Suntem predispuși să ne comportăm frumos cu cei din jur, să avem grijă de cei dragi, să le oferim ce e mai bun și mai sănătos copiilor noștri, dar când vine vorba despre ce facem pentru propria persoană, ne punem în așteptare, mâncăm ce apucăm, facem tot pe repede înainte să fie cei din jur bine.

Poate discuția nu se poartă în termeni generali, așa că o să mă rezum la mine și la ce schimbări simt eu că trebuie să fac pentru corpul și sănătatea mea. Pentru că e chiar ca-n avion, prima dată își pune părintele masca de oxigen ca să-și poatā ajuta apoi copilul.

Așadar, azi despre mâncare și cum ne impactează ea felul în care ne trăim zilele, de la sănătate, energie la starea de spirit.

Deși avem un meniu ok, cu mâncare exclusiv gǎtită, fără prea multe prăjeli(șnițelele fac aici excepția), iar eu și Ștefan nu consumăm carne de mai bine de 15 ani, simt că în familia noastră nu se mănâncă suficiente fructe și legume, iar pentru mine e un efort continuu să încerc să le introduc în felurile de mâncare pe care le gătesc.

Suntem diferiți cu obiceiuri alimentare diferite, Sara nu acceptă fructele, Stef nu consumă nici el foarte multe, Mara cred că e cea care face cele mai puține figuri și eu mă adaptez în funcție de ce avem prin frigider.

Anul trecut, am avut un meniu strict, proteic, pe care l-am ținut în mare parte și am observat că dacă am 3 mese şi două gustări la oră fixă: nu mai ronțăi gustărele/ nu îmi mai este foame, nu mai îmi e poftă de dulce, am energie și pentru sport și pentru învățat( adică și corpul și creierul sunt alimentate corespunzător), am o stare generală bună și dispoziție ok.
Dacă mai pun și sportul la socoteală care funcționează ca un fel de terapie pentru creier, atunci mă simt și mai bine. De asta spun că prioritizându-mă pe mine, alegând ce e mai sănătos și bun, practic aleg asta și pentru cei din jur. Dar întrebarea este, dacă știu ce e bun și funcționează, de ce mă întorc mereu la obiceiuri nesănătoase și mâncat impulsiv, haotic? Ei, aici vin obiceiurile din copilărie și la cum ne-am format până să devenim adulți. Și de asta presupune mereu muncă și rutină și exercițiu și efort și străduință și…

Ce vreau de fapt să spun cu toate astea este că mintea noastră poate fi antrenată să obțină ce-și dorește și corpul va merge după ce-și propune creierul, deși tendința va rămâne mereu să revină la vechile obiceiuri cu care a crescut și a fost obișnuită. Sau cum se spune în hindi:

Sharir wahi karta hai jo dimag manta hai

The body achieves what the mind believes.

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul De ce rutina funcționează, deși tendința e să te întorci la vechile obiceiuri? apare prima dată în Zburătoarea.

Una dintre cele mai faine și interesate experiențe a fost să fiu invitată de Comisia Europeană la Bruxelles, acolo unde 150 de cetățeni europeni selectați aleatoriu și-au oferit timpul și disponibilitatea să facă recomandări pentru combaterea urii  în societate.

Noi, cetățenii celor 27 de Europe Statele membre ale Uniunii, cu mediile noastre diverse, considerăm că combaterea urii în Europa și în întreaga lume este o prioritate. Este responsabilitatea noastră comună să prevenim și să răspundem ura în toate formele sale la nivel individual, social și instituțional, bazată pe  valori comune și drepturi fundamentale: pace, libertate și egalitate. Prin urmare, vă recomandăm luarea de măsuri în diferite domenii pentru a proteja aceste drepturi fundamentale, pentru a preveni discriminarea, ura și conflictele, pentru a-i proteja pe cei mai vulnerabili și, în cele din urmă, pentru a forma un respect și UE corectă pentru toți.

Așa cum l-am auzit pe Șeful de Cabinet al Comisiei Europene spunând, este mai posibil să câștigi la loterie decât să fii selectat să participi la acest panel și asta pentru că niciunul dintre oamenii selectați nu au știut că vor fi aleși și niciunul dintre ei nu a venit către Comisia Europeană.

Procedura de selecție a presupus generarea aleatorie a unor numere de telefon și acceptul celor contactați, după ce au fost informați cu ce se vrea de la ei și ce va face CE cu recomandările cetățenilor. O condiție obligatorie pentru acest proces îndrăzneț a fost ca oamenii să provină din toate cele 27 de țări ale UE, să aibă vârste diferite, genuri diferite, să fie din medii diferite, atât rurale cât și urbane.

Mi-a plăcut atât de tare să văd că cetățenii nu au fost acolo să reprezinte țara, populația lor sau o cultură anume și că ei au funcționat ca ambasadori ai Comisiei Europene și au reprezentat panelul „Cum abordăm ura în societate”, o problemă care se agravează cu fiecare zi care trece și câștigă proporții, ea fiind prezentă peste tot în societate și mai ales în online. Mai mult decât atât, acest proces a fost interesant și din perspectiva cetățenilor care au înțeles mai bine felul în care se fac politicile europene și au avut șansa să-și spună părerea și să delibereze pentru o Europă mai bună.

Actele de ură nu-și au locul în societate. Critica, dezaprobarea pot fi dezbătute și exprimate într-un mod pașnic.

Prima sesiune a presupus identificarea problemelor și evidențierea cauzelor și a motivelor care conduc la ură.

Aici au venit specialiști, pshihologi, și victime ale urii în societate care, împreună cu cetățenii, au împărtășit idei și au încercat să înțeleagă care sunt cauzele urii în societate, sub ce formă este ea prezentă și în fel ne afectează viețile.

A doua sesiune a constat în definirea problemei.

Efortul cetățenilor a fost unul colectiv, s-a mers mult pe premisa că nicio idee nu trebuie pierdută, toate părerile trebuie luate în considerare, analizate, dezbătute. De aceea, cei 150 de cetățeni au fost împărțiți în 12 grupe de lucru și împreună cu facilitatori, translatori și specialiști, ei au reușit să identifice cele mai grave probleme generate de ura în societate, instigarea la ură, discursul violent sau violența propriu- zisă. Bineînțeles că în UE există deja legi și politici care reglementează ura în societate, dar rolul acestui eveniment a fost ca toată lumea să înțeleagă ce nu funcționează, ce mai poate fi îmbunățit, ce mai trebuie adăugat, cum trebuie să- ne schimbăm limbajul.  Rezultatele deliberate de fiecare grupă au fost apoi votate de către toți cetățenii și urmează să fie propuse Parlamentului European pentru a se vedea cum și dacă pot fi implementate.

A treia sesiune a presupus găsirea unor soluții și recomandări pentru a fi propuse Parlamentului European

Teme importante precum Conflictele și moștenire istorică, Criza economică și socială, Politica și responsabilitatea, Mass-media, dezinformare și responsabilitate, Mentalitatea turmei, prejudecățile și intoleranța au fost dezbătute, integrate și analizate.

Nu a fost ușor să se ajungă la niște recomandări având în vedere că ura în societate este un subiect atât de complex, prezent în multe aspecte ale vieții noastre. Cu toate astea, după multe sesiuni de dezbatere, după identificarea problemelor și evidențierea cauzelor și a motivelor care conduc la ură și după definirea problemelor, cetățenii împreună cu facilitatorii au propus mai multe recomandări printre care:

• Creșterea gradului de conștientizare cu privire la ură și la măsurile și remediile existente pentru a o contracara printr-o campanie publică.

• Crearea unei platforme la nivelul UE care să combine informații, resurse, măsuri și sisteme de sprijin în ceea ce privește ura.

• Înființarea unui Card de navigare sigur al UE

• Programe și antrenamente pentru toleranță (T4T)

• Consolidarea abilităților sociale și emoționale ale copiilor și tinerilor pentru a preveni ura.

• Educație pentru fiecare generație, pentru fiecare națiune privind comunicarea non-violentă.

• Reclamele care să ajute împotriva urii.

• Fiabilitate, fapte și transparență: verificarea și clarificarea finanțării informațiilor

• Europa te întâlnește: mass-media participativă pentru cetățeni.

• Abordarea anonimatului online pentru a combate ura.

• O singură Europă, o singură definiție: incriminarea discursului instigator la ură.

• Moderare AI: protejarea rețelelor sociale de discursul instigator la ură.

• Burst the bubble: promovarea unor perspective diverse pe rețelele sociale.

• Programe care să readucă conștientizarea (și revenirea la) sensul vieții.

• Înființarea unui comitet independent de încredere.

• În căutarea oamenilor: abordarea inegalității sociale pentru a combate ura în UE.

• Înființarea unui Oficiu național pentru combaterea urii în statele membre.

• Protocol european de răspuns eficient pentru sesizările de infracțiuni motivate de ură.

• Răspândirea unei culturi a dezbaterii în școli inspirată de panelurile cetățenilor.

• Crearea de grupuri de cetățeni europeni pentru tineri (16-25 de ani) pentru combaterea urii.

• Dezvoltarea serviciilor civice voluntare în comunitățile locale pentru adulți.

Mi-a plăcut să văd că cetățenii europeni sunt ascultați, că au o voce și că pot să și-o facă auzită prin intermediul acestor evenimente organizate de Comisia Europeană. Cred că de aici începe schimbarea.

 Platforma prin care fiecare cetățean poate să facă propuneri, să interacționeze cu celelalte recomandări ale cetățenilor sau să-și spună părerea în legătură cu această temă importantă care ne impactează viețile este încă disponibilă aici: Platforma cetățenilor europeni .

Articolul Cum combatem ura în societate apare prima dată în Zburătoarea.

Când am văzut postarea, mi s-a pus un nod în gât. Mă gândesc ce vremuri trăim dacă un părinte care știe ce înseamnă viața în colectivitate își pune întrebări de genul ăsta.

Și atenție, doamna cu pricina întreabă dacă e legal, de parcă asta e o măsură invazivă care îi cipează copilul de fiecare dată când deschide gurița și este verificat dacă are sau nu roșu în gât. Că dacă ar putea să o facă, ar contesta măsura, nu vede rostul ca zi de zi, copiii să fie triați și doar cei sănătoși să rămână în colectivitate.

Eu aș zice că nu e doar legal, așa e NORMAL să se întâmple și sunt două motive mari și late pentru care un copil bolnav (sau cu simptome care prevestesc o boală) nu este acceptat în grădiniță/școală.

Mi se pare ironic că trebuie să scriu despre asta, normal mi s-ar fi părut ca toți părinții să știe clar care sunt riscurile și să accepte regula ca pe o normă incontestabilă.

Care sunt cele două riscuri care apar atunci când un copil bolnav intră în contact cu alți copii și stă o zi întreagă acolo?

Primul (și cel care ar trebui să o intereseze cel mai tare pe mama cu pricina) este ăla că o să aibă un copil apatic, cu muci care îi curg în gură, cu o stare generală proastă, departe de acasă și de oamenii apropiați care pot să aibă grijă de el și care pot să-l trateze. Bănuiesc că niciun părinte nu se simte bine când știe că are un copil cu imunitatea scăzută, departe de el. Deci, de ce mi-aș trimite copilul bonav la grădiniță? O să-mi ziceți că sunt situații în care copilul nu are cu cine să rămână pentru că părinții lucrează. E incomod, știu, doar că nici să-l trimiți bolnav în colectivitate nu e o alternativă bună. Și, mai mult, aici intervine și cel de-al doilea risc.

Riscul cel mai mare în care, un copil bolnav îi îmbolnăvește și pe ceilalți copii, unii dintre ei fac o formă mai gravă de boală, alții au și alte afecțiuni și alergii, așa că toți cei din grădiniță/școală vor fi expuși să se îmbolnăvească, la rândul lor. Și nu se termină aici. Dacă copilul ar fi tratat câteva zile acasă, fără să mai fie plimbat pe afară, poate s-ar face bine și ar fi putea să vină din nou în colectivitate, într-un timp relativ scurt.  Așa, cel mic stă într-un cerc de virusuri, în care boala e pasată de la un copil la altul, virusul suferă o mutație, se poate transforma într-o formă mai gravă și uite cum se îmbolnăvește o grupă, de cele mai multe ori cu educatoare și îngrijitoare cu tot.

Păi aș vrea să-mi răspundă și mie, mama care a pus întrebarea, e legal să împrăștiem cu bacili în stânga și dreapta? Cum i s-ar părea ei să aibă mereu copilul bolnav pentru că restul părinților nu țin cont de starea de sănătate a copiilor și îi aduc virusați la școală?

Mai văzusem un comentariu în care, o mămică zicea că așa îi formează imunitatea copilului ei. Expunându-l la răceli, tratându-l superficial. Na, poftim, abordare. Ca în vremea pandemiei, când altcineva se ridica în picioare și zicea, să-i ducem pe toți în colectivitate să se infecteze cu coronavirus că după aia scapă. N-am o expresie pentru dat ochii peste cap, dar ce mama huciului avem în creier când scoatem pe gură astfel de aberații? Oameni buni, vorbim de parcă nimeni și nimic nu ne poate face rău că doar, avem o pastilă pentru fiecare boală. WTF?

Intriga mea vine după un episod în care am stat multe zile în pat cu febră mare, dureri de cap și musculare, frisoane, stări de vomă, etc. De la un virus luat de la fie-mea de la școală. Toată clasa ei s-a îmbolnăvit, de la Sara a luat și soră-sa, și maică-mea, ultima care a cedat am fost eu. Niște săptămâni oribile, nici dacă m-ar fi călcat un tanc nu m-aș fi simțit așa. Cu fetele, am fost la UPU la spitalul de copii pentru că aveau temperatură de 40 de grade și niciun antitermic nu-și făcea efectul. Na poftim, asta e normal? Sau legal?

Sunt câteva simptome clare care îmi zic că nu pot să duc copilul în colectivitate. Febră, vărsături, diaree, durere severă, durere în gât, tuse supărătoare sau atunci când face o boală a copilăriei. Un copil care are doar muci nu o să fie oprit la poarta grădiniței (e bine să nu cădem în cealaltă extremă). Dar pentru fiecare dintre simptomele de mai sus, eu nu îi duc în colectivitate. Așa îi țin pe ei și pe ceilalți în siguranță. Că doar ăsta e rolul meu de părinte, nu?

Photo by Kelly Sikkema on Unsplash

Dacă îți place Zburătoarea.ro și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul O mamă întreabă, pe un grup de facebook, dacă este legal ca asistenta medicală să facă triajul copiilor, în fiecare dimineață apare prima dată în Zburătoarea.

Nasa a stabilit care sunt cei patru astronauți care vor pleca în zborul către Lună. Către LUNĂ!

Da, se întâmplă cu adevărat. În 2024, în cadrul misiunii Artemis II, patru astronauți se vor aventura în zborul către orbita lunii.

Știu, sună incredibil, dar știința și tehnologia fac progrese semnificative și genul ăsta de misiune o să aibă echipamente mult mai performante și nave spațiale de ultimă generație. Dar hai să o luăm cu începutul.

După mai bine de 50 de ani, atunci când Apolo 11, prima misiune pe lună cu un echipaj uman la bord aseleniza, iar Neil Armstrong și Elwdin Eugene „Buzz” Aldrin Jr. deveneau primii oameni care au pășit vreodată pe lună, după jumătate de veac de când omenirea a îndrăznit să vadă că își poate depăși limitele, că încă mai avem atât de multe de învățat, de cercetat, NASA trimite iar oameni către satelitul natural al Pământului, misterioasa Lună.

Primul program care își propune să trimită oameni pe LUNĂ, Programul Apollo

Programul Apollo a constat într-o serie de zboruri spațiale pilotate efectuate de Statele Unite ale Americii (NASA), folosind astronava Apollo și racheta purtătoare Saturn 5, între anii 1961 și 1975. Proiectul, coordonat de NASA, a avut ca principal obiectiv „aselenizarea unui om și întoarcerea lui în siguranță pe Pământ până la sfârșitul decadei 1960-1970”. Obiectiv atins de Apollo 11 în iulie 1969.

Acest program a fost gestionat de NASA și a avut ca scop principal să îndeplinească visul președintelui american John F. Kennedy, acela de a trimite un om pe lună înainte de 1960. S-a întâmplat nouă ani mai târziu, dar a fost incredibil, sunt oameni care și la ora asta pun la îndoială marea lor realizare.

De la stânga la dreapta: Neil Armstrong, Michael Collins, Buzz Aldrin

O rachetă Saturn 5 a fost lansată de la Centru Spațial Kennedy pe 16 iulie 1969, a intrat pe orbită, a parcurs o dată și jumătate orbita Pământului, motorul S-IVB a propulsat echipajul spre adâncul spațiului, naveta fiind plasată pe traiectoria spre Lună. Peste încă 30 de minute, modulul de comandă/serviciu s-a despărțit de ultimele elemente ale rachetei Saturn V, păstrând în componența sa modulul lunar.

Pe 19 iulie 1969, Apollo 11 a trecut pentru prima dată prin spatele Lunii, intrând pe orbita lunară. Au urmat 30 de orbitări, timp în care echipajul a văzut locul de aselenizare, stabilit cu ajutorul lui Lunar Orbiter, un satelit menit să cartografieze suprafața lunară în vederea stabilirii viitoarelor locuri de aselenizare din programul Apollo.

Pe 20 iulie 1969, modulul lunar Eagle (Vulturul) s-a separat de modulul de comandă Columbia. Collins, aflat singur la bordul Columbiei, a inspectat Vulturul, care a efectuat o piruetă, ca să se asigure că aparatul nu a fost afectat în timpul călătoriei. Apollo 11 a aselenizat cu mai puțin combustibil la bord decât celelalte misiuni, astronauții confruntându-se cu o avertizare prematură privind cantitatea mimimă de combustibil. S-a descoperit ulterior că această alarmă fusese provocată de o vâscozitate prea mare a combustibilului, ceea ce a dus la activarea unui senzor pentru combustibil. În misiunile ce au urmat, au fost luate măsurile pentru a preveni acest fenomen.

Modulul lunar al misiunii Apolo 11

Și au aselenizat. Pe data de 21 iulie, Armstrong și Aldrin au devenit primii oameni care au pășit vreodată pe Lună, în timp ce Collins (Michael Collins, al treilea membru al echipajului Apollo 11) orbita deasupra lor.

Mii de oameni au asistat la lansarea misiunii Apollo 11 și milioane de oameni au urmărit transmisiunea în direct, la televizor. Neil Armstrong a devenit primul om care a pășit pe LUNĂ și cuvintele lui au intrat în istorie: „That’s one small step for man, one giant leap for mankind.”

Programul Artemis este cel de-al doilea program care își propune să trimită oameni pe LUNĂ

Programul Artemis este un program de zbor spațial cu echipaj, care este condus de NASA cu mai mulți parteneri internaționali și interni din SUA, program care își propune să ducă un echipaj pe Lună până în 2025.

Artemis I a fost o misiune cu zbor în jurul lunii fără echipaj la bord, iar în 2024 se va întâmpla Artemis II cu echipaj format din trei americani și un canadian.  Comandantul misiunii este Reid Wiseman, iar echipajul lui este format din pilot Victor Glover,  inginer Christina Hammock Koch și pilotul Jeremy Hansen.

De data asta zborul va fi pe orbita Lunii, urmând ca Artemis III (2025) să fie o misiune în care oamenii vor călca din nou pe suprafața lunară. Mai jos regăsiți profilul misiunii Artemis II și fazele ei.

NASA construiește o stație spațială (LUNAR GATEWAY) care va fi plasată pe orbita lunară, cu scopul de a servi drept centru de comunicații alimentat cu energie solară, laborator științific, modul de locuire pe termen scurt pentru astronauții agențiilor guvernamentale, precum și zonă de depozitare pentru rovere. Gateway-ul va fi menit să fie dezvoltat, întreținut și utilizat în colaborare cu CSA, ESA, JAXA și parteneri comerciali. Acesta va servi drept o platformă dispusă ca suport atât pentru explorarea robotică, cât și pentru explorarea cu echipaj a polului sud lunar și este platforma pentru conceptul de transport către Marte.

Sunt oameni care se întreabă care este rostul la toate astea, de ce ne întoarcem pe LUNĂ? Da, pentru descoperirile științifice, da, pentru explorare, dar eu știu că e pentru mult mai mult. Toate aceste misiuni ne ajută, ne răspund la întrebări despre planeta pe care trăim și ne inspiră să îndrăznim mai mult, să depășim granițele științei și tehnologiei, să explorăm necunoscutul. Tell me something Cooler?

Dacă îți place Zburătoarea.ro și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Mami, tu ești populară? apare prima dată în Zburătoarea.

Cu toate că simt că rolul de mamă este cel mai important rol pe care l-am avut (și încă îl am) până acum, nimic nu ar putea să detroneze asta, ultimii ani au fost definitorii pentru cine sunt astăzi. Nu a fost simplu, nu a fost nici cel mai greu din lume, dar da, s-a întâmplat cu sacrificii și conștientizând că doar așa pot să-mi umplu desaga cu energie. În felul ăsta pot să merg mai departe. Doar dându-mi voie să cresc.

S-a petrecut pe când eram însărcinată prima data sau în primul concediu de maternitate,  poate chiar și atunci când aveam foarte puțin timp la dispoziție ori foarte puține ore de somn.  Am sacrificat timp și efort fizic și financiar. M-am dăruit din toată ființa fiind convinsă că merită să lupt pentru lucrurile care mă fac să vibrez. Am sacrificat nopți, uneori poate timpul cu fetele, alteori puținul timp liber în care puteam să nu fac nimic. Privind în urmă, simt că a meritat din plin și că am învățat foarte mult. Că m-am dezvoltat și că am aflat cine sunt, ce-mi place, ce știu să fac și cum pot să ajut.

Practic ce am făcut?

Când eram însărcinată cu Sara m-am înscris la școala de fotografie a lui Adrian Năsturică. Cred că a contat foarte mult în lunile alea să-mi țin mintea ocupată mai ales după ce am intrat în concediul prenatal. M-am îndrăgostit de fotografie și dragostea mea crește și astăzi pe zi ce trece cu fiecare cadru pe care îl trag cu ajutorul camerei de fotografiat. Descopăr mereu lumi noi, chipuri nemaiîntâlnite, peisaje neștiute de mine și expresii pe care, altfel n-aș fi avut cum să le păstrez amintirea. Fotografia face parte din cine sunt!

Apoi a urmat scrisul

Și a început cu un workshop de storytelling, într-o zi de mai, acum mai bine de doi ani de zile. Cursul de scris cu Liviana Tane, fondator The Writing School, cea care a scris Ghidul Scriitorului Începător, Ghidul Antreprenorului Începător și Business Storytelling și care mai apoi și-a deschis editura The Writing Journey, a fost unul din lucrurile care mi-au schimbat viața. Liv este pe lângă un om extraordinar, un autor extrem de talentat și un îndrumător profesionist și exigent care te obligă să fii cea mai bună variantă a ta. Alături de Liv, am reușit să termin primul draft din viața mea și fie ce-o fi, nu mă las, merg mai departe cu scrisul.

Scriam deja pe blog și aveam sute de articole despre experiențele mele de mamă

Blogul s-a născut la puțin timp după ce s-a născut și Sara. Cu sprijinul celor de la desprecopii.com am avut curajul să scriu sute de articole despre experiența mea ca mamă, despre cum s-a schimbat viețile noastre și despre ce învăț în fiecare zi. M-au ajutat foarte mult și cursurile și evenimentele la care am participat, dar cel și cel mai mult, m-au inspirat oamenii pe care i-am cunoscut, cu mulți am fondat și prietenii frumoase care se continuă și-n prezent. Scrisul pe blog este un jurnal împărtășit cu ceilați, sunt experiențele mele și modul în care mi-am format legături și prietenii cu oameni cu care rezonez.

M-au ajutat mult cursurile Digital Parents Talk inițiate de Ana Nicolescu dar și evenimentele sociale la care am participat alături de bloggeri și oameni din online, dispuși să dea mai departe din experiența lor. Am citit și urmăresc în continuare oameni faini și bloguri valoroase.

Despre citit și provocările Reading is Cool

Reading is cool este  un grup de cititori entuziaști care citesc împreună o serie de cărți recomandate de Liv, pe care le dezbat tot împreună, la cluburile de carte online. Ce s-a întâmplat în ultima perioadă a fost un maraton de citit în care am descoperit povești, autor și personaje care m-au inspirat și m-au făcut să mă îndrăgostesc de lectură. Trebuie să recunosc că acum, nu pot să nu citesc.

Și apoi este munca de activist pe care o fac în echipa Fashion Revolution România

Pe lângă proiecte frumoase pe care le dezvoltăm la Fashion Revolution România, mai este și angajamentul meu ca om, să am o viață spre sustenabilitate, spre un consum responsabil, sprijinind micii antreprenori locali care au grijă față de mediul înconjurător. Am scris mai multe despre acest proiect aici.

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Retrospectiva ultimilor ani. Cum mi-am dat voie să cresc apare prima dată în Zburătoarea.

Domnul de la ghișeu care nu poartă masca deși legea spune clar că în interior nimeni nu este exclus de la această regulă. El zice că nimeni nu-i poate îngrădi libertatea, dar cum rămâne cu dreptul celorlalți la sănătatea pe care el le-o amenință?

Tipul care trece pe stradă și fix în dreptul tău aruncă un scuipat pe trotuar. Te lovește în moalele capului, încă ești anesteziat, habar nu ai cum să reacționezi. România, octombrie, 2020, suntem în plină pandemie și înca se mai flegmează pe străzi.

Doamna care poartă o mască la cot, habar nu am de ce a mutat-o acolo după ce a ținut-o toată ziua sub bărbie. Oare nimeni nu i-a spus încă marele secret? NU atingem masca și nu o punem în locuri în care riscă să fie contaminată pentru că altfel purtatul măștii ÎȘI PIERDE SENSUL.

Metrou. Un domn cu masca pe gât, da, ați auzit bine, o mască pe post de fular, urlă în telefon, într-o videoconferință perturbată de huruiala din tunel. Oamenii asistă neputincioși la scenă, nimeni nu îndrăznește să spună nimic. Domnul tușește și cu degetul mare de la mâna dreaptă își șterge, până la cot, nasul. Cu un gest mai firesc decît cel al purtării corecte a măștii, se șterge mai departe de bara pe care se ține.

Poartă mască, o faci pentru tine și pentru ceilalți! Este singurul mod în care te poți proteja pe tine și pe cei din jurul tău. Încurajează-i și pe ceilalți să o facă. POARTĂ MASCA!

NU FI domnul de la ghișeu, tipul care scuipă pe stradă, doamna cu masca-n cot sau bărbatul care tușește în fața celorlalți fără să aibă masca pe gură. POARTĂ MASCĂ, de fiecare dată când ieși din casă!

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul De fiecare dată când ieși din casă, POARTĂ MASCĂ apare prima dată în Zburătoarea.

Nu e de glumă, oamenii mor, e momentul să #stămdr******acasă!

Când am auzit că în București, oamenii mișună pe străzi, părinții încă își mai duc copiii în parc, Mc Donalds-ul are cozi lungi, bătrânii noștri, cei pe care încercăm să-i protejăm, se adună în fața blocului, la table, șah, m-am întristat.

Noi stăm izolați de o săptămână, la sora mea, la Constanța, doar o persoană iese din când în când să facă cumpărăturile, în rest mucles, habar n-am ce se întâmplă pe străzi. Însă citesc multe bloguri și mărturii care zic că ne-am izolat, dar doar noi, ăștia din bula noastră. Cum adică? Oamenii nu înțeleg că nu e de glumă cu așa ceva? Adică e nevoie să murim pe capete ca să realizăm că pandemia asta nu e un lucru inventat, că ne așteaptă vremuri critice, că trebuie să #stămacasă?!

E important să ne dăm seama că nu ne putem juca cu viețile noastre sau cu cele din jurul nostru. E vital să înțelegem că și nouă ni se poate întâmpla chiar dacă acum câteva luni ne uitam la virusul ăsta ca la ceva îndepărtat, ce cuprinde un oraș din China, undeva, în celălat capăt al planetei.

Pe unii, virusul ăsta păcătos care a adus atâtea necazuri îi unește

Pe de altă parte văd foarte multă lume care se mobilizează să-i ajute pe ceilalți. Înafară de cei din sistemul medical care sunt Supereroii Noștri pentru că tratează bolnavii, cu riscul de a se infecta pe ei și a-l da mai departe familiilor lor, mai sunt studenți și tineri care se oferă să le facă cumpărărturi vârstnicilor, copii care desenează curcubee și dau mai departe optimismul lor inocent, asociații care demarează proiecte de strângere de fonduri pentru spitale, influenceri, bloggeri și persoane publice ce le vorbesc comunităților lor sfătuindu-i să respecte regulile de igienă și să stea în casă, voluntari care fabrică și donează măști de bumbac. Pe unii, virusul ăsta păcătos care a adus atâtea necazuri îi unește mai mult decât ar fi crezut vreodată. Și asta este minunat, mă face să vreau să ajut și eu. Încă mâ gândesc cum. Deocamdată #stauîncasă.

Într-o lume în care ieri trona individualismul, fuga după bani, burnout-ul, stresul și lipsa de timp, azi s-a instalat empatia, ascultarea celuilat, sprijinul și spiritul colectiv.

Cu toate astea, tendința este de negare, de luat la mișto, de pus sub semnul întrebării, de combatere cu tot felul de teorii conspiraționiste. De unde ne luăm informațiile corecte?

Stămacasă.ro, datelazi.ro, știrioficiale.ro

De unde ne putem informa rapid și sigur:

Guvernul a venit cu o variantă online de informare.

Stămacasă.ro este o soluţie digitală cu ajutorul căreia va fi redusă suprasolicitarea numerelor de urgenţă, colectarea rapidă de informaţii de la o populaţie foarte mare, oferind sprijin în managementul cazurilor pentru autorităţi.

Știrioficiale este o platformă online lansată pentru combaterea dezinformării și a fakenews-urilor.

Alte site-uri care urmează să fie lansate de autorități:

Datelazi.ro este locul unde utilizatorii vor afla dimensiunea corectă a efectelor cauzate de COVID-19 în România, direct din surse oficiale, diminuând panica şi dezinformarea prin stimularea transparenţei;

Rohelp.ro este o soluţie digitală cu ajutorul căreia se va putea face colectarea coerentă şi în siguranţă a ajutoarelor, de orice fel, prin conectarea ONG-urilor abilitate cu oferta de resurse pusă la dispoziţie.

Cemafac.ro este aplicaţia prin care românii vor putea evalua corect şi rapid deciziile pe care trebuie să le ia ca urmare a efectelor cauzate de COVID-19 în România, direct din surse oficiale;

Diasporahub.ro este platforma digitală cu ajutorul căreia va fi redusă suprasolicitarea numerelor de urgenţă, vor fi colectate rapid informaţii de la o populaţie foarte mare şi va fi facilitată o evaluare constantă, oferind sprijin în managementul cazurilor pentru reprezentanţii autorităţilor române în ţara de reşedinţă.

Într-o lume în care puteți fi orice, alegeți să fiți buni

Sunați-vă bunicii, părinții, ei sunt partea vulnerabilă și întrebați-i dacă au nevoie de ceva. Coborâți până la vecinul ăla în vârstă cu care v-ați întâlnit de atâtea ori când plăteați întreținerea și ajutați-l dacă vă e cu putiință. Postați pe facebook, pe instagram, îndeamnați-vă prietenii să #steaacasă. Implicați-vă în campanii, vorbiți cu cei care nu înțeleg că virusul ăsta suferă mutații genetice, de asta trebuie să fie contactat cât mai târziu, când nu o să mai fie atât de periculos. Și #stațiîncasă #pebune.

Acest articol face parte din #JurnalDePrevenție pentru #CampaniaColectivă Digital Parents Talks, unde mai mulți bloggeri părinți s-au oferit să scrie articole folositoare care au legătură cu #covid19.  Mai multe detalii aici.

Photo by Captionery on Unsplash

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul De unde ne putem informa rapid și sigur apare prima dată în Zburătoarea.

Este o perioadă grea pentru toți, dar eu mă gândesc că ar fi bine să iau partea frumoasă din faptul că ni s-a sugerat să stăm în casă pentru următoarele săptămâni, protejându-ne pe noi dar și pe cei din jurul nostru.

Să stau cu doi copii acasă, unul de 3 ani și opt luni, celălalt de aproape 8 luni, fără niciun ajutor, fără posibilitatea să ieșim afară, poate să devină copleșitor la un moment dat. 

Ce cred eu că e important zilele astea? 

Să avem grijă de noi și să ne învățăm copiii să se protejeze. Să ne spălăm des pe mâini, să ne dezinfectăm cu soluții pe bază de alcool, să spălăm conștiincios fructele și legumele și să fierbem bine carnea, ouăle, atunci când le preparăm. Să nu intrăm în contact cu persoane străine și să limităm vizitele la domiciliu. Să nu ne panicăm și să facem diferența dintre fake news și recomandările din media. Să vedem partea frumoasă din toată nebunia asta și anume că avem mai mult timp pentru noi, pentru familie, pentru cei mici, să profităm (zic) și să încercăm să ne conectăm cu ei, să facem activități drăguțe împreună.

Cum jonglez cu doi copii mici, de vârste diferite, în perioada asta?

Am mai spus, jonglat e un cuvânt fin pentru că presupune pricepere, talent, experiență, mult antrenament. 🙂

Cu toate astea, m-am înarmat cu multă răbdare și am zis să profit de faptul că suntem împreună ca să ne jucăm mai mult, să râdem mai tare și să obosim mai repede (poate se lasă cu somn de dupamiază).

Ce fac ca să-mi păstrez calmul și să am energia necesară pentru o zi întreagă cu copiii?

Nu e ușor. Beau multă apă, cafea și mai fentez cu ciocolată. Mă relaxează mult să gătesc și astfel le implic și pe fete. Pe Sara o rog să-mi marunțească legumele, pe Mara să le molfăie.

Îmi repet în momentele grele, că o să treacă și asta, încerc să trag aer în piept, să nu mă enervez, de cele mai multe ori îmi iese.

Nu o iau personal. Nici măcar atunci când copilul îmi testează limitele (îmi aruncă mâncarea pe jos sau nu vrea să se îmbrace). Am făcut un exeperiment în care am încercat să o imit pe Sara atunci când e supărată și mi-am dat seama că funcționează pentru că se transformă imediat, râzând cu gura până la urechi.

Mă maimuțăresc. O, și cât de bine mă pricep la treaba asta. Se pare că mă și relaxează. :)))

Ce activități poți face cu copiii?

1. Pictatul cu acuarele.

   Eu am pus bebelușa în scaunul în care manâncă, pe cealaltă am invitat-o la masa de lucru, am scos setul de acuarele și pensule pe masă și am desenat niște forme geometrice, rugând copilul mare să le coloreze cum știe ea. Am încercat să-i dau o pensula și bebelinei, însă în clipa în care am văzut că întoarce capătul cu culoare spre gură, am capitulat. În schimb, i-am dat cateva jucării să o țină ocupată, în timpul ăsta m-am amuzat cu Sara cum stropii de culoare pot fi împrăștiati atunci când se suflă cu paiul înspre ei. Activitatea ne-a ținut ocupați 45 de minute, așa că eu o recomand să o încercați și voi.

2. Jocul cu instrumentele muzicale.

   Aici am implicat ambii copii, Mara s-a ocupat cu zdrăngăneala și Sara a cântat la chitară și xilofon. Am încropit un jam session, super amuzant pentru că mi-am dat seama ca muzica ne-a distrat și relaxat în același timp. A durat mai mult de o oră să cântăm la instrumente, așa că dacă aveți un set muzical în casă, acesta e momentul sa-l scoateți al bătaie. 

3. Jocul cu/în cortul teepee.

   Eu am mai zis și repet. Cortul ăsta este o idee fantastică pentru joaca în casă. Copiii îl adoră, le place să-și mute toate plușurile înăuntru, să-l decoreze cu luminițe, să citească înăuntru. Practic, cortul devine o lume nouă, mult mai frumoasă, intimă, personalizată. 

4. Turnul de lemn.

   Jucăriile de la Bumbu toys sunt noile noastre distracții. Mai nou, am inventat și un joc în care trebuie să construim un turn, cât mai înalt, în echilibru, fără să se dărâme. Activitatea este cu atât mai interesantă cu cât o atrage și pe cea mică, iar jucăriile sunt din lemn, vopsite cu coloranți naturali, perfecte pentru molfăit, în caz că avem și situații de genul ăsta.

5. Cititul și cărțile Usborne.

   

   Sunt o iubitoare de cărți Usborne. Îmi plac din mai multe motive: sunt educative, foarte colorate, desenate ludic, unele îmbină muzica cu cititul, altele coloratul. Oricum ar fi, cărticele Usborne sunt o alternativă perfectă atunci când nu mai știi cum să te joci.

Am citit pe un grup că mai puteți găsi activități interesante în linkurile de mai jos. Se pretează la copii mai mari dar sunt idei faine și merită să le testați!

Parenting Pr și Digital Parents Talks a început o #CampanieColectivă și un #JurnalDePrevenție, unde mai mulți bloggeri părinți s-au oferit să scrie articole folositoare care au legătură cu #covid19.  Mai multe detalii aici.

Articolul Cum jonglez cu doi copii mici, de vârste diferite? apare prima dată în Zburătoarea.

Nu vă mai zic, știți deja, sunt ÎNNEBUNITĂ după SALATE! Îmi prepar zilnic câte o rețetă delicioasă de salată și astfel îmi iau porția de sănătate!

Salata asta este atat de gustoasă atunci când ai chef să mânânci ceva ușor dar care să-ți țină și de saț. Se prepară foarte repede, nu are ingrediente complicate sau greu de găsit iar secretul constă în amestecul de arome date de avocado, ton, porumb și ceapă.

Salata de ton cu porumb și avocado este o salată simplă de vară de care pur și simplu o să vă îndrăgostiți. Tonul are o sursă importantă de aminoacizi și conține vitaminele A, B și E. Eu folosesc ton la conservă, în suc propriu. Pe de altă parte, avocado vine cu beneficiile lui fiind o sursă importantă de grăsimi monosaturate, importante pentru sistemul cardiovascular.

Ingrediente:

• o conservă de ton în suc propriu;
• un avocado;
• jumătate de conservă porumb neîndulcit;
• ceapă verde sau ceapă albă tăiată julien;
• 200 de grame roșii cherry;
• jumătate de salată iceberg (sau salată verde);
• doi castraveți mici sau 1/2 dintr-un castravete Long Angles (cel mare);
• 1/2 ardei roșu gras;
• ulei de măsline și oțet balsamic;
• un pumn de salată baby spanac;
• două lingurițe de semințe de cânepă (opțional);
• sare, piper.

Mod de preparare:

Se taie salata iceberg fâșii, baby spanac-ul se rupe în mâini, avocado, roșiile, castravetele, ardeiul, ceapa se mărunțesc și ele. Apoi se adaugă sare, piper, ulei și oțet balsamic. La final se pune tonul scurs din conservă și boabele de porumb. Cam ATÂT de SIMPLU!

Poftă mare!

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul #Delicii vegetariene – Salată de ton cu porumb și avocado apare prima dată în Zburătoarea.

Tu știi când a trecut timpul atât de repede?

Parcă ieri abia ai făcut cunoștință cu puiul tău pe care l-ai purtat 9 luni de zile în burtică, iar acum ești mama unui copilaș în toată firea. Chiar dacă, tot ce ai făcut până acum a fost să te bucuri din suflet alături de copilul tau și să-i dedici lui fiecare clipă, trebuie să fii conștientă de faptul că timpul zboară fără să ne ceară permisiunea. Nopțile  nedormite, fricile din sufletul tău de părinte, nesiguranța și teama de a nu face întocmai ce trebuie vor trece aproape pe nesimțite și încet ele vor fi înlocuite de împlinirea de a fi MAMĂ. O să îți mai amintește pe alocuri de acele momente magice precum alăptarea, primul zâmbet în colțul gurii, prima dată când ți-a zis pe nume sau frânturi din mirosul dulce de bebeluș. În schimb, o să te regăsești în fiecare proaspătă mămică care ține în brațe un nou-născut și o să rămâi mereu în gând, cu emoția primelor clipe de început.

Bebelușul tău este acum un copil

Gata, este deja un fapt constatat, nu mai ai un bebeluș ci un copil în toată firea. Acum este perioada jocurilor, a imitației și a comunicării. Pun pariu că dacă ai un bebe mare, la fel ca și mine, de 10-11 luni, te confrunți cu fix aceleași lucruri: alergat în patru labe, dat jos din pat, mers susținut sau sprijinit de perete, și cel mai drăguț – vorbit în limba știută doar de bebe. Și fiecare prunc are personalitatea lui pe care ți-o face și ție cunoscută de fiecare dată când interacționați. Micuțul tău omuleț este prezent și mult mai conștient de lumea în care trăiește.

Bebe începe să meargă

Sara mă surprinde cu fiecare zi care trece. La vârsta de 7 luni, micuța noastră s-a ridicat singură în picioare, sprijinindu-se de gratiile de  la pătuțul ei. Stătea acolo, bălăngănindu-se și se uita șmecherește la noi, ca și cum ea făcea asta dintotdeauna. Mi-am dat seama atunci că cei mici au timpul evoluează în funcție de propriile nevoi, și că nu e nevoie să le grăbim procesul, pentru că ei știu singuri care e momentul potrivit pentru fiecare achiziție.

Încet, încet fetița cu ochi albaștrii a început să pășească, sprijinindu-se de canapea sau de perete, apoi a învățat să se dea jos singură din pat, ascultând și de îndemnurile noastre, iar astăzi, micuța Sara se încumetă chiar să urce și să coboare scările. Merge ținându-se de două degete, ale mele sau ale lui taică-su, dar ne arată o siguranță și o independență pe care eu, ca mămică o savurez de fiecare dată. Într-o bună zi o să se desprindă, însă nu acum, încă nu e momentul. Îmi doresc să mă bucur cât mai mult de momentele astea așa că le trăiesc cu răbdare și dragoste. Toate la timpul potrivit!

Ce s-a schimbat de când bebelușul meu a devenit mai mobil?

Practic, Sara este un alt copil. A deprins foarte multe achiziții și ne surprinde zilnic cu câte un lucru nou pe care știe să îl facă. Pentru că este mult mai activă, mânâncă mai bine dar ia mai puțin în greutate ca de obicei.  Se întâmplă de multe ori, să pice lată de oboseală și să adoarmă imediat, cu toate că înainte  somnul era o adevărată provocare. Din păcate nu mai are o rutină bine stabilită, și seara adoame destul de târziu. Parcă am avea un copil complet diferit de cel de acum 2 luni. Cât despre noi, adulții, schimbarea aceasta ne-a obligat să redecorăm puțin apartamentul în care locuim. Suntem mult mai activi fizic pentru că alergăm încontinuu după bebelușă, și uneori ne simțim epuizați fizic, însă tot bebelușa este cea care ne încarcă cu energie și stare de bine. 🙂

Ce trebuie să ai în casă atunci când bebelușul începe să meargă:

• protecții priză (nu vă jucați cu curiozitatea unui bebe de a-și băga degetele în toate găurile posibile)
• protecții colțuri mobilă ( better safe than sorry)
• covor living ( dacă își petrece majoritatea zile mișunând prin casă, un covor îl protejează de parchetul sau podeaua rece)
• funcție „child lock” la mașina de spălat
• atenție la pașii bebelușului ( este important să urmărești felul în care copilul tău calcă – talpa trebuie să atingă în totalitate solul)
• mâinile tale prevăzătoare în spatele lui (este bine să ne lăsăm copilul să testeze singur, însă putem fi acolo la nevoie)

Bineînțeles, cel mic are nevoie de tine mai mult ca niciodată. Aceasta este perioada descoperirii și alături părinții lui poate face cunoștință cu lumea asta mare. Nu ezita să-l lași să încerce tot felul de joculețe senzoriale care îi vor dezvolta creativitatea și îl vor face din ce în ce mai curios. Cât despre zonele de explorat, tu ești cel care impune limitele într-un perimetru al siguranței. Nu ți-aș recomanda premergătorul pentru că obligă bebelușul să calce incorect pe talpa piciorului și pentru că din păcate acesta întârzie din punct de vedere motor un copil (achiziția mersului se face mai târziu cu cel puțin 2-3 săptămâni). Copiii sunt perfect capabili să învețe să meargă și fără ajutorul unui premergător.

Indiferent de ritmul în care bebelușii se deprind cu mersul este important să le acordăm foarte multă libertate copiilor noștii. Nu este nevoie să facem comparații și nici să ne îngrijorăm dacă bebe are vârsta sub un an și nu este încă pregătit să ne dea drumul la mâini. Fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare, iar firescul își face treaba mult mai bine decât intervenția noastră.

Ce putem face noi?

Să fim acolo, în spatele lor, gata să-i prindem din cădere dacă e cazul, să le sădim încredere în suflet și să le șoptim la ureche că împreună, nimic nu e imposibil. Să le construim aripi și să zburăm cu ei în tandem pregătindu-i pentru clipa în care, își vor pilota singuri viața.

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Atunci când bebelușul învață să meargă apare prima dată în Zburătoarea.