De obicei stau departe de discuții de genul ăsta. Știu că grupurile de facebook sunt un prilej nemaipomenit ca fiecare să vină și să toarne acolo aberații după aberații. Sunt și postări care ajută și care informează, dar puține, și mi-e frică că nu toți cei care sunt în online au posibilitatea să filtreze și să-și ia lucrurile bune, folositoare.
Când am văzut postarea, mi s-a pus un nod în gât. Mă gândesc ce vremuri trăim dacă un părinte care știe ce înseamnă viața în colectivitate își pune întrebări de genul ăsta.
Și atenție, doamna cu pricina întreabă dacă e legal, de parcă asta e o măsură invazivă care îi cipează copilul de fiecare dată când deschide gurița și este verificat dacă are sau nu roșu în gât. Că dacă ar putea să o facă, ar contesta măsura, nu vede rostul ca zi de zi, copiii să fie triați și doar cei sănătoși să rămână în colectivitate.
Eu aș zice că nu e doar legal, așa e NORMAL să se întâmple și sunt două motive mari și late pentru care un copil bolnav (sau cu simptome care prevestesc o boală) nu este acceptat în grădiniță/școală.
Mi se pare ironic că trebuie să scriu despre asta, normal mi s-ar fi părut ca toți părinții să știe clar care sunt riscurile și să accepte regula ca pe o normă incontestabilă.
Care sunt cele două riscuri care apar atunci când un copil bolnav intră în contact cu alți copii și stă o zi întreagă acolo?
Primul (și cel care ar trebui să o intereseze cel mai tare pe mama cu pricina) este ăla că o să aibă un copil apatic, cu muci care îi curg în gură, cu o stare generală proastă, departe de acasă și de oamenii apropiați care pot să aibă grijă de el și care pot să-l trateze. Bănuiesc că niciun părinte nu se simte bine când știe că are un copil cu imunitatea scăzută, departe de el. Deci, de ce mi-aș trimite copilul bonav la grădiniță? O să-mi ziceți că sunt situații în care copilul nu are cu cine să rămână pentru că părinții lucrează. E incomod, știu, doar că nici să-l trimiți bolnav în colectivitate nu e o alternativă bună. Și, mai mult, aici intervine și cel de-al doilea risc.
Riscul cel mai mare în care, un copil bolnav îi îmbolnăvește și pe ceilalți copii, unii dintre ei fac o formă mai gravă de boală, alții au și alte afecțiuni și alergii, așa că toți cei din grădiniță/școală vor fi expuși să se îmbolnăvească, la rândul lor. Și nu se termină aici. Dacă copilul ar fi tratat câteva zile acasă, fără să mai fie plimbat pe afară, poate s-ar face bine și ar fi putea să vină din nou în colectivitate, într-un timp relativ scurt. Așa, cel mic stă într-un cerc de virusuri, în care boala e pasată de la un copil la altul, virusul suferă o mutație, se poate transforma într-o formă mai gravă și uite cum se îmbolnăvește o grupă, de cele mai multe ori cu educatoare și îngrijitoare cu tot.
Păi aș vrea să-mi răspundă și mie, mama care a pus întrebarea, e legal să împrăștiem cu bacili în stânga și dreapta? Cum i s-ar părea ei să aibă mereu copilul bolnav pentru că restul părinților nu țin cont de starea de sănătate a copiilor și îi aduc virusați la școală?
Mai văzusem un comentariu în care, o mămică zicea că așa îi formează imunitatea copilului ei. Expunându-l la răceli, tratându-l superficial. Na, poftim, abordare. Ca în vremea pandemiei, când altcineva se ridica în picioare și zicea, să-i ducem pe toți în colectivitate să se infecteze cu coronavirus că după aia scapă. N-am o expresie pentru dat ochii peste cap, dar ce mama huciului avem în creier când scoatem pe gură astfel de aberații? Oameni buni, vorbim de parcă nimeni și nimic nu ne poate face rău că doar, avem o pastilă pentru fiecare boală. WTF?
Intriga mea vine după un episod în care am stat multe zile în pat cu febră mare, dureri de cap și musculare, frisoane, stări de vomă, etc. De la un virus luat de la fie-mea de la școală. Toată clasa ei s-a îmbolnăvit, de la Sara a luat și soră-sa, și maică-mea, ultima care a cedat am fost eu. Niște săptămâni oribile, nici dacă m-ar fi călcat un tanc nu m-aș fi simțit așa. Cu fetele, am fost la UPU la spitalul de copii pentru că aveau temperatură de 40 de grade și niciun antitermic nu-și făcea efectul. Na poftim, asta e normal? Sau legal?
Sunt câteva simptome clare care îmi zic că nu pot să duc copilul în colectivitate. Febră, vărsături, diaree, durere severă, durere în gât, tuse supărătoare sau atunci când face o boală a copilăriei. Un copil care are doar muci nu o să fie oprit la poarta grădiniței (e bine să nu cădem în cealaltă extremă). Dar pentru fiecare dintre simptomele de mai sus, eu nu îi duc în colectivitate. Așa îi țin pe ei și pe ceilalți în siguranță. Că doar ăsta e rolul meu de părinte, nu?
Photo by Kelly Sikkema on Unsplash
Dacă îți place Zburătoarea.ro și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici sau să te abonezi la newsletter.
