contact-field label=”Website” type=”url” /][contact-field label=”Message” type=”textarea” /][/contact-form]

[contact-form][contact-field label=”Name” type=”name” required=”true” /][contact-field label=”Email” type=”email” required=”true” /][contact-field label=”Website” type=”url” /][contact-field label=”Message” type=”textarea” /][/contact-form]

Așadar aceștia au pierderi mult mai mari, dar si contactul cu alergeni este mult mai mare. În plus bebelușii sunt mai sensibili la schimbările de temperatură și trebuie feriți de razele UV.
În decursul primului an de viață, pielea fragilă a bebelușului se confruntă cu tot felul de iritații, pete uscate, eczeme, eritemul de scutec, etc. Zonele afectate necesită o igienă specială,o hidratare foarte bună și un tratament cu creme non-ocluzive (pentru refacerea lipidică).

Cum se realizează igiena zilnică a bebelușului?

• se recomandă o singură spălare pe zi (cel mult de 2 ori pe săptămână la bebelușii cu atopie);
• gelul de duș folosit să nu degreseze prea mult, dar nici să fie foarte gras (se înfundă glandele sudoripare-apar bubițe roșii);
• baie scurtă, pentru a nu permite pielii să se degreseze mai mult decât e nevoie;
• apa să aibă o temperatură controlată (37 de grade);
• folosirea unor produse adaptate, ușor de utilizat, potrivite pielii fragile;
• hidratarea să se facă în primele 5 minute după baie (pielea se înmoaie și poate absorbi mult mai bine emolientele pe care le aplicăm);
• la schimbarea scutecului se preferă spălatul în detrimentul șervețelelor umede;
• nu folosim mănuși sau bureți de baie – acestea sunt surse de bacterii, iar în cazul pielii atopice pot declanșa un puseu de mâncărimi;
• pielea să fie uscată prin tamponare, NU prin frecare;
• masajul nu e recomandat bebelușilor cu atopie (poate să declanșeze pruritul – senzația de mâncărime).
În igiena bebelușului, deși băița zilnică este considerată un ritual, iar copiilor le place și îi determină să adoarmă mai repede, trebuie să ținem cont că acest obicei face ca pielea să se deshidrateze. Apa fierbinte favorizează această deshidratare. Dacă, totuși, alegem să le facem băiță copiilor noștri, în fiecare seară, atunci e nevoie să selectăm produse fără detergenți sintetici sau sulfați, să folosim un ulei de baie (delicat pentru pielea uscată) sau gel de baie adecvat (pentru pielea normală), de tipul Syndet, NU direct pe piele, iar apoi să aplicăm o cremă hidratantă.

Ce facem atunci când întâmpinăm afecțiuni severe ale pielii bebelușului?

Dermatita atopică se manifestă la nivelul pielii și poate avea forme ușoare sau forme foarte severe, cu prurit sever și piele extrem de uscată, suprainfectată exterior. Dermatologii sunt cei care tratează cu corticosteroizi, pe când alergologii au responsabilitatea de a identifica cauza și a efectua diferite teste pentru toți alergenii. Este necesar ca testele pentru alergii să fie concludente și să se facă atunci când bebelușul a început să mănânce diversificat. Uneori cauza dermatitei atopice poate fi o predispoziție alergică moștenită, alteori ea se manifestă ca reacție alergică la alimente, mirosuri, polen, etc.

Care sunt statisticile cu referire la dermatita atopică?

Se estimează că o treime din copiii care fac dermatită atopică la vârste foarte mici, pot dezvolta în viața de adult rinită alergică și astm alergic. De cele mai multe ori cu cât debutează mai repede dermatita atopică, cu atât trece mai repede (ex: dacă debutează la 3 luni, se autolimitează până în vârsta de 2 ani). Statistic, 80% dintre cazuri se vindecă spontan (50% până la 5 ani), iar 15-20% dintre copiii cu vârsta până în 7 ani suferă de această afecțiune. Prevalența s-a triplat în ultimii 30 de ani.

Ce este dermatita atopică?

Dermatita atopică este o inflamare a pielii datorată deficitului de filagrină(ciment intercelular). Atunci când acest deficit de barieră este prezent, substanțele străine penetrează mult mai ușor pielea. Pentru a preveni aceste episoade de dermatită (eczemă) pielea trebuie hidratată cu un emolient. Pe piață sunt prezente mai multe produse de acest fel, însă alegerea unei creme emoliente bune depinde și de sezon (ex: iarna se recomandă un balsam pentru corp, pe când vara se preferă soluții fluide, lapte).

Care sunt simptomele dermatitei atopice?

Simptomele dermatitei atopice sunt deseori asociate cu alergiile alimentare, rinite alergice și crize de astm și debutează prin eczeme (pete roșii pe cutele pielii și conturul feței), prurit și xeroză.

Cum tratăm dermatita atopică?

Așa cum am precizat și mai sus, înainte de a trata această afecțiune a pielii, trebuie identificată cauza și apoi înlăturată. Bebelușul poate avea o predispoziție personală sau familială, poate fi alergic la ceva sau pur și simplu poate avea o piele aspră. Se cere efectuarea unor teste pentru toți alergenii cu care acesta vine în contact, iar abia după stabilirea cauzei și înlăturarea factorului alergen se va începe tratamentul.

Pasul 1: Tratarea erupțiilor
• corticosteroizi dermatologici – dacă zonele sunt mici.(1 aplicare pe zi). Se recomandă ca după dispariția leziunilor să fie înlocuiți cu un emolient. În cazul în care tratamentul nu are succes, se consultă dermatologul;
• creme cicatrizante de tip pastă. Acestea calmează pielea în cel mult două zile, apoi se revine la hidratarea cu creme emoliente;
• alte tratamente recomandate precum tacrolimus – imunomodelator (2 aplicări pe zi, nu se expune la soare, dacă nu apar rezultate după 2 săptămâni se încetează administrarea și se consultă dermatologul).

Pasul 2: Hidratarea – se realizează cu un emolient pentru refacerea funcției de barieră a pielii și pentru a reduce pierderea de apă.

De ce La Roche-Posay?

Brandul La Roche-Posay vine în întâmpinarea problemelor prezentate mai sus și oferă soluții pentru pielea sensibilă. De cateva ori pe zi, chiar și în absența leziunilor, pielea are nevoie de apă și de lipide pentru a întări și reinstaura bariera naturala, protectoare a pielii în fața alergenilor.
Trebuie să recunosc că sunt plăcut impresionată de faptul că se folosește o formulă minimalistă pentru o siguranță optimă. Astfel, fiecare produs este special conceput, hipoalergenic și garantează un grad înalt de siguranță și toleranță. Produsele La Roche-Posay sunt special concepute pentru pielea vulnerabilă, sensibilă și pot fi folosite atât la bebeluși cât și pentru pielea matură a adulților (produsele sunt testate pentru toate categoriile de vârstă).

La Roche-Posay recomandarea numărul 1, de către medicii dermatologi din România

La Roche-Posay a dezvoltat gama Lipikar, specială pentru pielea predispusă la atopie. Atât crema-gel de curățare, anti-iritații pentru corp, gelul de duș protector cu efect calmant, fluidul calmant cât și balsamul relipidant anti-iritații și anti-prurit au în componență Niacinamidă și Aqua Posae Filiformis și nu conțin parfum, săpun, ftalați, alcool sau parabeni. Gelul este cel care îndepărtează impuritățile într-o manieră delicată, restabilind cele două bariere (pelicula hidrolipidică și microbiomul), pe când balsamul calmează instantaneu pruritul, repară bariera cutanată și restabilește microbiomul pielii. Poți găsi aici mai multe informaţii cu privire la produsele Lipikar și modul în care acestea luptă împotriva dermatitei atopice. Un studiu La Roche-Posay arată multiplele beneficii ale utilizării acestor produse. Pielea predispusă la atopie este în mod progresiv mai puțin uscată, iar pruritul și iritația sunt reduse. Erupțiile cutanate devin mai puțin frecvente, iar confortul pielii este restabilit (se întrerupe ciclul prurit-scărpinare – cauza principală a eczemelor).

Gama Lipikar beneficiază de o formulă ce oferă hidratare atât pentru pielea normală sau puțin uscată, cât și pentru pielea foarte uscată, predispusă la atopie.
Trebuie să menționez, un produs minune, pe care l-am descoperit recent și nu lipsește niciodată din casa noastră. Este vorba despre Cicaplast Baume B5, un balsam reparator calmant, special conceput pentru calmarea iritațiilor, tăieturilor superficiale și a juliturilor. Studiile clinice arată că acest balsam reparator are indicații multiple, calmând și, în același timp, reparând pielea iritată. Informații despre el găsiți aici .

Apa termala La Roche-Posay , produs emblematic

Ce apreciez eu la acest brand este că are la baza tuturor produselor, apa termală La Roche-Posay, absolut necesară și de un real ajutor în fiecare familie. Recunosc, eu sunt o fană înrăită a acestei ape termale. O folosesc atât pentru iritații, mâncărimi, tăieturi, arsuri, cât și pentru revigorare. Sunt foarte entuziasmată de faptul că are utilitate și eficiență chiar dacă este aplicată pe zonele roșii, iritate. O aplic în special pe fundulețul bebelușului! Până acum nu m-a dezamăgit! Informații despre ce conține găsiți aici.
De asemenea, îmi place că la baza produselor La Roche-Posay se află un număr minim de ingrediente, iar testele de toleranță și eficacitate se realizează sub control dermatologic și control pediatric. De asemenea, aplaud inițiativa celor de la La Roche-Posay pentru preocuparea lor activă pentru mediul înconjurător. În ultimii ani, plasticul folosit în ambalajele produselor s-a redus cu 40%, învelișul exterior nu conține bisfenol (substanță cancerigenă) și se urmărește ideea de ambalaje generoase, tocmai pentru a produce mai puține tuburi. Produsele Lipikar de la La Roche-Posay sunt produse dermatocosmetice ce pot fi introduse în rutina zilnică și pot fi folosite atât pentru prevenție, pentru o piele normal, la nevoie (înțepături, uscăciune, iritații), cât și pentru tratare (strict dermatologic în anumite patologii). Pe info atopie există mai multe informaţii cu privire la produsele Lipikar și modul în care acestea luptă împotriva dermatitei atopice.

Acest articol a fost publicat mai întâi pe desprecopii.ro.

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Cum tratăm dermatita atopică la bebeluși? apare prima dată în Zburătoarea.