Anul acesta am participat pentru a doua-a oară la SMFP, un eveniment care adună bloggeri din zona de parenting. Ce-mi place mie la genul acesta de întâlniri, este faptul că reușesc să revăd foarte mulți oameni faini din blogosferă, am ocazia să aflu ce se mai întâmplă în online și pot să particip la dezbateri și la abordări diferite în ceea ce privește creșterea copilului.

Conferința SMFP a debutat cu discursul Otiliei Mantelers. Pe Otilia o stimez mult și o apreciez pentru că, la fel cum spune si Miruna, ea este părintele care înlocuieste controlul cu conectarea. Este primul instructor de parenting by connection din Romania. Aduce mereu argumente solide la sfaturile și îndrumările pe care le dă și are o voce blândă și un suflet cald.

Am rezumat mai jos, în câteva fraze, principalele idei cu care am rămas după ce am ascultat-o pe Otilia cu urechile ciulite.

De ce nu este suficient instinctul de părinte?

Pentru că instinctul nostru de părinți este să dăm un exemplu personal prin victimizare. Pentru că avem un instinct poluat și pentru că, dacă nu am fi avut un trecut am fi putut să avem un instinct mai blând. Așadar, este nevoie și de ceva muncă de documentare, de informare și de selectare a informațiilor.

Care este povestea venirii noastre pe lume?

Povestea noastră influențează tot ceea ce noi suntem. Avem o poveste personală care începe încă din perioada în care am apărut în uterul mamei. Ce am simțit acolo, dacă a fost doriți și în ce fel viața noastră a depins de dorința altora, toate aceste lucruri ne-au influențat și ne-au format aducându-ne unde suntem astăzi. Așadar, avem un trecut și asta ne face să fim subiectivi și să luăm decizii prin prisma acestui trecut.

Cine suntem în relația cu copilul nostru?

Am mai menționat acest lucru, dar îmi place să-l repet ori de câte ori este nevoie. Copilul meu m-a schimbat și continuă să o facă. Copilul meu m-a făcut să mă întreb cine sunt și cum pot deveni o versiune mai bună a mea. Copilul meu m-a făcut să văd că sunt un exemplu pentru el și că tot ceea ce vede la mine e definitoriu pentru cum o să devină el în  viitor.

Ascultând-o pe Otilia, mi-am dat seama cât de important este să ne vedem pe noi și să ne cunoaștem în relația cu copiii noștri. Știu că, pe undeva, în traiectoria vieții lor, cei mici ne pot aminti de traumele din copilăria noastră. Acest lucru este perfect normal, atât timp cât știm cine suntem și ce putem face ca să îi lăsăm pe cei mici să aibă propria viață și să nu-i conducem pe un anume drum. Oricâte sfaturi am primi, noi chiar trebuie să trecem prin procesul nostru ca să ne definim ca părinți. Trebuie să ne trăim experineța și să ne împlinim povestea personală!

Îmi place ideea de „un părinte se ascultă pe celălalt”. Cred că este important să împărtășim experiențele cu alți părinți și să învățăm unii de la ceilalți.

A cui voce îți spune „Vreau să nu greșesc?”

Realitatea este că nouă ne este frică de felul în care suntem văzuți de către ceilalți. Vrem să nu greșim pentru că toată viața noastră am auzit de la mama că trebuie să luăm o anumită notă, de la tata că trebuie să fim perfecți, de la învățătoare că trebuie să fim cuminți și tot așa. Așadar vocea lui „vreau să nu greșesc” nu este vocea noastră. Vocea noastră ar trebui să fie „iubește-mă așa cum sunt! În momentul în care conștientizăm asta, abia atunci vom începe să ne iubim cu adevărat!

Care este trendul în parenting?

Noul trend în parenting vine și ne spune să nu mai agresăm ca părinți în încercarea noastră de a fi cei mai buni părinți din lume. Să fim mai buni cu noi și să ne iertăm mai des pentru că nu trebuie să fim perfecți. Nu există părinte perfect, ci părinte potrivit pentru copilul pe care îl are!

Ce ar fi bine să facem ca părinți?

  • Să fim sinceri cu noi și cu copiii noștri;
  • Să nu încercăm să rezolvăm traumele copiiilor;
  • Să facem lucruri pentru noi, nu să trăim prin intermediul celor mici.

M-am gândit mult la treaba asta și mi-am dat seama că, în graba noastră după confirmări și dorința de a fi un părinte perfect pentru un copil fericit, uităm să fim noi și uităm să fim acolo pentru copilul nostru. Și deseori, avem tendința să ne asumăm viața copiilor și să renunțăm la a noastră. Eu cred, în continuare, că cei mici au propriul drum și propriul destin și că cel mai bun lucru pe care putem să-l facem, noi ca părinți, este să fim lângă ei, sprijinindu-i și iubindu-i. Poate așa descoperim rețeta către un parenting perfect!

Mulțumesc Evensys pentru organizare și sponsorilor Orange, Boiron, Nuk, Napolact si Hipp pentru sprijinul acordat evenimentului!


Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.