Am început anul cu chef de citit, de documentat, de învățat, ba chiar, în ciuda programului meu încărcat, am reușit să arunc un ochi și pe Netflix. E ciudat cum, atunci când ești prins cu multe chestii și simți că timpul se comprimă, îți vine cheful să faci și mai multe activități care te încarcă cu energie și îți aduc o stare de bine. De fapt, nu-í vine să-ți faci treburile așa că ai face orice altceva în loc. Ce sentiment familiar, aia e, mergem mai departe.
Important este că…
Am citit cărți bune, am mers la spectacole (se pune dacă sunt spectacole de copii, da?), am și scris nițel. Nu cred că ăsta o să fie anul meu cel mai productiv pentru că mereu îmi propun o mai bună organizare și viața se uită la mine și-mi zâmbește pe sub mustăți, dar vreau să cred că anul ăsta o să citesc mai mult, o să învăț mai mult și o să materializez niște proiecte la care visez de ceva timp. No pressure, ofc.
Revenind la oile noastre, la categoria cărți, am citit două romane de debut scrise de doi autori români și o colecție de povestiri scrisă tot de un autor român debutant. A fost o lună mai românească, dar nu-mi pare deloc rău că așa s-a nimerit.
Miere Neagră – Dan Pleșa
„Un roman despre libertate şi iubire, pe fondul unei societăţi care trece de la prea puţin la prea mult şi incontrolabil, un roman care pendulează între vis şi realitate, între personal şi colectiv, cu impresia că revoluţia unuia poate fi revoluţia tuturor.”
Miere neagră e ca un mic ghid despre comunism și despre „vremea lui Ceaușescu”. Și mi se pare că toți tinerii și adolescenții care nu-și pot imagina viața înainte de anii ’90 ar trebui să înceapă cu cartea asta.
Folosind drept prilej „răzbunarea sau dreptatea”, personajul principal se închide într-un apartament vreme de 5 zile ca să-l omoare pe dictator. Din toate motivele din lume. Și de acolo începe povestea, pentru că nu poți să ai mintea clară înainte să comiți o crimă, așa că vânezi concretul, ceea ce știi exat că s-a întâmplat și începi să pui cuvinte pe hârtie. Un rând, o pagină, toată viața ta.
Am sentimentul că autorul a fost în transă cât timp a scris acest roman și că a suferit alături de personajele sale. O carte foarte bine scrisă, tânjeam să aibă mai multe pagini.
Scurt tratat despre animalele care lucrează de acasă, Alex Olteanu
Andrei, antieroul romanului, este blocat într-un job rutinier pe care îl face de acasă. Locuieşte singur şi are puţini oameni în viaţa lui, iar aceştia de cele mai multe ori îşi fac simţită prezenţa doar online, într-un cadru formal. Departe de a fi mizantrop sau resemnat, el caută compania şi afecţiunea celorlalţi, dar soluţiile pe care le găseşte nu sunt dintre cele mai inspirate şi îl conduc la situaţii atipice, uneori conflictuale, alteori înduioşătoare, dar de cele mai multe ori comice.
Mi-a plăcut cartea, mi-a plăcut stilul, l-am înțeles pe Andrei și am fost lângă el la fiecare decizie. Mi se întâmplă rar să nu contest alegerile personajului, dar de data asta mi s-au părut atât de firești, acțiunea, întâmplările, personajele, încât nu aveam cum să nu empatizez cu eroul romanului.
O poveste reală în care ne regăsim fiecare, pe alocuri. O comedie tragică în care omul, sedus de trenduri și tehnologie trebuie să reînvețe să trăiască printre oameni. Un personaj care își caută mereu curajul în aprobarea celor din jur. Un roman de debut bine scris.
A râs și tata, Remus Boldea
Adrian Șchiop spune despre carte : „Prima tipă căreia i-am atins sânii s-a sinucis. Daca Alex Tocilescu face umor de hipsteri, caterincă finuță, Remus Boldea încearca să iasă din zona burgheză de confort și să facă umor de baieți. Cele mai reușite proze ale volumului sunt pe băiețeală, cu situatiile tipice: îmbrobodirea unei colege de liceu, ratarea pierderii virginității, ieșirea cu gașca 30+ în Vamă, unde o yoghină convinge un tovarăș din grup să încerce poziția „anus la cer”. Ca scriitor, e mult mai greu să încastrezi într-un text faze de baieți, riscul să pici în fanfaronada, machisme proaste, clișee obosite și libidinoșenii e mare. Și cel mai dificil e să reabilitezi umorul de autobază, pe care personal îl ador – e sănătos și eficient, nu se împleticește în subtilități intelectuale. În zona asta rarefiată puțini se încumetă, iar cei care se încumetă de obicei își rup gâtul. Remus Boldea nu și-l rupe. Respect, Remus! ”
L-am cunoscut pe Remus la clubul de carte Reading is Cool for teens. Mi-a plăcut că eu tip spontan, energic care spune ce gândește (la fel ca stilul lui de scris, sănătos, eficient, fără împleticiri în subtilități intelectuale). Apoi i-am cumpărat cartea, dar nu i-a venit rândul decât acum. Și mi-a plăcut, o recomand și sunt curioasă ce proiecte mai pregătește Remus. Știu că e cohost la un podcast, că scrie scenarii de film și că lucrează la o altă carte.
Trei filme (și seriale)
La categoria filme și seriale, am ales să vă recomand ce mi-a plăcut și din ce am învățat ceva și știu că o să-mi ajute mai târziu. Cum îmi place să scriu și caut povești și subiecte peste tot în jurul meu, mă uit la filme și seriale dintr-o altă perspectivă. Mă interesează conflictul, miza și ce ține povestea în picioare. Urmăresc cum joacă personajele, ce le face credibile, cum e spusă povestea și cum ar arăta ea pe hârtie dacă aș filma-o cu ochii minții și nu mi-ar fi servită prin lentila cinematografiei. Nu știu dacă îmi place ce e bun, dar ador ca un script să mă surprindă și să mă aducă la un final complet neașteptat.
The society of Snow – Netflix
„Tradus de Netflix drept „Societatea Zăpezii”, filmul lui Bayona, de altfel propunerea Spaniei la Oscar pentru cel mai bun film internațional, nu este doar o reprezentare cinematografică a unei povești de supraviețuire, ci este un omagiu adus celor care au luptat pentru viața lor în condiții extreme și un reminder al rezilienței umane.” Găsiți un articol bine scris despre subiectul ăsta în Republica.
O relatare emoționantă a modului în care cei care au trăit în timpul prăbușirii în 1972 a zborului 571 al forțelor aeriene uruguayene s-au unit pentru a depăși împreună provocări precum cele aproape două luni și jumătate de foamete, temperaturile cumplit de scăzute și fenomenele meteorologice extreme, în timp ce erau blocați pe un ghețar izolat, la înălțime, în Munții Anzi.
Dulcele bar – HBO go
Am citit cartea în 2020. Este minunată. O poveste despre creșterea, învățarea, maturizarea, transformarea unui copil care trăiește într-o familie monoparentală. Faptul că este crescut doar de mamă îl face pe protagonist să fie mereu în căutarea unei figuri panterne și să găsească mentori și exemple în jurul său. Prima dată unchiul Pete cu ajutorul căruia descoperă un loc cu totul magic, barul unde își face veacul printre bărbați adevărați printre care își construiește copilăria și adolescența. Am făcut recenzie video aici.
Filmul are o perspectivă oarecum diferită, dar e foarte bine realizat și are o distribuție jos pălăria. E de neratat.
Black Mirror – Netflix
Este o distopie, o colecție de întâmplări și evenimente cu twisturi care te iau prin surprindere și te lasă cu gura căscată. Extrem de bine realizat, cu personaje foarte bine gândite, Black Mirror nu e ușor de digerat pentru că are scene cu un puternic impact emoțional, însă este un serial care trage multe semnale de alarmă.
Trei bloguri. Bloguri sau locuri, depinde pe unde mă plimb. 🙂
Categoria asta e preferata mea. De data asta, mi-e drag să povestesc despre oameni din social media sau din online care sunt interesați de bine și de frumos, care promovează chestii cu gust și care vorbesc fără pompoane și clișee.
Zavatos
Am descoperit-o pe instagram fix când începuse să renoveze o locuință veche pe care o cumpărase în București. Mi-a plăcut că a împărtășit cu comunitatea ei tot procesul, că a făcut listă cu contacte și furnizori, că a recomandat meșteri. Dar cel mai tare mi-a plăcut că nu a aruncat lucruri vechi ce puteau fi recondiționate, ci le-a dat o nouă șansă, așa că mica ei locuință e inspirație, un reper pentru ceilalți. În spatele lui zavatos se ascunde o tânără cu gusturi faine în materie de aproape orice. Și neapărat, abonați-vă la newletter-ul ei. E savuros.
Mihai Vasilescu
Îl știu de ceva vreme și am continuat să-l citesc. Îmi place că are o voce umoristică cu care evocă fiecare întâmplare din viața lui, lumea mondenă, lumea politicului, publicitate sau ce o fi. Cred că spune clar și răspicat cum simte viața asta și de multe ori m-am regăsit în textele lui. Și cred că are dreptate: viața-i mult prea serioasă ca să n-o luăm în râs.
Reading is Cool – Podcast
De când se difuzează podcastul Reading is COOL, senzația mea continuă este că particip la un masterclass despre cărți și scris. Preferata mea este seria de interviuri cu autori. Ah, ce-mi place.
Cel mai recent episod este cu autorul cărții „Indice mediu de fericire”, David Machado, autor care vine la clubul de carte online la final de februarie. O încântare, luați de-l savurați alături de un pahar de vin.
Dacă îți place Zburătoarea.ro și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici sau să te abonezi la newsletter.
