Una dintre cele mai faine și interesate experiențe a fost să fiu invitată de Comisia Europeană la Bruxelles, acolo unde 150 de cetățeni europeni selectați aleatoriu și-au oferit timpul și disponibilitatea să facă recomandări pentru combaterea urii  în societate.

Noi, cetățenii celor 27 de Europe Statele membre ale Uniunii, cu mediile noastre diverse, considerăm că combaterea urii în Europa și în întreaga lume este o prioritate. Este responsabilitatea noastră comună să prevenim și să răspundem ura în toate formele sale la nivel individual, social și instituțional, bazată pe  valori comune și drepturi fundamentale: pace, libertate și egalitate. Prin urmare, vă recomandăm luarea de măsuri în diferite domenii pentru a proteja aceste drepturi fundamentale, pentru a preveni discriminarea, ura și conflictele, pentru a-i proteja pe cei mai vulnerabili și, în cele din urmă, pentru a forma un respect și UE corectă pentru toți.

Așa cum l-am auzit pe Șeful de Cabinet al Comisiei Europene spunând, este mai posibil să câștigi la loterie decât să fii selectat să participi la acest panel și asta pentru că niciunul dintre oamenii selectați nu au știut că vor fi aleși și niciunul dintre ei nu a venit către Comisia Europeană.

Procedura de selecție a presupus generarea aleatorie a unor numere de telefon și acceptul celor contactați, după ce au fost informați cu ce se vrea de la ei și ce va face CE cu recomandările cetățenilor. O condiție obligatorie pentru acest proces îndrăzneț a fost ca oamenii să provină din toate cele 27 de țări ale UE, să aibă vârste diferite, genuri diferite, să fie din medii diferite, atât rurale cât și urbane.

Mi-a plăcut atât de tare să văd că cetățenii nu au fost acolo să reprezinte țara, populația lor sau o cultură anume și că ei au funcționat ca ambasadori ai Comisiei Europene și au reprezentat panelul „Cum abordăm ura în societate”, o problemă care se agravează cu fiecare zi care trece și câștigă proporții, ea fiind prezentă peste tot în societate și mai ales în online. Mai mult decât atât, acest proces a fost interesant și din perspectiva cetățenilor care au înțeles mai bine felul în care se fac politicile europene și au avut șansa să-și spună părerea și să delibereze pentru o Europă mai bună.

Actele de ură nu-și au locul în societate. Critica, dezaprobarea pot fi dezbătute și exprimate într-un mod pașnic.

Prima sesiune a presupus identificarea problemelor și evidențierea cauzelor și a motivelor care conduc la ură.

Aici au venit specialiști, pshihologi, și victime ale urii în societate care, împreună cu cetățenii, au împărtășit idei și au încercat să înțeleagă care sunt cauzele urii în societate, sub ce formă este ea prezentă și în fel ne afectează viețile.

A doua sesiune a constat în definirea problemei.

Efortul cetățenilor a fost unul colectiv, s-a mers mult pe premisa că nicio idee nu trebuie pierdută, toate părerile trebuie luate în considerare, analizate, dezbătute. De aceea, cei 150 de cetățeni au fost împărțiți în 12 grupe de lucru și împreună cu facilitatori, translatori și specialiști, ei au reușit să identifice cele mai grave probleme generate de ura în societate, instigarea la ură, discursul violent sau violența propriu- zisă. Bineînțeles că în UE există deja legi și politici care reglementează ura în societate, dar rolul acestui eveniment a fost ca toată lumea să înțeleagă ce nu funcționează, ce mai poate fi îmbunățit, ce mai trebuie adăugat, cum trebuie să- ne schimbăm limbajul.  Rezultatele deliberate de fiecare grupă au fost apoi votate de către toți cetățenii și urmează să fie propuse Parlamentului European pentru a se vedea cum și dacă pot fi implementate.

A treia sesiune a presupus găsirea unor soluții și recomandări pentru a fi propuse Parlamentului European

Teme importante precum Conflictele și moștenire istorică, Criza economică și socială, Politica și responsabilitatea, Mass-media, dezinformare și responsabilitate, Mentalitatea turmei, prejudecățile și intoleranța au fost dezbătute, integrate și analizate.

Nu a fost ușor să se ajungă la niște recomandări având în vedere că ura în societate este un subiect atât de complex, prezent în multe aspecte ale vieții noastre. Cu toate astea, după multe sesiuni de dezbatere, după identificarea problemelor și evidențierea cauzelor și a motivelor care conduc la ură și după definirea problemelor, cetățenii împreună cu facilitatorii au propus mai multe recomandări printre care:

• Creșterea gradului de conștientizare cu privire la ură și la măsurile și remediile existente pentru a o contracara printr-o campanie publică.

• Crearea unei platforme la nivelul UE care să combine informații, resurse, măsuri și sisteme de sprijin în ceea ce privește ura.

• Înființarea unui Card de navigare sigur al UE

• Programe și antrenamente pentru toleranță (T4T)

• Consolidarea abilităților sociale și emoționale ale copiilor și tinerilor pentru a preveni ura.

• Educație pentru fiecare generație, pentru fiecare națiune privind comunicarea non-violentă.

• Reclamele care să ajute împotriva urii.

• Fiabilitate, fapte și transparență: verificarea și clarificarea finanțării informațiilor

• Europa te întâlnește: mass-media participativă pentru cetățeni.

• Abordarea anonimatului online pentru a combate ura.

• O singură Europă, o singură definiție: incriminarea discursului instigator la ură.

• Moderare AI: protejarea rețelelor sociale de discursul instigator la ură.

• Burst the bubble: promovarea unor perspective diverse pe rețelele sociale.

• Programe care să readucă conștientizarea (și revenirea la) sensul vieții.

• Înființarea unui comitet independent de încredere.

• În căutarea oamenilor: abordarea inegalității sociale pentru a combate ura în UE.

• Înființarea unui Oficiu național pentru combaterea urii în statele membre.

• Protocol european de răspuns eficient pentru sesizările de infracțiuni motivate de ură.

• Răspândirea unei culturi a dezbaterii în școli inspirată de panelurile cetățenilor.

• Crearea de grupuri de cetățeni europeni pentru tineri (16-25 de ani) pentru combaterea urii.

• Dezvoltarea serviciilor civice voluntare în comunitățile locale pentru adulți.

Mi-a plăcut să văd că cetățenii europeni sunt ascultați, că au o voce și că pot să și-o facă auzită prin intermediul acestor evenimente organizate de Comisia Europeană. Cred că de aici începe schimbarea.

 Platforma prin care fiecare cetățean poate să facă propuneri, să interacționeze cu celelalte recomandări ale cetățenilor sau să-și spună părerea în legătură cu această temă importantă care ne impactează viețile este încă disponibilă aici: Platforma cetățenilor europeni .

Articolul Cum combatem ura în societate apare prima dată în Zburătoarea.

Vreți să îți faci un vlog dar nu ai habar de unde să începi? Ești curios ce secrete stau în spatele unei editări de succes? Dar și mai important, vrei să afli cum devii relevant pentru comunitatea ta și de unde îți găsești inspirația ca video-urile tale să aibă succes?

Ei bine, eu am aflat câteva tips&tricks, la Digital Parents Talks, ediția cu numărul 19 (acolo unde Andrei și Gabriela de la Expirat.ro  și beauty vloggerul Ioana Dumitrescu ne-au împărtășit din experiența proprie) care te-ar putea ajuta!

Atenție, însă! Să fii vlogger este o treabă destul de dificilă mai ales dacă nu ai o echipă specializată pe care să te bazezi. Trebuie să te nișezi, să creezi conținut, să înveți să filmezi, să editezi materialul și apoi să cunoști măcar esențialul de SEO care să-ți indexeze corect sau cât mai bine videoclipul publicat! Apoi trebuie să rămâi fidel publicului tău, să postezi constant, să răspunzi comentariilor și să interacționezi cu cei care te urmăresc! Asta înseamnă să fii VLOGGER!

Ce am aflat mai exact?

Știam că dacă vreau să fac conținut video de calitate este important să am o imagine bună, lumină corect expusă și sunet ok. Toate astea se pot obține dacă investesc într-o cameră video (poate fi și entry level). Acum nu mă înțelegeți greșit! Putem filma și cu telefonul atunci când vrem să transmitem mesaje scurte și concise sau momente care au o atmosferă specială (exemplu: atunci când facem live la un concert), însă dacă tu ai un canal de youtube, este clar că trebuie să te ridici la nivelul așteptărilor subscriberilor tăi și să le oferi calitate.

Am aflat de la  Andrei Stoleriu și de la Gabriela că există mai multe programe de editare video precum: Premier Pro, Hit Film Express sau Final Cut Pro. Recomandat ar fi primul pentru că știe să facă de toate și bine. Pe site-ul udemy.com poti descărca cursuri de editare (la prețuri foarte mici) care te vor învăța să stăpânești premierul și chiar să faci magie din clipurile tale video!

Există programe mai ușoare unde nu ai nevoie de o pregătire specială ca să le folosești, însă din păcate, acestea sunt limitate ca opțiuni și nu știu să facă de toate (reglaj fin la partea de audio, sincronizare canal video cu cel audio, colorarea imaginii).

Deasemenea, am aflat de două site-uri care livreaza muzică gratis: freemusicarchive.org și bensound.com. Bănuiesc că ești deja la curent cu faptul că youtube-ul și facebook-ul au instrumente deștepte care protejează drepturile de autor și scot de pe canale orice tentativă de folosire a unei melodii mai cunoscute!

Sintetizând, dacă faci vlogging ai nevoie de:

• conținut de calitate
• un script bine pus la punct
• un fundal ok în fața căruia să filmezi sau un cadru drăguț care să nu distragă auditoriul de la subiect
• o cameră video (poate fi și entry-level, recomand Canon G7x markII cu autofocus)
• microfon pentru sunet ok
• un program de editare
• timp, inspirație

De exemplu, descoperind-o pe Ioana Dumitrache (blogger și vlogger de succes, care a reușit să-și construiască în câțiva ani, cu multă muncă și îndârjire, o comunitate fidelă și foarte faină), am aflat exact care sunt secretele ei pentru materialele video pe care le folosește pe canalul de youtube.

IOANA DUMITRACHE

• are un ministudio amenajat la ea acasă;
• folosește o cameră video Canon G7x mark II;
• laptop Macbook Air;
• un trepied;
• un ring light (este o lumină de studio, vezi aici);
• un microfon, care se montează pe cameră ( exemplu aici);
• își face un scenariu unde își notează ideile principale;
• program de editare: imovie de la apple;
• descarcă muzică din youtube.com/audiolibrary/music – cu precizarea sursei;
• face SEO în youtube (există un program VIDIQ care funcționează doar cu browserul Google Chrome);
• postează regulat și este relevantă pentru nișa ei;
• folosește top-chatul de la youtube ca să anunțe un nou videoclip;
• când uploadează videoclipul, face o descriere de minim 500 de caractere;
• share-uiește pe toate canalele de socializare pe care le folosește (blog, instagram, facebook, youtube).

Și ultima și cea mai importantă chestie pe care am învățat-o de la Ioana este că trebuie să rămâi mereu în contact cu comunitatea ta, să interacționezi cu oamenii și să le răspunzi la comentarii. Vezi, vloggingul nu este o treabă simplă, însă este posibil să te prindă și să vrei (la un moment dat) să câștigi chiar bani din asta! Dacă depui destul efort, muncă și pasiune pentru a-i inspira pe ceilalți, dacă ești dispus să înveți mereu și să rămâi conectat la trendurile de ultimă oră și dacă rămâi ancorat în realitate, fără să pari ceea ce nu ești, atunci ai toate șansele să devii un vlogger de succes!

  Digital Parents Talks este un concept Parenting PR pentru nișa de bloggeri părinți. Mulțumim, Cartier HUB și susținătorilor Himalaya, Clineo, Sana Gout, Starbucks și Pizza Bonita.

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Ce trebuie să știi dacă te apuci de vlogging? apare prima dată în Zburătoarea.

Știți, mereu mi s-a părut important să stau pe lângă oameni care să mă inspire și de la care să am ce învăța. Cumva, am știut dintotdeauna că doar așa pot să-mi depășesc propria condiție. Nu zic că nu este important să citesc și să descopăr lucruri singurică, ci zic că, uitându-mă în jurul meu, am știut să caut oameni valoroși pe care să-i stimez și să-i apreciez pentru munca depusă, rezultatele obținute sau pur și simplu pentru principiile frumoase și valoroase pe care le promovează.

Mama este primul meu model și rămâne în topurile mele indiferent de ce o să se schimbe în viața mea. Deși este o femeie mărunțică și simplă, mama înglobează în trupul ei firav toate calitățile pe care ar trebui să le aibă o mamă. Iar bunătatea și devotamentul ei pentru cei din jur sunt exemple demne de urmat!

Dirigintele de geografie din școala generală mi-a dat cea mai frumoasă lecție de viață. Deși avea o fire rece și evita să ne arate vreo slăbiciune, vreodată, D-nul Dincă era pentru mine întruchiparea corectitudinii. Făcea ce făcea însă mereu avea grijă să nu nedreptățească pe cineva. Încerca să rămână echidistant așa că premia și pedepsea pe cine merita în egală măsură.

Proful de franceză din liceul militar este omul pe care l-am stimat și l-am apreciat mereu. Nu pentru calitățile lui speciale de a pronunța un „R” mut, ci pentru faptul că mereu ne îndemna să ne trăim viața, să fim liberi, să spunem ce credem și să ne urmă visurile. Mi-l amintesc perfect, cum se urca pe catedră și proclama ca Napoleon dreptul unui student la tinerețe.

Instructorul de baschet (tot din LM) era un bărbat masiv, cu o duritate în voce și un mers foarte apăsat. Deși la prima impresie ar fi trebuit să îți fie frică, acest om te cucerea prin respectul și buna educație de care dădea dovadă. Mereu mi-am dorit să pot să impun respect prin propriul meu comportament față de ceilalți.

Pe la 24 de ani l-am cunoscut pe Ștefan și, fără să-mi dau seama am început să apreciez tot mai multe lucruri la el. Am crescut împreună, unul lângă celălalt. Eu am devenit fără să-mi dau seama un om mai tolerant, iar el s-a transformat în modelul meu!

Primul meu instructor pe elicopter. Omul care a crezut în mine mai mult decât am făcut-o eu. Cel care nu se sfia să-și spună punctul de vedere chiar dacă situația se întorcea în defavoarea lui. Cel care și-a depășit limitele și a învățat să învingă (în unele cazuri) gravitația. Omul care nu teme să zâmbească și nici să le arate celorlați punctele vulnerabile!

Aceste sunt câteva dintre cei care m-au inspirat de-a lungul vieții, oameni compleți, cu povești de viață fascinante. Modele. Exemple de urmat!

Un alt om foarte important pentru mine, de la care am multe de învățat și pe care îl urmăresc cu interes de ceva vreme (în media și online, nu fizic) este Vlad Voiculescu, ministru tehnocrat, fondatorul Magicamp și Magichome.

Anul acesta am avut din nou ocazia să-l întâlnesc, la webstock. Este fost Ministru al Sănătății și viitor om de politică (cred că s-a înscris să candideze pentru primăria capitalei). Discursul lui m-a motivat, m-a bucurat și m-a făcut să-mi dau seama cât de importantă este implicarea noastră civică și documentarea despre ce înseamnă clasa politică și în ce fel ne afectează dacă nu avem habar despre ea.

Fiecare dintre noi este foarte important și, ca să contribuim toți la schimbarea pe care o cerem și o așteptăm trebuie să ne implicăm.

Ce am învățat în 30 de minute de oratorie, de la Vlad Voiculescu, la conferințele Webstock:

• este esențial să descoperi bucuria de a-i ajuta pe ceilalți! („Vei uita ce ți-a făcut cineva, dar nu vei uita niciodată cum te-a făcut să te simți!”)
• este necesară o implicare civică și o implicare politică.
• avem puterea și este de datoria noastră să construim instituții puternice (trebuie să avem o țară de succes și nu una care eșuează) unde oamenii să aibă cap și șira spinării.
• este esențial să avem o structură funcțională cu oameni care să știe să-și facă treaba (singura cale este prin politică)
• este foarte important să ne implicăm în politică și să avem habar despre ce înseamnă ea. Când ne va afecta viața personală s-ar putea să fie prea târziu.

Pentru o imagine extinsă, domnul Voiculescu ne-a recomandat să citim „Why nations fail?”

De ce îl văd pe Vlad Voiculescu un model în viață?

Pentru că te privește fix în ochi atunci când vorbește cu tine, nu are frică să spună lucrurilor pe nume și este foarte documentat pe multe teme ce privesc societatea noastră și nu numai! Pentru că a studiat ani buni în străinătate și totuși, a ales să se întoarcă acasă, să vindece cancerul unei țări și să spere că nu este metastază! Pentru că deși are o experiență vastă în domeniul medicinii, a fost ministrul Sănătății și este inițiatorul multor proiecte umanitare, omul ăsta îți vorbește cu o modestie și o empatie incredibilă. Și nu în ultimul rând, pentru că se implică constant în probleme societății de astăzi și nu a încetat să creadă într-o Românie mai bună!

Anul acesta s-au regăsit la webstock invitați de renume precum Andreea Esca, Mihaela Noroc, Cornel Amariei și Vlad Voiculescu. Eu am fost foarte onorată să mă aflu în public și fericită că am avut ocazia să-i ascult cu urechile ciulite pe vorbitori! Mulțumesc Evensys și partenerilor pentru organizare!

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Cât de important este să ai modele în viață? apare prima dată în Zburătoarea.

Anul acesta am schimbat prefixul și am împlinit 30 de ani. O vârstă frumoasă, aș spune, având în vedere că era nevoie să ajung aici ca să-mi dau seama că:

• Sunt un om tare norocos

Viața a fost generoasă cu mine și am avut parte de multe lucruri bune și frumoase. Familia mea, părinții mei, frații mei și toți prietenii care mă înconjoară îmi demonstrează în fiecare zi că sunt un om tare norocos.

• Am tot ceea ce mi-am dorit

Și aici nu mă refer doar la lucruri strict materiale ci și la visurile mele, aspirațiile și locurile unde am vrut să ajung. Nu vă închipuiți că-mi doresc puține lucruri, însă, mi-am dat seama de ceea ce este important pentru mine așa că am început să-mi doresc lucruri mai simple, mai de suflet, iar ele prind contur în familia mea, aproape în fiecare zi.

• Fericirea stă în lucrurile mici

Da, este foarte adevărat și comic cumva! De fiecare dată când pornesc în căutarea fericirii, mă trezesc că ea este în cele mai mărunte lucruri și că stă lângă mine, trebuie doar să mă uit în direcția potrivită!

• Îmi doresc o familie mare

Sara ne întregește familia și ne face nespus de fericiți. Dar mă gândesc serios să mai fac și alți copii. Mi-ar plăcea să fiu mamă de trei. Am scris aici cum și când mi-am dat seama că îmi doresc o familie mare! 🙂

Cum a apărut conceptul „Împreună dăruim zâmbete”?

Am vrut să sărbătoresc cum se cuvine așa că m-am hotărât să organizez o aniversare caritabilă și astfel să ajut Asociația Kinetobebe să strângă bănuți pentru bursele de terapie din cadrul centrului de recuperare pediatrică. Am aflat că sunt foarte mulți copii în România care au nevoie de recuperare, cele mai multe cazuri fiind neurologice și pentru că nu toți părinții au posibilitățile financiare să susțină ședințele până la capăt, această asociație a început un proiect de strângere de fonduri ca să vină în ajutorul acestor copii și familiilor lor. Pentru că nu știam cum pot să organizez cât mai bine și într-un timp destul de scurt o petrecere de acest gen, am rugat-o pe Andreea Tamaș fondatorul proiectului „Dăruiește-ți ziua” să mă ajute.

Andreea, în curând mamă de trei copilași, este o minune de om. A pus la punct, de la distanță, o petrecere pe cinste, a organizat foarte mulți oameni și s-a asigurat că ziua mea de naștere o să aibă un eveniment ca la carte! Mariana de la Asociația Kinetobebe m-a sprijinit la eveniment, mulțumesc mult fetelor!

Cum funcționează proiectul „Dăruiește-ți ziua”?

Conceptul este destul de simplu. Este ziua ta și organizezi o petrecere la care îți invi’i familia, prietenii și cunoscuții! Fix ca la o petrecere aniversară! Mâncare, băutură, muzică și voie bună, doar că în loc de un buchet de flori sau de un cadou, invitații tăi vor dona acești bănuți cauzei pe care tu o susții.

Cum a fost la petrecerea aniversară „Dăruiește zâmbete”, organizată pe 3 octombrie cu ocazia zilei mele de naștere?

Deși au trecut câteva zile de atunci, am și acum emoții când îmi amintesc de acest eveniment. Totul a fost minunat, de la oamenii care au venit la ziua mea, cei care m-au ajutat să iasă atât de bine, sponsorii și colaboratorii și până la mâncarea delicioasă, dulciurile atât de gustoase, băutura cu stil și muzica pe sufletul meu. Am avut parte de cea mai frumoasă petrecere de ziua mea. Mulțumesc tuturor invitațiilor mei care și-au rupt din timpul și energia lor și au venit să mă sărbătorească.

Locația a fost asigurată de Naan Project, un loc foarte elegant și încăpător cu o servire ireproșabilă și o ambianță foarte plăcută!

Mâncarea super delicioasă a fost din partea Cucina di casa – restaurant & bar șiMacha food&fish. Pe gustul meu aș zice pentru că eu ador preparatele din pește și fructe de mare! Mulțumim Call me cake, Torturile mele by Ramona Lazar, și Lulu’s Cake pentru dulciurile delicioase! Multumiri, Botez Tematic, Dora Bloom, , Atelierul de Limonada! Toate premiile pentru tombola au fost oferite cu drag de către Suculent Urban, ia-maCuTine.ro, CHLOR, Maria Mazilu, Madalina Spirleanu, ARTelier de pictura, Giuli’s Art. Distracția și voia bună a fost asigurata de Petrecaretii, Izabela Uratoriu, @Foto Fan Club, Soul Serenade și Gabriel Cotelicil ( http://www.djpartyz.ro/ ).

Frumoasele fotografii au fost realizate de catre Wolf FotoVideo! Machiajul meu a fost realizat de Irina Niță Makeup Artist. Mulțumesc Andreea Tamaș, ești minunată și tot ceea ce faci vine din sufletul tău mare și cald! Și mulțumesc tuturor celor care au donat online! Toate gesturile voastre altruiste, toate gândurile și urările de bine mi-au mers direct la suflet. Voi, toți m-ați făcut să mă simt minunat și vă mulțumesc pentru asta!

Sunt un om tare norocos! Mereu spun asta și parcă spunând atrag și mai mult bine în jurul meu! Am cel mai grozav soț din lume și cel mai minunat copil! Familia mea este tot ce am visat vreodată! În jurul meu sunt prietenii mei, oameni extraordinari care mă sprijină și mă încurajează în tot ceea ce-mi pun în minte! Și dacă asta nu este îndeajuns, am parte doar de lucruri frumoase și de oameni cu vorbe calde și inimi blânde! Nu am făcut nimic să merit toate astea, dar le am și sunt foarte recunoascătoare pentru ele!

De-a lungul anilor am avut parte de cele mai frumoase aniversări, avându-i mereu, pe cei dragi, aproape de mine. Însă anul acesta am simțit că ziua mea de naștere a contat cu adevărat! Vă mulțumesc vouă, tuturor pentru asta!

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul „Împreună dăruim zâmbete” – un proiect în care mi-am donat ziua de naștere apare prima dată în Zburătoarea.

În fiecare an, în octombrie adun aproape toți prietenii la mine acasă! Nu facem nimic special, dar vorbim și depănăm amintiri la un pahar de vin! Este atât de bine și mereu am zis că sunt foarte norocoasă că am atâția oameni faini în jurul meu!

Tot timpul am susținut că zilele de naștere se sărbătoresc împreună cu cei dragi! Că astea sunt momente magice, de care îți amintești mereu cu plăcere, și că, fiecare dintre noi merită, măcar o dată pe an să fie celebrat!

Iubesc zilele de naștere și cred că ar trebui să ne sărbătorim mult mai des împreună! Să ne spunem că ne apreciem, că suntem norocoși să ne avem unul pe celălalt, că ne face bine să ne vorbim, să ne ascultăm să ne zâmbim!

Sunt un om tare norocos! Mereu spun asta și parcă spunând atrag și mai mult bine în jurul meu! Am cel mai grozav soț din lume și cel mai minunat copil! Familia mea este tot ce am visat vreodată! În jurul meu sunt prietenii mei, oameni extraordinari care mă sprijină și mă încurajează în tot ceea ce-mi pun în minte! Și dacă asta nu este îndeajuns, am parte doar de lucruri frumoase și de oameni cu vorbe calde și inimi blânde! Nu am făcut nimic să merit toate astea, dar le am și sunt foarte recunoascătoare pentru ele!

De-a lungul anilor am avut parte de cele mai frumoase aniversări, avându-i mereu, pe cei dragi, aproape de mine. Anul acesta, de ziua mea, vreau să sărbătoresc dăruindu-mi ziua de naștere! Și cu ajutorul Andreei Tamaș și proiectului ei caritabil, visul meu prinde aripi!

Pe 3 octombrie împlinesc 30 de ani și îmi dau seama că am tot ce aș putea cere de la viață! La fel cum am știut să primesc atât de multe lucruri bune, a venit rândul meu să dăruiesc și să fac posibile zâmbetele pe fețele copiilor.

ÎMI DONEZ ZIUA DE NAȘTERE ASOCIAȚIEI KINETOBEBE

Kineto Bebe se ocupă cu programe integrate și complexe de dezvoltare neuro-motorie, lingvistică și senzorială a bebelușilor și copiilor. Fondurile strânse sunt folosite pentru bursele de terapii pentru micuți.

Vino să dăruim împreună zâmbete copiilor!

Când: Pe 3 octombrie 2018

Unde: la Naan Project, strada Progresului nr 1-3 (Răzoare)

Ora  19:00

Trupa mea de suflet,  SOUL SERENADE ne va acompania pe note de jazz și blues.

Vă aștept cu un decor de poveste, cu mâncare, băutură și voie bună. Vom face fotografii, ne vom îmbrățișa, dar cel mai important, vom dărui zâmbete! Pe ritm de jazz, așa cum îmi place mie! 🙂

Ce trebuie să faceți?

Să preschimbați buchetul de flori, sticla de vin sau cadoul pe care l-aș fi primit în mod normal, într-o donație pentru a susține dotarea centrului de kinetoterapie și achiziționarea burselor de terapii pentru micuți!

Este tot ce-mi doresc de ziua mea!

Vă aștept cu mare drag! Împreună dăruim cele mai frumoase zâmbete!

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Împreună dăruim zâmbete apare prima dată în Zburătoarea.

Conferința SMFP a debutat cu discursul Otiliei Mantelers. Pe Otilia o stimez mult și o apreciez pentru că, la fel cum spune si Miruna, ea este părintele care înlocuieste controlul cu conectarea. Este primul instructor de parenting by connection din Romania. Aduce mereu argumente solide la sfaturile și îndrumările pe care le dă și are o voce blândă și un suflet cald.

Am rezumat mai jos, în câteva fraze, principalele idei cu care am rămas după ce am ascultat-o pe Otilia cu urechile ciulite.

De ce nu este suficient instinctul de părinte?

Pentru că instinctul nostru de părinți este să dăm un exemplu personal prin victimizare. Pentru că avem un instinct poluat și pentru că, dacă nu am fi avut un trecut am fi putut să avem un instinct mai blând. Așadar, este nevoie și de ceva muncă de documentare, de informare și de selectare a informațiilor.

Care este povestea venirii noastre pe lume?

Povestea noastră influențează tot ceea ce noi suntem. Avem o poveste personală care începe încă din perioada în care am apărut în uterul mamei. Ce am simțit acolo, dacă a fost doriți și în ce fel viața noastră a depins de dorința altora, toate aceste lucruri ne-au influențat și ne-au format aducându-ne unde suntem astăzi. Așadar, avem un trecut și asta ne face să fim subiectivi și să luăm decizii prin prisma acestui trecut.

Cine suntem în relația cu copilul nostru?

Am mai menționat acest lucru, dar îmi place să-l repet ori de câte ori este nevoie. Copilul meu m-a schimbat și continuă să o facă. Copilul meu m-a făcut să mă întreb cine sunt și cum pot deveni o versiune mai bună a mea. Copilul meu m-a făcut să văd că sunt un exemplu pentru el și că tot ceea ce vede la mine e definitoriu pentru cum o să devină el în  viitor.

Ascultând-o pe Otilia, mi-am dat seama cât de important este să ne vedem pe noi și să ne cunoaștem în relația cu copiii noștri. Știu că, pe undeva, în traiectoria vieții lor, cei mici ne pot aminti de traumele din copilăria noastră. Acest lucru este perfect normal, atât timp cât știm cine suntem și ce putem face ca să îi lăsăm pe cei mici să aibă propria viață și să nu-i conducem pe un anume drum. Oricâte sfaturi am primi, noi chiar trebuie să trecem prin procesul nostru ca să ne definim ca părinți. Trebuie să ne trăim experineța și să ne împlinim povestea personală!

Îmi place ideea de „un părinte se ascultă pe celălalt”. Cred că este important să împărtășim experiențele cu alți părinți și să învățăm unii de la ceilalți.

A cui voce îți spune „Vreau să nu greșesc?”

Realitatea este că nouă ne este frică de felul în care suntem văzuți de către ceilalți. Vrem să nu greșim pentru că toată viața noastră am auzit de la mama că trebuie să luăm o anumită notă, de la tata că trebuie să fim perfecți, de la învățătoare că trebuie să fim cuminți și tot așa. Așadar vocea lui „vreau să nu greșesc” nu este vocea noastră. Vocea noastră ar trebui să fie „iubește-mă așa cum sunt! În momentul în care conștientizăm asta, abia atunci vom începe să ne iubim cu adevărat!

Care este trendul în parenting?

Noul trend în parenting vine și ne spune să nu mai agresăm ca părinți în încercarea noastră de a fi cei mai buni părinți din lume. Să fim mai buni cu noi și să ne iertăm mai des pentru că nu trebuie să fim perfecți. Nu există părinte perfect, ci părinte potrivit pentru copilul pe care îl are!

Ce ar fi bine să facem ca părinți?

• Să fim sinceri cu noi și cu copiii noștri;
• Să nu încercăm să rezolvăm traumele copiiilor;
• Să facem lucruri pentru noi, nu să trăim prin intermediul celor mici.

M-am gândit mult la treaba asta și mi-am dat seama că, în graba noastră după confirmări și dorința de a fi un părinte perfect pentru un copil fericit, uităm să fim noi și uităm să fim acolo pentru copilul nostru. Și deseori, avem tendința să ne asumăm viața copiilor și să renunțăm la a noastră. Eu cred, în continuare, că cei mici au propriul drum și propriul destin și că cel mai bun lucru pe care putem să-l facem, noi ca părinți, este să fim lângă ei, sprijinindu-i și iubindu-i. Poate așa descoperim rețeta către un parenting perfect!

Mulțumesc Evensys pentru organizare și sponsorilor Orange, Boiron, Nuk, Napolact si Hipp pentru sprijinul acordat evenimentului!

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Nu trebuie să trăim prin intermediul copiilor noștri – sau ce am aflat de la Otilia Mantelers, la Social Media for Parents 2018 apare prima dată în Zburătoarea.

Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, în inima Bucovinei și fix acolo unde agăți harta în cui putem găsi Câmpulungul Moldovenesc cu ale sale minunății ce dăinuiesc la poalele masivului Rarău și ale Pietrelor Doamnei!

Se face că orașul meu natal, un loc cu care eu mă mândresc și despre care vorbesc ori de câte ori am ocazia, se promovează tot mai frumos de câțiva ani încoace. Fenomenul se întâmplă sub atenta supraveghere a unor tineri care vor să dea ceva înapoi din tot ce le-a oferit până acum Câmpulungul. Așa că, dornici de afirmare, foarte creativi și cu o energie fantastică, acești câmpulungeni au resuscitat un oraș ce părea uitat și i-au dat șansa să găzduiască un vestit festival de film.

Vorbesc despre ediția a treia a Câmpulung Film Fest, festivalul comparativ de film de la Câmpulung Moldovenesc, județul Suceava, ce va avea loc anul acesta în perioada 24-26 august.

La aproape douăzeci de ani de la închiderea ultimului cinematograf, festivalul își continuă misiunea de reintegrare în conștiința publică a mai multor spații urbane ieșite de pe harta comunității: sala fostului Cinema Luceafărul, Templul evreiesc, Sinagoga Veche, complexul BTT, vechea pârtie de ski a orașului și intervenție socială prin proiecții în cartierele mărginașe ale orașului.

Festivalul proiectează într-o manieră comparativă, succesiv și alternativ, filme provenite din două țări, una din cadrul Uniunii Europene, cealaltă din afara ei. Țările invitate în cadrul acestei ediții sunt Ungaria și Israel, care vor fi reprezentate prin scurt metraje de absolvire ale studenților din cadrul Universității de Artă Teatrală și Film din Budapesta și ai Școlii de Film și TV Sam Spiegel din Ierusalim, și două filme de lung metraj.Noutatea acestei ediții constă în faptul că sesiunile comparative vor avea incluse și scurt metraje realizate de către studenții Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică I. L. Caragiale din București, oferind astfel spectatorilor o viziune de ansamblu asupra viitorului artei cinematografice românești în raport cu cea din străinătate.

 Evenimentul oferă publicului din nord-estul României oportunitatea de a se reconecta cu arta cinematografică și de a se întâlni cu tineri realizatori de film atât din spațiul European cât și din spațiul internațional mai larg. Strategia pe termen lung a inițiatorilor este de a transforma festivalul într-un eveniment de referință care, prin promovarea culturii, diversității și a educației cinematografice, să atragă anual beneficii sociale, economice și de imagine pentru membrii comunității. Acum douăzeci de ani, din cauza colapsului rețelei naționale, cele două cinematografe locale au fost închise. Astăzi, echipa festivalului împreună cu Primăria orașului se angajează să readucă la viață cinemaul în mijlocul comunității, promovându-l ca pe un serviciu public. Câmpulung Film Fest este un eveniment organizat de Asociația Hasmațuchi, în parteneriat cu Primăria Municipiului Câmpulung Moldovenesc.

Lipsa cinematografelor din Câmpulung a condus la redescoperirea și reintegrarea mai multor spații urbane ieșite de pe harta comunității. Pentru aceasta, filmele au fost prezentate în diverse feluri:

Clasic

– în Sala de Spectacole a Colegiului Național “Dragoș-Vodă”, cu o capacitate de 250 de locuri, pentru a răspunde cerințelor unui public cât mai larg;
– în Biserica Catolică a orașului, cu o capacitate de 200 de locuri.

În spații urbane ieșite din conștința publică precum:

– fostul “Cinematograf Luceafărul” unde s-au organizat proiecții verticale pe tavan, concerte de muzică electronică, piese de teatru, social lounge;
– fostul Templu Evreiesc, închis de peste 30 de ani și readus la viață cu o expoziție foto și proiecții de documentare;
– dealul Bodea, în mijlocul unei comunități marginalizate.

În locații simbolice ale orașului precum:

– pârtia de ski Istrati unde am organizat proiecțiile Filmului de încheiere, în aer liber;
– cartierul muncitoresc Bodea, proiecție în aer liber între blocuri;

Cu un succes fantastic și o mare cerere din partea publicului cinefil, festivalul comparativ de film de la poalele Rarăului a reușit să strângă peste 3000 de spectatori și mulți invitați speciali din Franța, Danemarca, Croația, Polonia, Statele Unite ale Americii și România. Irina Margareta Nistor, Daniel Popa, Mathieu Le Lay și Jamie Sisley sunt doar câteva nume celebre care au participat la edițiile trecute!

„Știi că un festival este bun când pe drum te împrietenești cu alți participanți, la fel de entuziaști ca și tine, când acesta include o secțiune de filme realizate de tineri din orașul respectiv despre oameni ai orașului respectiv, proiectate chiar în prezența lor, când selecția este făcută în sens educativ și în funcție de problemele comunității respective. Cu filme și subiecte care să ne aducă aminte de noi mai tineri, sau să ne arate așa cum sntem azi, sau cum vom ajunge dacă nu suntem atenți. Știi că un festival este bun când vezi lumea roind pe străzi râuri, râuri, de la o sală la alta, de dimineață până seara. Cam așa e la Câmpulung Moldovenesc în timpul Festivalului de Film.” (Daniel Popa, actor, regizor)

Acest festival nu s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi existat Asociația Hasmațuchi înființată de Bogdan Stamatin, un tânăr vizionar care a resuscitat Câmpulungul și i-a redat savoarea și interesantul de altădată. Primăria municipiului Câmpulung sprijină deasemenea organizarea și buna desfășurare a evenimentului.

Câmpulung Film Fest dorește a fi locul de intersecție anual a două culturi străine publicului autohton, transformându-se astfel într-o unealtă de descoperire, reflecție și divertisment de calitate, în peisajul unic al Bucovinei. Așa că haideți la film în inima Bucovinei! Eu sigur nu am să ratez ediția de anul acesta!

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Festival de film la poalele Rarăului: Câmpulung Film Fest apare prima dată în Zburătoarea.

Cea mai mare și mai importantă lecție pe care am învățat-o sâmbătă la Digital Parents Talks, școala bloggerilor de parenting,  ediția cu numărul 13, este că dacă ești blogger și dacă ai ceva de spus trebuie să ÎNDRĂZNEȘTI!

Iar această îndrăzneală trebuie să vină în urma faptului că ai valori personale pe care le susții, că lupți pentru o lume mai bună pentru cei din jur și că promovezi binele, frumosul, visele și împlinirea acestora.

Cel puțin, eu așa funcționez. Când mă izbesc de limite și de oameni care-mi pun frână, încerc să -mi iau energia din lucrurile bune și frumoase pe care mi le aduce blogul, și găsesc o modalitate să merg mai departe. Dar pentru asta trebuie să știu foarte bine cine sunt și ce valori promovez. Ce aport aduc și de ce, pentru cine și ce scriu.

CINE SUNT?

De fiecare dată când aflu ceva nou despre cum aș putea să cresc ca blogger (teme, conținut, vizibilitate) mă ambiționez și îmi propun câteva țeluri imediate pe care să le ating și de să le depășesc.

Uneori mi se pare o muncă asiduă, plină de piedici și de provocări, un drum în care mă încurajez singură, mă critic și mă laud, mă ambiționez, mă mobilizez, însă niciodată nu renunț.

Alteori, lucrurile vin de la sine, natural, în modul lor firesc, inspirația curge și feedback-ul pe care îl primesc îmi face inima să crească mare de tot și mă face să mi se pară incredibil că blogul (proiectul meu de suflet) îmi poate aduce atât de multe satisfacții.

Ce vreau să spun este că nu este deloc ușor să supraviețuiești în această lume a on-line-ului dacă nu ai măcar un om lângă tine care să te ajute (partea tehnică, management). Munca din spatele unui jurnal virtual nu înseamnă doar partea de conținut și de documentare. A avea un blog activ și a-l crește zi de zi presupune mult mai mult. Cu toate acestea încerc să mă ocup de partea tehnică și SEO (singură) și învăț mereu noi lucruri despre blogging.

La Digital Parents Talks sau școala de bloggeri, așa cum îmi place mie să-i spun, particip frecvent, cu mare drag și cu urechile ciulite. Îmi place că temele sunt diverse și că mereu învăț lucruri noi pe care pot să le pun imediat în aplicare. Cum nimeni nu s-a născut învățat, iar getting better requires certain experience, tot ce îmi rămâne este optmismul și curajul să lupt pentru proiectele pe care mi le pun în minte și să găsesc căi și soluții noi.

Ana Nicolescu, blogger la mamicaurbana.ro mi-a elucidat informațiile ambigue pe care le aveam despre cum ar trebui ca un blogger să apară în fața unui brand.

Cum ne prezentăm brandurilor?

Întrebările cele mai frecvente sunt:

• Cine sunt? (BRANDING PERSONAL)
• Cu cine mă asociez?
• Ce fel de vizibilitate am?
• Cum mă promovez?
• Cum mă prezint brandurilor?
• Cum fac o prezentare?

Cred că înainte de a ne apuca să ne facem o prezentare care să ne reprezinte în fața unui brand, trebui să facem o introspecție și să aflăm foarte clar de ce vrem să scriem și să facem publice articolele noastre, cine suntem în mediul online și cum ne facem văzuți acolo. Următorul pas ar fi o scurtă documentare despre ce înseamnă un brand și de ce ne dorim unul.

Care sunt motivele pentru care scriem?

Nevoia de confirmare, validare, apreciere și dorința de a împărtăși experiențe și a le face publice, pot fi unele din motivele pentru care scriem într-un jurnal on-line. Ne întoarcem uneori în amintiri și ne luăm energia din copilărie.

Eu scriu pentru că îmi place și pentru că simt că asta mă vindecă. Mă regăsesc adesea în textele pe care le recitesc și mă bucur tare mult atunci când ceilalți oameni empatizează cu gândurile și trăirile mele. Scrisul mă ajută să mă țin la suprafață, iar, din când în când, îmi dă curaj și ÎNDRĂZNEALĂ!

E felul prin care pot spune ceva. E refugiul, vindecarea și sursa mea de fericire. De aceea scriu. Că asta mă împlinește!

Ce este un brand? De ce ne dorim să fim un brand?

Brandul înseamnă identitate vizuală, unicitate, vizibilitate. Acesta creează o scurtătură, oferă încredere și are o valoare aparte! Este important ca înainte să-ți faci un brand, să știi foarte bine ce nevoie acoperi pe piață, la ce fel de întrebări îți dorești să răspunzi, unde te poziționezi și în ce mod te diferențiezi. Abia apoi poți să-ți pui întrebărille despre monetizare.

Cum câștigi vizibilitate – sfaturile Anei

• Implicare în campanii umanitare și de responsabilitate socială
• Implicare în campanii de conștientizare
• Parteneriate media
• Workshop-uri
• Interviuri
• Campanii guest-post pe alte bloguri

Cât timp ești blogger îți asumi că trebuie să duci campanii, să educi și să-ți aduci aportul!” (Ana NIcolescu, Mămica Urbană)

Ce câștig din blog?

Dacă ar fi să întreb pe cineva de pe stradă ce se câștigă dintr-un blog, șansele ca răspunsul să fie bani, ar fi foarte mari. Personal, ce am ajuns să câștig din blog nu poate fi cuantificat. Relații frumoase și valoroase, oamenii pe care i-am cunoscut, informațiile prețioase, emoțiile și trăirile, toate aceste senzații minunate care mă încearcă când public articole motivaționale sunt doar câteva dintre multele alte avantaje pe care le am de când am deschis blogul Mămica zburătoare. Să nu mai vorbesc de faptul că prin intermediul blogului pornesc campanii de ajutorare iar sentimentul că pot schimba ceva mă împlinește cu adevărat.

Cel de-al doilea speaker a fost Raluca Brebeanu-Motoca, Digital Marketing Manager Immochan. Aici am înțeles cum se aleg bloggerii pentru diferite campanii și care sunt criteriile pe baza cărora se construiesc următoarele colaborări.

Este important să avem grijă de relații, motiv pentru care am căutat colaborări cu bloggeri și am vrut să ne cunoaștem foarte bine, să vedem dacă rezonăm. (Raluca, Digital marketing Manager).

Dacă ești blogger și vrei să apari în portofoliul unui brand atunci trebuie să:

• să scrii constant
• să fii consecvent
• să știi să spui o poveste
• să fii relevant
• să fii activ în on-line și off-line (dezvoltare personală, evenimente de parenting, postări constante pe aceași temă)

Cel care a încercat să ne explice cum stau lucrurile pe piața de publicitate și care sunt jucătorii din acest domeniu a fost cel de-al treilea speaker, Alin Alecu, director ARBO Media.

Mi-am dat seama că piața de publicitate este într-o continuă mișcare, lucrurile se schimbă cu o rapiditate fantastică, așadar este esențial să ne cunoaștem, să dezvoltăm relații cu agenții care să ne reprezinte și să ne ducă la clienți (ele au un portofoliul mult mai mare de contacte) dar, cel mai important, să știm exact cine suntem și cum/cui „să ne vindem”.

Iar cel mai important lucru pe care l-am reținut a fost că toate acestea nu sunt posibile dacă nu trecem peste fricile personale și dacă nu îndrăznim să trimitem prezentările noastre brandurilor care rezonează cu valorile pe care noi le promovăm și care sunt relevante cu ceea ce povestim pe blog.

Pe scurt, să ne depășim teama și să ieșim un pic din bula noastră! Să îndrăznim! O să pierdem, o să ne împiedicăm dar până la urmă o să ieșim câștigați din această experiență. 

Digital Parents Talks este conceptul Parenting Pr și crește familia bloggerilor de parenting. Evenimentul a fost susținut de Lidl România, Primăria sectorului 6 a capitalei prin Conacul Grant Golescu și cofetăria Flavourus.

Fotografiile sunt realizate de Mihai Răitaru.

Alte articole despre același eveniment găsiți pe Familia Hai Hui și Vavaly.

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Dragă bloggerule, îndrăznește! apare prima dată în Zburătoarea.

Pe Victorița o știu de la proiectul MagicHOME. Târziu, după întâlnirea cu ea am aflat că este voluntar magic și medic rezident în psihiatrie pediatrică. Victorița este cea care m-a întâmpinat în holul dinspre camera durerii. Cu ea am schimbat câteva cuvinte și tot ea m-a făcut să simt cum mi se cutremură pământul de sub picioare la gândul că există copii care suferă și ai căror părinți nu au nici un fel de sprijin financiar, moral sau emoțional.

Astăzi, a fost rândul meu să-mi imaginez că sunt, măcar pentru câteva clipe, unul dintre acei părinți care își caută alinarea în scaunul de lângă patul unde zace copilul lor, bolnav.

Am ajuns aici atât de hotărâtă să mă așez pe scaunul durerii. M-am înarmat cu forță și determinare și am trecut aproape alergând pe lângă camera imaginației din proiectul MagicHOME. Fereastra care dă direct în stradă, ascundea un pat plin de jucării de pluș, un scaun și un om pe el. Când am realizat că trec de fereastră, m-am dat un pas înapoi și atunci am observat că femeia de pe scaun își ascundea fața în podul palmelor și plângea. Brusc, am simțit un fior pe șira spinării și m-am gândit la copiii mai puțin norocoși care suferă. Ce viață nedreaptă!

În antreu, o domnișoară drăguță mă primește zâmbind.  E Victorița. Îmi ia haina și printre altele îmi spune cât de minunat i se pare gestul meu. Mă rușinez. Eu nu am făcut nimic. Nici măcar nu am știut ce să le zic acelor oameni care m-au întreabat de ce vin și ce vreau să demonstrez cu asta. Am simțit doar că trebuie să o fac și că e de datoria mea să ajut cumva, oricum, numai să mă implic.

Urmează să intru în cameră așa că trag aer în piept și bat în ușă. Femeia de pe scaun, răvășită de plâns, se ridică și mă ia în brațe. Pe fundalul trist, al unei camere goale de spital, stăm îmbrățișate câteva minute bune. Lacrimile ne curg șiroaie pe obraz. „Mulțumesc!”, îmi șopteștește la ureche.

Iau loc și tremur în continuare lângă patul alb pe care stau frumos așezate ursuleții mari de pluș, caietele cu notițele voluntarilor și câteva fotografii cu copiii din spitalul de oncologie. Mi se rupe sufletul, mi-e frig și frică.

Mă hotărăsc să citesc câteva însemnări ale celor care au ocupat scaunul înaintea mea, când, mi se zbârlește părul de pe mâini și mă opresc. Nu pot continua. Mă gândesc, oare cum reușesc să meargă înainte părinții ai căror copii sunt bolnavi de cancer, când eu nu sunt în stare să citesc două rânduri și nu pot să-mi imaginez cum ar fi dacă aș ocupa un astfel de scaun dincolo de fereastra Galatecii. Mi se pare crunt și foarte greu să-mi imaginez cum ar fi să am copilul în patul din fața mea. Cred că aș da orice să mă arunc eu în așternuturile suferinței numai să fie el sănătos. Cum aș putea să trăiesc cu sentimentul de neputință?

Nimeni  nu ar trebui să sufere. Cu atât mai mult un copil

E lumină aici și deși camera e încălzită ea pare tot mai rece. Iar fereastra adâncește din ce în ce mai mult spațiul dintre odaia durerii și lumea de afară. AICI se simte greutatea celor care cer îndurare pentru niște suflete nevinovate și lipsite de apărare pe când afară totul se întâmplă firesc ca și cum AICI nici nu ar exista.

Timpul s-a scurs. Știu pentru că cineva bate iar la ușă. Mă ridic încet și mă arunc în brațele celei căreia urmează să se așeze pe scaun. A fost cumplit și totuși mă simt un pic mai aproape de realitatea conform căreia oricui i se poate întâmpla. Din păcate sunt atât de mulți părinți care trăiesc o astfel de viață. Pe un nenorocit de scaun. E groaznic!

Victorița cu un zâmbet cald și ochii înmuiați în lacrimi mă ia în brațe și mă strânge cu putere. Tot ea a fost cea care m-a poftit „să iau loc” pe un scaun adesea ocupat de prea mulți părinți ai căror puiuți sunt bolnavi de cancer. Această maladie care nu are vindecare, ci doar amânare nu ar trebui să existe la fel cum nu ar trebui să fie suferință la copii.

Aflu de la Victorița că voluntarii care au acceptat să se pună pentru scurt timp în locul unui părinte de copil bolnav, depășește numărul de 400. Oamenii s-au mobilizat cu o rapiditate de nedescris. Rezultatele aceste campanii de suflet prind contur astfel că până acum s-au strâns peste 85000 de sms-uri.

Și tu poți ajuta cu un sms la 8844 cu textul MAGIC. Intră pe MagicHome . Donează 2 euro, mergi să stai pe scaun sau convinge cât mai multă lume să dea SMS la 8844. În fiecare an 500 de copii sunt diagnosticați cu cancer. Părinții acestor copii bolnavi locuiesc pe un scaun. Alege să fii magic. Schimbarea stă în fiecare dintre noi!

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Trimite SMS la 8844 cu textul MAGIC apare prima dată în Zburătoarea.

Cât de atent alegem o școală potrivită pentru cel mic? Ce fel de relație avem cu profesorii copilului? Cât trebuie să ne implicăm și până unde este bine să mergem pentru copilul nostru?

Toamna este cea care prevestește începutul unui nou an școlar și aduce multe provocări și țeluri de atins. Iar începutul școlii ca orice alt început poate fi dificil și pentru copil dar și voi ca părinți.

Oare nu ați avut sufletul cât un purice de emoție atunci când copilul vostru a îmbrăcat pentru prima dată uniforma școlară? Cum alegem școala? În funcție de ce criterii? Ce oferă școala? Ce o recomandă? Este copilul meu pregătit pentru acestă fază, fizic, psihic?

Cred că pentru a răspunde la toate aceste întrebări, este necesar să ne documentăm ca să luăm decizii în cunoștință de cauză.  Ideal ar fi să avem un plan, bine stabilit, și astfel copilul nostru să pășească în noul an școlar cu entuziasm, acceptare și curiozitate.

Pe data de 7 septembrie, am avut prilejul să vorbesc în calitate de redactor desprecopii.com despre această nouă etapă din viața copilului. Am prezentat acolo, în fața a peste 300 de mămici și tătici, 5 sfaturi importante de care orice părinte ar trebui să țină cont atunci când copilul începe școala. Iată-le:

1. Planificați atent începutul școlii

• Ocupați-vă din timp de începutul de an școlar (perfect valabil nu doar pentru copiii care abia încep școala ci și pentru cei care o schimbă). O astfel de pregătire vă v-a da prilejul să-l ajutați pe cel mic să înțeleagă schimbările din viața lui.
• Puteți vizita școala înainte? Profitați și mergeți împreună cu copilul să faceți un tur al școlii. O să-l ajute și o să-i ofere confort suplimentar dacă știe la ce să se aștepte.
• Activități extrașcolare (cluburi, afterschools) Discutați cu copilul ce îi place și ce activitate vrea să întreprindă înafara orelor de la școală. Este important să-l ajutăm să îmbine utilul cu plăcutul, dar să se și relaxeze făcând ceea ce îi place.
• Transportul către și de la școală Stabiliți cine duce și aduce copilul de la școală, cu ce mijloc de transport și cu cine stă până vă întoarceți de la serviciu. Aceste aspecte de logistică sunt importante și trebuie clarificate din timp. Sunt multe aspecte la care să vă gândiți cu minim 2-3 săptămâni înainte de începerea școlii. Îi puteți oferi copilului un început mult mai confortabil dacă știe la ce să se aștepte.
• Sfat: Mergi cu copilul în vizită la câteva muzee în săptămâna premergătoare începerii școlii ca să îl aduci în atmosfera de studiu.

2. Rutina somnului/Odihna

• Școala oferă copilului foarte multe informații (mai ales în primele zile): orar nou, profesori și colegi noi, cărți noi, reguli noi. În general începutul școlii este stresant și obositor pentru copil, mai ales după vacanță, pentru că rutina celui mic se schimbă.

Sfat: Acomodare. Începeți o rutină a somnului care să se apropie de programul de odihnă din timpul școlii. Ideal ar fi să renunțați la telefon sau televizor, ca să nu-i tulbure somnul.

3. Pregătiți-vă, din punct de vedere logistic, cu cele necesare: rechizite, ghiozdan, haine

Este important să vă interesați din timp care sunt lucrurile/cărțile/ustensilele necesare pentru studiu și să le achiziționați din timp.

Sfat: Întocmiți o listă cu cele necesare și căutați cela mai bun raport calitate-preț.

4. După prima zi de școală…

Discutați cu copilul experiențele din acea zi și stabiliți ce i-a plăcut și ce nu i-a plăcut. Este bine să aveți o discuție sinceră în care să încercați să înțelegi și perspectiva copilului. lădiți încredere în el și încurajați-l mereu. Copilul trebuie să stie că poate oricând să vorbească despre lucrurile de la școală cu unul din părinții săi.

Sfat: Discutați și analizați orarul și arătați-vă interesați despre materii. Răsfoiți împreună materialele și entuziasmați-vă ca să-i transmiteți și celui mic entuziasmul, energia pozitivă și dragostea pentru carte.

5. Clădiți o relație părinte – profesor

Cu toții știm că educația se face atât la școală cât și acasă. Eu cred că este foarte important ca profesorul să facă echipă comună cu părintele, și astfel să aibă același obiectiv: Copilul să aibă un climat propice pentru a învăța și pentru a-și ainge potențialul maxim.

Sfat: Implicați-vă! NU LĂSAȚI TOTUL ÎN SEAMA ȘCOLII dar nici nu încercați să vă impuneți viziunea. Construiți o relație cu profesorul copilului vostru încă din prima zi și implicați-vă în discuții precum programa școlară, comportamentul copilului în clasă, interacțiunea cu ceilalți copii și dacă cel mic are nevoie de extra ajutor.

Aflați care sunt așteptările profesorului de la elevii săi și spuneți care sunt așteptările voastre de la el. Propuneți și sprijiniți organizarea de evenimente în școală sau în afara ei și participați la ședințele pentru părinți.

Școala este o provocare, dar, cu încredere și comunicare îi putem ajuta pe cei mici să se acomodeze mai ușor și să-și dorească să descopere lucruri noi, pentru a trece cu brio fiecare etapă din viața de elev.

Citește mai multe și pe La școală, Începe școala, Ghidul părinților – desprecopii.com.

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Școala e o provocare pentru copilul tău apare prima dată în Zburătoarea.