Scriu această poveste cu toate că nu sunt eu protagonista, deși mă privește și pe mine, nu doar pentru că m-am documentat despre subiect, nici doar pentru că în ultimii ani am aflat foarte multe despre alăptare, beneficiile alăptării asupra mamei și copilului, restricții și interdicții. Scriu această poveste pentru că atunci când i se întâmplă cuiva din familia mea, e ca și cum mi s-a întâmplat mie. Scriu despre asta pentru că, la un moment dat a făcut parte și din viața mea și m-a afectat. Am răscolit internetul pe din două și am încercat să înțeleg de ce unii medici interzic alăptarea dacă mama este purtătoarea virusului hepatitei B.

Totul a început atunci când sora mea a rămas însărcinată cu al doilea copil. Urma să aibă un băiețel. La fel ca la prima naștere, avea planul de dinainte făcut, urma să facă cezariană și să-și hrănească băiețelul cu lapte praf. Totul, la recomandarea medicului. „Cu hepatita B, nu e de joacă.”, astea sunt vorbele medicilor care i-au urmărit sarcinile și care i-au recomandat cezariana la rece și interdicția de a alăpta.

Hepatita B, sarcina și alăptarea

Sora mea a fost diagnosticată cu această boală acum mai bine de 8 ani și, cu toate că este purtător sănătos, din experiența ei și raportându-se la spusele medicilor, boala se declanșează în momentul în care îi scade sistemul imunitar. Este foarte precaută și a crescut deja o fetiță, pe care a protejat-o de această boală, urmând recomandările medicale pe care le-a primit.

Când a rămas însărcinată a doua oară, a încercat să pună în discuție cu medicul care îi urmărea sarcina, posibilitatea de a alăpta, desigur cu anumite restricții. Răspunsul a fost negativ, întărit de precizări precum „e răspunderea ta”, „și dacă există cel mai mic risc, de ce ai vrea să ți-l asumi?” și alte argumente care îi rispeau visul de a alăpta vreodată.

Au existat niște momente în care sora mea mă privea când o alăptam pe Sara și spunea că i-ar fi plăcut și ei să trăiască acest sentiment. Mai mult decât atât, la un moment dat, fetița ei fiind hrănită doar cu lapte praf s-a dovedit că are un sistem imunitar scăzut și atunci, marele ei regret a fost neputința de a-i da anticorpi prin laptele matern. Era foarte tristă că nu o să poată să alăpteze nici de data asta dar se consolase cu ideea.

În timpul ăsta, eu răscoleam internetul și găseam multe informații despre posibilitatea alăptării chiar și la mamele purtătoare de hepatita B. Când i-am expus punctul meu de vedere, sora mea a fost trimisă la o conferință despre sarcină cu niște medici polonezi, iar acolo a întrebat, din nou, care sunt riscurile la care îl supune pe bebelușul ei dacă se gândește să-l alăpteze. Din păcate nu a avut parte de încurajări și nu a existat nici măcar o persoană care să o susțină. Aceeași poveste, fiecare mamă își asumă riscuri. Dar oare care e riscul cel mai mic și cum știi că ceea ce alegi e în interesul copilului tău?

Într-o ultimă încercare, sora mea s-a programat la medicul pediatru și consultant în alăptare, acreditat ibclc, Roxana Hristianovici, la Pedilactis, unde a avut parte de o evaluare informată și de o consiliere corectă în privința riscurilor și avantajelor alăptării în cazul în care mama este infectată cu hepatita B.

Ce trebuie să știm despre hepatita B?

Un studiu din 2016 arată că la nivel mondial, aproximativ 257 milioane de oameni au hepatita B cronica. Conform site-ului reginamaria.ro, virusul hepatitei B se transmite prin contact cu sângele, spermă sau alte fluide corporale ale persoanei infectate.

Modalitățile de transmitere a virusului sunt urmatoarele:

• La naștere (de la mama infectată la făt în timpul expulziei);
• Act sexual cu un partener infectat;
• Folosirea în comun a acelor, seringilor sau a echipamentelor de preparare a drogurilor;
• Folosirea în comun a periuței de dinti, lamei de ras sau a echipamentelor medicale (de exemplu, glucometru) cu persoana infectată;
• Contact direct cu sângele sau cu rănile deschise ale persoanei infectate;
• Expunere la ace sau la alte obiecte ascuțite ale unei persoane infectate.

Virusul hepatitei B nu se răspândește prin intermediul alimentelor, apei, prin folosirea în comun a tacâmurilor, prin alăptat, îmbrățișare, sărut, strângere de mână, tuse sau strănut.

Din păcate, viitoarele mame nu sunt pe deplin informate și nu știu că pot alăpta, desigur cu anumite condiții.

• În sarcină se recomandă depistarea Ag Hbs si/sau a Ac anti HBc și prescrierea unei serologii complete pentru VHB si a viremiei VHB (ADN-VHB);
• Urmărirea evoluției bolii și a tratamentului (dacă acesta se impune). La mamele cu valori mari ale viremiei se recomandă, începând cu trimestrul 3 de sarcină, terapia antivirală orală, totul la recomandarea medicului specialist gastroenterolog;
• Prevenția transmiterii hepatitei B copilului prin vaccinare imediată, administrarea cat mai precoce dupa nastere a imunoglobulinei antihepatita B și vaccinarea VHB (de preferat în primele 12 ore de la naștere, într-un loc diferit de primul vaccin, apoi repetarea la 1 lună, la 2 luni și la șase luni).

!!! Atenție

Nu vei transmite hepatita B copilului prin laptele matern. De asemenea, boala nu se transmite prin intermediul farfuriilor, paharelor sau ustensilelor de gătit. Nici prin strănut sau tuse, îmbrățișări sau săruturi.

Ce s-a întâmplat mai departe?

Când a știut sora mea ce să aleagă? Când s-a liniștit și și-a asumat decizia fiind sigură că tot ceea ce face este pentru binele puiului ei? În clipa în care și-a ținut , pentru prima dată, băiețelul în brațe. Atunci a ales cu sufletul, cu inima. Atunci i s-a relaxat mintea și a simțit cum trebuie să-l pună la sân, luându-și, în același timp și celelalte măsuri de precauție.

Cum a procedat?

Și-a vaccinat copilul imediat după naștere și a avut grijă ca cel mic să nu intre în contact cu sângele ei.

La început a folosit protecții de silicon, îi era frică de răni și nu voia sub nicio formă ca cel mic să ia contact cu sângele ei. S-a confruntat cu furia laptelui, apoi cu regresia suptului. A folosit pompa de muls de la Spectra, și-a făcut rezerve de lapte, a avut multe momente în care a avut impresia că ceva nu face bine, însă nu a renunțat. Magia alăptării trebuia să continue. Puiul ei avea să-și primească drepturile.

La un an și șapte luni depărtare de acel moment, sora mea încă alăptează și povestește ce experiență incredibilă trăiește alături de copilul ei. Nu s-ar fi gândit niciodată că poate să aibă genul ăsta de conectare, că își poate simți copilul atât de aproape de ea și înafara săculețului gestațional. N-a crezut până nu a trăit pe pielea ei cât de minunată este alăptarea.

Desigur, fiecare mamă alege în funcție de propriile considerente dar eu vreau să încurajez mamele să se documenteze bine, să întrebe mai multe păreri, să caute ăn stânga și în dreapta după o părere informată. Alăptarea este un proces minunat cu extrem de multe beneficii atât pentru mamă cât și pentru copil. Am scris aici mai multe despre alăptare.

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul O mamă cu hepatita B a vrut să alăpteze și visul ei s-a îndeplinit apare prima dată în Zburătoarea.

Cum am înțărcat-o pe Mara. Unde am greșit și ce am făcut bine?

Înțărcarea este o decizie grea pentru mine fiindcă știu clar ce înseamnă alăptarea, care sunt beneficiile ei pentru mamă și pentru copil. Sunt pro alăptare de ani de zile, am încurajat și încurajez mame care se îndoiesc de capacitatea lor de a alăpta, am fost la evenimente despre asta, am citit, am vorbit cu consultanți, am văzut documentare care tratează subiectul alăptării, dar cel mai important, mi-am dat seama pe pielea mea și a copiilor mei despre importanța alăptării și numeroasele beneficii pe care le are.

Înțărcarea este un proces care mă doare, care scoate niște răni la iveală, care mă face să mă simt mai puțin bună, insuficientă, cu toate că știu că este o normalitate și trebuie să se întâmple la un moment dat.

În cazurile ideale, înțărcarea vine atunci când cel mic hotarăște să renunțe, undeva după trei ani, când dispare și refexul de supt.

Să nu-mi săriți în cap că am zis trei ani, sunt poate patru ani sau mai mult, eu sunt pro alăptare prelungită, încurajez toate mamele care fac asta și cred că ce se întâmplă între ele și copiii lor este ceva extrem de intim, frumos și firesc.

În ceea ce ne privește, Mara este un copil care cere mult și des să fie alăptată (mai ales în ultimile luni) iar pentru mine asta a însemnat multe nopți nedormite, multe zile extenuante, mult greu. Știu că dorința ei de a suge des acoperă altă nevoi, ea merge la grădiniță, eu am mai bine de opt luni de când am început munca, nu sunt mereu disponibilă pentru ea, mai e și soră-sa care nu este mereu înțelegătoare și răbdătoare, plus un salt mental pe care îl are în jurul acestei vârste.

Hotărârea mea de a o înțărca este pentru mine și nu pentru ea. Simt cum cad încet, în gol și nu am nimic de care să mă prind. Mă doare să o înțarc dar nu știu cum aș mai putea merge înainte cu alăptarea.

Unde am greșit?

Mara este un copil independent, precoce aș zice, căruia îi place să facă tot fără să accepte niciun ajutor din partea altcuiva. Am sprijinit-o și o sprijin mereu în sensul ăsta, mi se pare important să-și dea seama de ce și cât poate.

Fiind foarte cald în București și având-o pe Mara în vacanță, am vrut să duc fetele la sora mea, să-și petreacă vacanța cu verișorii lor.

Le-am lăsat două săptămâni acolo, perioadă în care, am tot mers la două zile la ele, Mara nu era înțărcată, voiam să fie ăsta un fel de start unde supturile ei se răresc, dar aici am greșit.

Oricât de independent era copilul meu, separarea de el a fost o prostie. Nu am realizat că toată acea independență provenea din legătura noastră siguranțată. Ea era încrezătoare să încerce orice pentru că știa că sunt acolo, orice ar fi.

Când am lăsat-o la sora mea, cu maică-mea (fetele mele o simt ca pe a doua mamă), cu verișorii ei, la curte, cu cățel, cu multe jucării, într-un mediu care, în alte circumstanțe, este ideal pentru o vacanță de vară, Mara s-a simțit părăsită. A apărut anxietatea de separare și nu mi-am dat seama de treaba asta decât în clipa în care am adus-o înapoi la București, acasă, unde a început să fie lipită de mine, să vrea doar în brațe, să mă ceară doar pe mine, să facă urât dacă mai intervenea și o a treia persoană în relația noastră.

Ce am făcut bine?

Mi-am dat timp și am început să mă reconectez cu ea, să o ascult, să o înțeleg, să-i explic că știu cum este ea dar vreau să mă audă și pe mine. Și a înțeles. Copilul meu mic, care abia împlinise doi ani, a înțeles, m-a auzit!

Pentru asta mi-am luat două săptămâni de concediu și am stat acasă cu fetele mele, să mă conectez cu ele și să încerc să-i umplu Marei golul lăsat de lipsa alăptării cu altceva.

Până într-o zi în care, din senin, m-a întrebat singură:

-Mai este?

I-am zis că nu mai este și a continuat să se joace ca și cum doar asta a vrut să știe, iar acum că a aflat, a înțeles și nu are de gând să pună la îndoială cele spuse de mine.

M-am blocat, mi se părea ireal ca fetița mea, care trăgea de bluzele mele nonstop, care se înverșuna să ceară tare și răspicat că vrea sân, care doar așa știa să se aline, în sfârșit, înțelesese.

Așa a decurs ziua, cu Mai e, Nu mai e, Mai e, Nu mai este. la un moment dat era un joc amuzant, venea tiptil, crezând că nu o văd și, dintr-odată, îmi sărea în brațe și mă întreba, apoi se hilizea și iarăși își făcea de lucru cu altceva.

Primul somn, la prânz, a fost vis. A întrebat, am răspuns, a băgat degetul în gură iar eu am ținut-o în brațe câteva minute bune. A adormit repede, îi simțeam mirosul părului de bebeluș care a crescut mult mai repede decât aș fi crezut, o aveam călduță, moale, pe mâinile mele, pe pieptul meu care, în ziua aia, n-a mai alăptat-o.

Dar nu mă mai simțeam tristă pentru că, de data asta, trecerea era lină și ea înțelegea așa cum pricepe un om mare.

Am fost tare mândră de Mara și mi-am dat seama că iubirea noastră nu curge doar prin lapte. Sunt sute de alte feluri prin care pot să o alint, să o dezmierd, să o fac să se simtă în siguranță, să o încurajez, să o protejez, să o ghidez, să o inspir, să-i fiu alături, să o iubesc.

Prima noapte a fost cu multe treziri, dar fără plâns. M-a întrebat, am răspuns, ea a băgat degetul în gură și s-a pus înapoi la somn.

Au trecut trei zile și două nopți, eu o alăptez o singură dată, noaptea, dar e important că Mara nu mai cere și că îmi zice singură că nu mai „este țiți”. Cel mai important, nu mai simt niciun fel de presiune, avem multe momente de tandrețe, multe îmbrățișări, multe clipe de râs în hohote. Până la urmă se întâmplă, așa cum îmi doream. Acum știu că asta ar fi trebuit să fac de la început.

Sunt mai bine de 2 ani de când o alăptez pe micuța Mara

Cu un start neobișnuit, cu o infecție luată din spital la naștere și internare la câteva zile dupa ce am ținut-o prima dată în brațe, cu creștere înceată în greutate, mereu sub grafic, cu fren tăiat abia la vârsta de 1 an, cu pusee de creștere, greve ale suptului și nopți active, cu bune și cu grele, fetița asta mică, ce mi-a furat inima din prima clipă in care am aflat că ea crește în mine, mă face în fiecare zi fericită!
Despre alăptarea ei aș putea să scriu la nesfârșit, clipele petrecute împreună au fost terapie pură pentru mine.

Când, în sfârșit, înțelegi că poți să te bucuri de momentele astea, chiar și de greul din ele, gândindu-te că nu o sa te mai întâlnești cu o așa perioadă frumoasă,
Când realizezi ce fel de conectare înseamna alăptarea, cât de apropiate vă face, ce fel de iubire curge de ambele părți,
Când nu ma poți până îi vezi privirea dulce și atunci știi că ma poți puțin,
Când îți zâmbește șmecherește și tu te pierzi în râsul ei de copil,
Când îi simți mirosul dulce-acrisor de copil năzdrăvan care începe să nu mai fie bebe,
Când toate astea se întamplă și multe altele,
Atunci, acolo, începe iubirea!

Povestea înțărcării

Asta e povestea înțărcării Marei care încă nu s-a încheiat, dar acum avem o direcție. Aș fi vrut să fie mai mult, să dureze cât își dorește ea să fie, dar contextul actual și cursurile la care trebuie să mă duc m-au făcut să-i ghidez eu înțărcare. Este extrem de dureros pentru mine să concep că acesta este finalul unei perioade incredibil de frumoase pe care am trait-o cu ambele fete. Pentru mine, alăptarea lor a fost despre provocări și dragoste, despre limite și rezistență, despre cunoașterea mea. Această experiență m-a făcut să fiu mult mai ancorată în viața copiilor mei, să ne petrecem mult timp împreună, să dormim piele pe piele, să ne auzim bătăile inimilor, să ne reglăm respirațiile una în funcție de cealaltă.

Am scris și despre:

• Alăptarea. Povestea mea.
• Sara și înțărcarea blândă.
• 7 mituri despre alăptare.
• Dragă mămică, dacă îți dorești să alăptezi, iată cum trebuie să te pregătești.

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Cum am înțărcat-o pe Mara. Unde am greșit și ce am făcut bine? apare prima dată în Zburătoarea.

Există undeva în celălalt capăt al țării, o mămică pe nume Camelia care s-a gândit să facă bijuterii din amintiri. Pentru că a privit cu melancolie trecerea timpului și cât de repede i-au crescut copiii și pentru că a știut că amintirile vor fi singurii martori la toată acea perioadă minunată. Și așa a creat pandantive și cercei, inele și brățări care să conțină o bucățică din ce ne este nouă drag.

Bijuteriile sunt concepute cu migală și atenție pentru detalii. Pe lângă materialul personalizat (lapte matern, șuviță de păr sau cordon ombilical) mai pot conține flori sau alte materiale și texturi care le fac să fie delicate și deosebite. Așa cum sunt clipele de care vrem să ne amintim. Unice.

Ce înseamnă pentru mine acest pandantiv?

O  bijuterie care adună peste 4 ani de alăptare (alăptare care continuă și acum), clipe de magie alături de Sara, apoi de Mara și care se întâmplă și astăzi cu amândouă. Un pandantiv pe care nu mă mai satur să-l privesc, cu cercul frumos finisat, cu șuvițele de păr prinse în rășină, cu perla de lapte matern în formă de inimă, așa cum a fost și pentru mine perioada de alăptare, o dragoste continuă, întregită de cuvinte, mângâieri și îmbrățișări. O apropiere fizică, o atașare pe care nu o s-o mai am niciodată cu fetele mele, nu sub forma asta. O perioadă magică, incredibilă, cu provocări și reușite.

Pandantivul de la Aniami’s o să stea lipit de pielea mea la fel cum au stat fetele mele în perioada alăptării. O să fie cald, o să-mi asculte bătăile inimii și o să-mi simtă respirația așa cum au făcut-o și ele de atâtea ori. De fiecare dată când o să-l privesc o să-mi amintesc cu drag că alăptarea e iubire.

Cum sunt bijuteriile Aniami’s?

CONCURS

Articolul Bijuterii din lapte matern sau cum să ai grijă de cele mai frumoase amintiri + CONCURS apare prima dată în Zburătoarea.

Atunci când crești un bebeluș și nu ai manualul de folosire, cea mai sigură variantă este să te informezi cât mai bine și mai corect pentru ca toate deciziile tale care îl implică și pe cel mic să fie pentru binele vostru și al sănătății voastre. Chiar dacă este foarte greu, chiar dacă lumea este împotriva ta, chiar dacă uneori ai senzația că situația te depășește, nu uita să-ți asculți instinctele și inima de mamă. Când tu nu vei mai avea niciun reper, ele o să te ghideze.

Începuturile mele cu bebelina numărul doi au fost chiar mai complicate ca prima dată. Am povestit aici cum am stat 7 zile internată în spital cu un nou-născut și cum am trecut peste acea perioadă foarte grea din viața mea. Cu toate astea, am învățat câteva chestii și mi-ar plăcea să le dau mai departe. Pe mine m-a ajutat foarte tare faptul că am alăptat, că am avut o pompă de sân cu mine pe care am folosit-o zi și noapte să întrețin lactația atunci când fetița era în perfuzie și refuza să mănânce și nu în ultimul rând, geanta de sterilizare portabilă, pe care am ținut-o în salon și am folosit-o să dezinfectez aproape fiecare lucru care îmi trecea prin mâini. Dar să le luăm pe rând:

1. Alăptarea

Poate o să râdeți dar, din păcate alăptarea s-a transformat dintr-un lucru firesc într-unul care nu se mai întâmplă la toți bebelușii. Motivele sunt diverse. De la prejudecăți precum nu am lapte, laptele meu nu e îndeajuns de bun sau de gras, mi-a dispărut laptele, nu am sâni mari deci nu pot alăpta, bebelușul nu se satură cu laptele meu și până la faptul că alăptatul strică sânii iar aceștia nu își vor mai reveni la forma inițială niciodată.

În România, statisticile spun că:

Procentajul copiilor care au fost vreodată alăptaţi:
Total: 88,3 %
Urban: 88,0 %
Rural: 88,5%

Rata copiilor care sunt hrăniți exclusiv prin alăptare până la 6 luni:
Total:15,8 %

Urban: 14,3 %
Rural: 17,3 %

Rata iniţierii timpurii a alăptării:
Total: 12,0%
Urban: 10,5%
Rural: 13,5%

Conform unui studiu realizat de Asociația SAMAS, Sănătate pentru Mame și Sugari, în parteneriat cu Institutul pentru Ocrotirea Mamei și Copilului „Alfred Rusescu” și Societatea Națională a Medicilor de Familie, se arată că în prima lună după naștere, româncele își alăptează copiii în procent de 80%. Rata alăptării exclusive a copilului până la șase luni este în creștere, ajungând la 29,8% în 2016, față de 12,6% în anul 2011. (sursa aici)

Beneficiile alăptării la sân pentru copil:

• laptele matern este un aliment natural perfect, totdeauna proaspăt, curat și disponibil 24 de ore/zi.
• reduce riscul de boli cardiovasculare, inclusiv hipertensiune arterială;
• reduce riscul de infecții gastrointestinale19 20și infecții respiratorii și ale urechii;
• reduce riscul de diabet zaharat;
• reduce riscul de atopie, astm, boala celiacă și tulburări ale lipidelor (valori ale colesterolului total și LDL colesterolului, mai mici la vârsta de adult);
• față de copiii care sunt hrăniți cu formulă de lapte, cei alăptați au un risc mai redus de a deveni obezi în copilărie, adolescență și maturitatea timpurie.

Beneficiile alăptării la sân pentru mamă:

• pe termen scurt (grăbește involuția uterină, reduce riscul de hemoragie; crește posibilitatea de recăpătare a greutății corporale de dinainte de sarcină) și pe termen lung (reduce riscul de cancer ovarian și de sân și pe cel de a dezvolta diabet zaharat tip 2 în rândul femeilor cu istoric de diabet gestațional)
• risc relativ de reducere a cancerului de sân de 4,3%; pentru fiecare 12 luni de alăptare în plus, față de o scădere de 7,0% pentru fiecare naștere.

Deasemenea alăptarea înseamnă iubire de aceea apropierea mamă-copil este una specială și nu poate fi înlocuită de niciun biberon.  Să nu mai vorbim de avantajele economice ale alăptării care duc la scăderea costurilor pentru asigurarea alimentației copiilor atât pentru familie, cât și pentru societate.

Ce trebuie să știm?

Alăptarea funcționează pe principiul cerere-ofertă

Alăptarea la cerere, la intervale scurte de timp, duce la o producție de lapte potrivită nevoilor copilului tău. Cu cât copilul stimulează mai mult glandele mamare, cu atât mai mult lapte se va produce. Așa că, daca ți se pare cumva că “bebelușul nu se satură”, “mânâncă prea des” gândește-te că e temporar și cu cât va suge mai mult cu atat mai mult lapte va primi în viitor. (Silvia Nicoara- consilier în alaptare).

Medicul nostru curant ne-a confirmat ceea ce bănuiam și anume că Mara s-a făcut bine și datorită faptului că a fost alăptată exclusiv.

2. Pompa de sân

Vă spuneam că pompa a fost un real ajutor în zilele cât am stat în spital și încă mai este. Am folosit-o cu precădere în momentele în care bebelușa a refuzat să mănânce. Scopul a fost să întrețin lactația. Cum alăptarea funcționează pe principiul cerere-ofertă, am fost nevoită să o folosesc foarte des, iar laptele l-am stocat în punguțe sterile pe care le am și acum în congelator, depozitate la o temperatură de -18 grade. Dacă nu știați, puteți face rezerve de lapte matern și îl puteți ține câteva ore la frigider sau până la 6 luni în congelator, depozitat în condiții corespunzătoare. Ce înseamnă asta? În frigider cât mai departe de ușă ca să nu fie afectat la fiecare deschidere, iar în congelator la o temperatură cât mai scăzută.

Eu am folosit pompa de sân dublă SPECTRA 9+. E aceeași pe care am folosit-o și la Sara (vă spuneam că m-am întors după doar 5 luni la serviciu dar am reușit să alăptez exclusiv până la 6 luni și apoi până la doi ani și jumătate). Citiți aici povestea alăptării. Fără această pompă probabil nu aș fi reușit.

Ce îmi place la SPECTRA 9+?

• că e dublă și că stimulează concomitent ambii sâni;
• că e silențioasă;
• că are două moduri de funcționare: stimulare a lactației (masaj) și extragere, funcția de stimulare a lactației (masaj) folosită înaintea fiecărei extrageri are rolul de a simula suptul bebelușului, declanșând secreția de lapte (cinci niveluri de masare);
• că poate fi reglată în funcție de intensitatea pe care o agreezi cu niveluri de pompare de la 1 la 10, este delicată și extrage foarte bine laptele fără să te simți inconfortabil;
• că e dotată cu sistem anti-reflux care împiedica pătrunderea laptelui în cele 2 furtunuri;
• că e ușoară, mică și o pot lua în geantă.

Setul include 2 cupe pentru sâni, două sticluțe în care se colectează laptele și două tetine moi cu debit pentru nou născuți. Mai are 2 furtunuri, 2 sisteme igienice anti-reflux ce împiedică pătrunderea laptelui în furtun, un alimentator pentru priză și bineînțeles, pompa propriu-zisă.

Pentru stocare am folosit pungile Spectra cu fermoar, special concepute pentru înmagazinarea laptelui matern. Sunt sterilizate și au un raport foarte bun calitate-preț. Setul are 30 de bucăți, fiecare punguță are o capacitate de 200 de mililitri.

Pompa o folosesc și în prezent atunci când vreau să fac rezerve pentru orele în care sunt nevoită să lipsesc de acasă și nu am cum să iau fetița cu mine.

3. Geanta de sterilizare

Cine a stat în spital îmi înțelege foarte bine frica de microbi, bacterii și alte microorganisme. Igiena este foarte importantă, spălatul des și corect pe mâini și dezinfectarea tuturor lucrurilor cu care ai luat contact. Eu am fost norocoasă să am la mine geanta de sterilizare 59 S pentru că am sterilizat aproape fiecare obiect care îmi trecea prin mâini. De la biberoane, cupele de la pompa de sân, peria de păr și până la telefon. Am scris aici despre tehnologia revoluționară care folosește folosește razele UV pentru a inactiva o serie extinsă de virusuri, bacterii patogene și protozoare. În plus acest procedeu este sigur, ecologic și extrem de eficient astfel că radiația UV nu se stocheaza în obiectele expuse și nu modifică mirosul și gustul! Mai multe despre acest tip de sterilizator am scris aici.

Închei și vă spun că nu este deloc simplu să stai în spital cu un nou născut. Că ai o mie de gânduri și de griji și că este important să ai lângă tine oameni care să te sprijine și care să-ți dea sfaturi bune. Pe mine, faptul că am alăptat, că am avut o pompă de sân și un sterilizator alături, mi-au ușurat suferința și m-au făcut să am o atitudine pozitivă și să mă mobilizez cum trebuie ca bebelina să se facă bine.

Și nu uitați:

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și UNICEF recomandă alăptarea exclusivă (fără apă, sucuri, ceaiuri sau lapte formula) până la șase luni de viață și apoi continuarea alăptării in paralel cu alte alimente până la vârsta de doi ani.

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Trei lucruri utile atunci când crești un bebeluș apare prima dată în Zburătoarea.

Perioada alăptării vine cu multe provocări, una dintre ele fiind și garderoba potrivită pentru o astfel de activitate. Spun asta după ce am alăptat o fetiță aproximativ doi ani și șase luni și nu mai am vreun tricou care să nu fie lăbărțat în zona gâtului. Mereu am încurajat alăptarea la cerere, oriunde și oricând, ba mai mult nu m-am ferit niciodată să-i ofer copilului meu dreptul la laptele matern. oriunde mergeam și orice făceam, Sara era cu mine și își primea doza de lăptic ori de câte ori o solicita.

Din fericire, alăptarea ne-a adus multe beneficii. Pornind de la faptul că acesta este cel mai firesc lucru din lume și fiecare mamă are dreptul la această apropiere cu copilul ei, nu costă nimic, este mereu la îndemână, are foarte multe avantaje (laptele matern are proprietăți pe care nicio formulă nu le poate înlocui) și până la faptul că alăpatarea face ca legătura mamă-copil să hrănească și alte nevoie,  cum ar fi cele emoționale.

Bineînțeles, nu a fost mereu roz și am avut multe praguri de trecut cu alăptatul. Am scris aici povestea mea despre această perioadă. Dacă este să vorbesc despre garderoba de alăptare, ei bine, eu nu am avut una. M-am folosit de hainele din dulap și am încercat să le adaptez nevoilor mele. Poate de asta acum nu mai am nicio bluză decentă sau niciun tricou întreg.

Pentru că urmează  să avem un nou membru al familiei și o să trec printr-o perioadă cu aceleași provocări, am decis să fac lucrurile diferit de data asta și să-mi achiziționez o garderobă specială pentru alăptare. În felul acesta o să mă simt mai confortabil și o să am grijă de hainele mele.

Așa am descoperit produsele din lână merinos confecționate de Mirela în atelierul ei.

Ce este lâna merinos?

Lâna merinos nu este acea lână de la oile noastre țigaie sau țurcane din care ne făcea mamaie căciuli de ne scărpinăm pe frunte încontinuu de toamna până primavara sau nădragi care reușeau să ne urzice la fund și prin alte două straturi de haine. Lâna merinos este o lână incredibil de fină și de moale cu proprietăți extraordinare, a cărei atingere nu este neplăcută, ci dimpotriva, este o desfătare pentru pielea noastra. Acest lucru se datoreaza conținutului ridicat de keratina, substanță conținută și de părul nostru și faptului ca fibra lânii de merino este foarte subțire (are grosimea de 17-19.5 microni în comparație cu lâna obișnuita care are o grosime 30-32 microni și firul de păr uman 60-80 microni).

O lenjerie din merino este superioară oricarei alte lenjerii pentru că are proprietatea de a respinge mirosurile neplacute datorita structurii solzoase a firului de lâna care împiedică dezvoltarea microbilor, fungilor și bacteriilor, absoarbe cu succes umezeala (aproximativ 35 % din greutatea ei fără a da senzatia de rece și disconfort).

Lana merinos are capacitatea unică de a păstra temperatura corpului constanta chiar și atunci când este uda și asta datorita faptului că absoarbe și evacueaza temperatura corpului mai lent decât oricare alt material.

Ce fel de produse sunt confecționate în atelierul Mirelei?

• Bluze de alăptare, sutiene și dischete pentru alăptare;
• Lenjerie de corp, tricouri, maieuri și lenjerie intimă;
• Pălării;
• Haine pentru copii.

Găsiți mai multe detalii pe site-ul Mirelei.

Alte beneficii ale lânii din merinos:

Este ideal pentru persoanele cu o circulaȚie periferica deficitară. Nu este doar o impresie, este pură chimie. Lâna produce căldură prin absorbția de apă; când este absorbită de lană, molecula de hidrogen din apă se rupe și reacționează chimic cu moleculele din lână generând căldură. Tricoul din lână oferă un efect de răcorire datorită faptului că este extrem de respirabil, mult mai respirabil decat orice altă fibră (naturală sau nu) și asigură un factor de protecție UV ridicat (50). Totodata hainele din lână se usuca foarte repede, la fel ca hainele tehnice din microfibră.

Confortul hainelor din lână se datoreaza și elasticității acesteia. Fibrele din lână se intind între 30-50% și sunt foarte ușoare. Este mult mai ușor de îmbrăcat un copil neastâmpărat cu un tricou foarte elastic decât cu unul rigid. Un tricou din lână cântărește mult mai puțin decât unul din bumbac de aceeași dimensiune.

Foarte important este de menționat că lâna este ignifugă, de fapt, este singurul tip de fibră care rezista în mod natural la foc, nu întreține arderea și nu se lipește de piele. Această calitate îi conferă un atu important în ceea ce privește siguranța copiilor.

Contrar a ceea ce se crede despre hainele din lână merinos, sunt foarte ușor de întreținut și nu necesita o îngrijire costisitoare. Petele (în special cele de materii organice) se îndepărtează ușor nefiind absorbite în profunzimea fibrei. Foarte util este ca acestea să fie îndepărtate înainte de a se usca. Este necesar să respectăm eticheta fiecarui produs în parte, însă majoritatea recomandărilor permit spălarea la mașină, la 30 de grade utilizand programul de lâna și un detergent dedicat (oricare este foarte bun).

Cum arată setul de lenjerie de corp pentru alăptare pe care îl puteți câștiga?

Concurs

Vreau să lansez un concurs pentru mămicile care alăptează sau care urmează să treacă prin această frumoasă perioadă împreună cu puiul ei. Atelier Mirela Ior oferă un set de lenjerie de corp pentru alăptare dintr-un material special: lână merinos. Puteți câștiga o bluză pentru alăptare, un sutien de alăptare și un set de dischete de alăptare. Găsiți mai multe informații în video-ul de mai jos. Puteți intra și pe site-ul Mirela Ior Design să aflați mai multe detalii despre produse. Concursul durează până pe data de 15 iunie, iar pe 16 iunie prin extragere la sorți vom afla câștigătoarea. Multă baftă!

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Concurs. Cum ne îmbrăcăm atunci când alăptăm? Video apare prima dată în Zburătoarea.

Am promis că o să povestesc de despre înțărcarea blândă a Sarei și cum am primit noi această schimbare. Așadar:

Am revenit pe blog după o absență destul de lungă însă motivată. Ultima perioadă de timp a fost una a schimbărilor așa că eu am simțit că îmi este mult mai bine să stau departe de online și să am grijă de unele lucruri fragile care nu se puteau lăsa așteptate. Mi-a fost destul de rău am avut grețuri și vărsături și o stare generală proastă. La un moment dat am slăbit și chiar am făcut perfuzii care să mă înzdrăvenească!

Însă, alături de aceste schimbări, a venit și înțărcarea fetiței năzdrăvane. Deși nu am știut niciodată cum se va încheia experiența alăptării, pot să zic acum, la final de poveste că suntem bine amândouă, mult mai bine decât mi-aș fi închipuit vreodată.

Alăptarea este și va rămâne una dintre cele mai frumoase experiențe trăite alături de copilul meu, am scris deseori despre începuturile noastre grele sau despre miturile și prejudecățile pe care le întâlneam la fiecare etapă de alăptare. Cu toate acestea, eu mi-am urmat sufletul și am alăptat în continuare, am ascultat nevoile copilului meu și am fost acolo mereu, alăptând la cerere. Chiar dacă m-am întors foarte repede la serviciu, chiar dacă au existat zile și momente în care fetița beneficia de lapte matern din cană sau păhărel, alăptarea s-a produs natural, în ritmul ei, cu multă iubire și atașament.

Această perioadă a însemnat mult pentru mine și copilul meu pentru că nu a fost doar o nevoie fizică, a fost și una de hrană emoțională, de conectare și apropiere, de atașament și protecție! Alăptarea a însemnat pentru mine dragostea infinită pe care i-o port copilului meu!

Așa cum ziceam și mai sus, înțărcarea a fost pregătită din timp ca să fie o înțărcare treptată, ușoară, blândă (iar aici mă refer la amândouă). Eu am ajuns la o perioadă de acceptare și de recunoștință pentru perioada de 2 ani și șase luni în care Sara a supt de la sânul meu, iar fetița năzdrăvană a înțeles că mami nu mai poate să alăpteze și să-l crească pe bebe nr. 2 în burtică, având în vedere grețurile și vărsăturile intense din primul trimestru de sarcină. Un factor foarte important a fost că nu mi-am setat un anume timp în care să se producă înțărcarea, ci am lăsat lucrurile să evolueze de la sine.

fotocredit: Aliona Danilescu

Pentru asta:

• Nu i-am oferit niciodată sânul ca metodă de consolare, ci am lăsat-o pe ea să ceară
• Am încercat să avem cât mai multe activități în picioare, departe de locurile noastre de alăptare
• De fiecare dată am încercat să negociez alăptarea, să-i explic de ce nu se poate chiar acum
• L-am implicat pe soțul meu mult mai mult ca înainte (dovada este relația foarte apropiată pe care o are acum cu Sara). L-am rugat să intervină el în liniștirea ei și în procesul de adormire.

Ce înseamnă pregătirea din timp?

Sunt conștientă că fiecare mămică face cum crede că îi este mai bine ei și copilului ei, așa că nu există vreo metodă minune care să funcționeze la toată lumea. Copiii sunt diferiți și au propriul ritm de creștere și de a se alimenta. Dar, sunt sigură că, atât timp cât se acționează ținându-se cont de emoțiile copilului și ale mamei, dacă există o informare corectă și se cunosc îndeaproape beneficiile alăptării prelungite și riscurile unei înțărcări bruște, atunci se va găsi și abordarea perfectă pentru o înțărcare lină, în care cei doi actori implicați să sufere emoțional cât mai puțin.

Eu am început cu renunțarea alăptatului în timpul nopții. Practic ce făceam? După ce adormeam fetița la sân, mă mutam să dorm în cealaltă cameră. Dacă se întâmpla să se trezească noaptea, Ștefan o lua în brațe și o adormea la loc. Am observat că după câteva zile, Sara a început să aibă un somn continuu, fără să se mai trezească de 5-6 ori așa cum ar fi făcut-o când mă știa lângă ea.

Riscurile înțărcării bruște

În cazul în care din diferite motive, înțărcarea se face dintr-o dată prin separarea mamei de copil sau prin refuzul mamei de a-l mai hrăni la sân pe cel mic, apar niște riscuri care pot avea urmări (uneori pe termen lung). De aceea este foarte important să ne informăm în prealabil, să ne consultăm cu un specialist în alăptare și să cerem părerea persoanelor avizate în acest domeniu.

Riscurile pentru mama:

• angorjarea sânilor însoțită de dureri puternice.
• creșterea riscului de cancer la sân și cancer ovarian.
• stare anxioasă, uneori depresivă, însoțită de sentimente de învinovățire.
• nevoia de a găsi noi metode de calmare și liniștire a copilului, de adormire.

Riscurile pentru copil:

• risc crescut de obezitate infantilă, predispoziții la alergii și infecții.
• privarea de anticorpii primiți prin laptele matern.
• privarea de confortul și afecțiunea pe care le primea prin atașarea la sânul mamei.
• risc asupra dezvoltării armonioase și sănătății psihice a celui mic.

Indiferent care este alegerea mamei, de a alăpta sau de a întrerupe alăptarea la un moment dat, indiferent de decizia pe care o ia și de motivele existente, acest pas trebuie făcut cunoscând îndeaproape toate riscurile și toate avantajele și dezavantajele pe care le are un asemenea proces. Decizia trebuie să fie una asumată și fermă, însă trebuie să aibă în vedere starea de bine a mamei și copilului ei.

Beneficiile alăptării prelungite

Abia după ce am devenit mămică am putut să-mi dau seama cu adevărat ce înseamnă să alăptezi un pui de om și cât de importantă este această etapă pentru viețile amândurora. Alăptarea prelungită vine cu multe beneficii și aduce atât mamei cât și copilului alăptat liniște, bucurie și încântare. Mai mult, alăptarea prelungită ajută mămică să treacă peste situații limită, boli și alte stări neplăcute ale celui mic. Fiind cel mai natural și minunat gest, alăptând contribui la fericirea și stabilitatea emoțională a copilului. (Sunt câteva guri care susțin că alăptatul prelungit creează o legătură bolnăvicioasă pentru toddler, eu aș zice că, dimpotrivă, alăptând și după vârsta de 1 an și până când mama sau copilul decid să se oprească, se formează o conexiune strânsă și sigură care îi dă încredere copilului și îl face să devină independent și autonom. Este un mod firesc de continuare a unei alimentații naturale, de întarire și confirmare a atașamentului, de asigurare a confortului emotional, a încrederii reciproce.)

Deasemenea sunt studii care atestă faptul că alăptatul crește IQ-ul și întărește imunitatea celui mic. Vedeți voi, sunt foarte multe lucruri bune cu care alăptarea vine la pachet. Chiar și mamele care alăptează sunt expuse mai puțin riscului de îmbolnăvire cu cancer mamar și ovarian și osteoporozei.

„Alăptarea se încheie când copilul și mama sunt pregătiți. Copilul o va spune în cuvinte”.dr Jack Newman

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Sara și înțărcarea blândă apare prima dată în Zburătoarea.

Mamica cu bebelus

„Lasă sfaturile, urmează-ți inima!” este îndemnul meu atunci când nu știi pe unde să o apuci. Din păcate nu toate sfaturile sunt întotdeauna potrivite pentru tine. Uneori ai nevoie de o a doua opinie, alteori trebuie doar să cauți un pic mai adânc în sufletul tău ca să găsești răspunsul. Oricum ar fi, relaxează-te, trage cu putere aer în piept și bazează-te pe instinctul tău de mămică. În definitiv nu ar trebui să intereseze pe nimeni ce faceți voi acasă atâta timp cât vă este bine.

Eu am primit o reacție negativă atunci când am îndrăznit să spun unui medic că încă alăptez la un an după naștere. Și în loc de un consult medical am primit un interviu. Conversația pe scurt, mai jos:

-Ultima menstruație?
-Nu am, alăptez!
-Dar când s-a produs nașterea? (o aud pe doamna doctor cum îmi vorbește pe un ton superior)
-Acum un an și patru luni. (răspund șoptit ca să nu sară iar pe mine)
-Și mai alăptati? Menstruația trebuia să apară până acum. De ce mai alăptați? E apă chioară acum. De la un an laptele își pierde proprietățile nutritive.
-Mă bazez pe ce spune OMS și încerc să alăptez până la 2 ani. 
-Mda, e apă chioară (îmi răspunde hotărât și cu o atitudine atotștiutoare). Dar suge mult? 
-Când vrea și sunt acasa. Nu am plănuit asta dar așa funcționăm acum. Mă gândeam să merg pe autoînțărcare.
-Autoînțărcare?! Nu există așa ceva. Pe copil îl înțarcă mama lui. Și noaptea??? (mă întreabă pe un ton insistent)
-Și noaptea! Noi dormim împreuna!
-Foarte, foarte rău! Auzi la ea, Organizația Mondială, ha! (o zice în batjocură, îngânându-mă)

Nu vreți să știți ce privire fulgerătoare i-am aruncat. Și nici ce indignată am fost că trebuie să ies dintr-un cabinet medical cu ideea că alăptarea după un an e frecție la picior de lemn. Mă gândeam ce vrea să zică și ce rău poate să facă alăptarea prelungită?

Vă spun sincer că nu mi-a picat bine deloc. În timp ce-mi înghițeam cuvintele m-am gândit că nu trebuie să-mi fie frică sau rușine că apăr o decizie pe care mi-am asumată cu mult timp înainte să alăptez. Nu vreau să mă justific în fața unui om care nu înțelege de ce ascult de Organizația Mondială a Sănătății și nu de sfaturile unui doctor care nu numai că nu-mi inspiră încredere, ba mai mult, mă tratează batjocoritor cu o atitudine de superioritate și încearcă să simt că dau greș ca mămică.

M-am întristat și am plecat cu un gust amar din cabinetul duduiei doctor. Cu un an în urmă când anunțam întoarcerea mea la muncă tot dumneaei era cea care îmi spune că o să-mi fie imposibil să continui alăptarea. Un an și mai în urmă mă avertiza că 5 kg sunt cam mult pentru luna a 5-a de sarcină și că nu trebuie să mă fac „cât o balenă”( am folosit exact cuvintele ei). Și uite că oricum ai face nu e bine.

Firesc că nu o să-i ascult sfaturile și o să fac cum ne este nouă mai bine. Inima mea îmi spune că încă nu e timpul să-mi înțarc copilul și că laptele are și acum valoare nutritivă. Și chiar dacă acesta nu este singur mod în care noi ne arătăm iubirea, el este cel mai vechi și funcționează de fiecare dată. De câte ori Sara a fost bolnăvioară, alăptarea a fost dulce pansament pentru durerea ei.

Ce vreau să zic de fapt este că alăptarea funcționează perfect și după vârsta de 1 an. Nu o spun doar eu, o zic toți specialiștii în alăptare. Nu am studii medicale dar citesc mult și mă informez pe temele care mă interesează. Și mai presus de toate, îmi ascult inima.

așa că, 

Dragă mămică,

dacă simți că ți-e bine și vrei să continui alăptarea nu exista motive să nu o faci. Ce se întâmplă între voi stă în intimitatea relației mamă-copil. Nu există nimic mai special pe lumea asta. Iar oamenii care te sfătuiesc să-ți înțarci puiul pentru că “după un an laptele e apă chioară”, sau pentru că “e prea mare să sugă” sunt persoane din exterior pe care nu ar trebui să le afecteze ce faceți voi.

Iar dacă simți că nu ți-e bine, ești obosită și nu mai poți alăpta, nu e nimic rău în asta. Ești o mămică la fel de bună și ești perfectă pentru puiul tău. Este mai important să-ți păstrezi echilibrul și liniștea interioară decât să te încăpățânezi să faci ceva care te frustrează și nu vă lasă să vă bucurați unul de celălalt în voie.

Ai încredere în copilul tău și în instinctul tău de mămică. Lasă sfaturile celor din jur și urmează-ți inima. E singura care nu știe încă cum să te mintă. 🙂 

Nu uita!

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și UNICEF recomandă alăptarea exclusivă (fără apă, sucuri, ceaiuri sau lapte formula) până la șase luni de viață și apoi continuarea alăptării în paralel cu alte alimente până la vârsta de doi ani.

CITEȘTE ȘI  Alăptarea – povestea mea. 

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Lasă sfaturile, urmează-ți inima apare prima dată în Zburătoarea.

Îmi doream de ceva timp să scriu aici povestea noastră despre alăptare. Am încercat să o conturez de multe ori dar am șters de fiecare dată rândurile scrise, pentru că am simțit, cumva, că nu reușesc să-mi găsesc cuvintele potrivite, să mă adun și să prezint întocmai ce am trăit în zilele noastre de început.

La un moment dat am realizat că amintirile mele de atunci încep să fie din ce în ce mai vagi așa că am hotărât să scriu din ce mai țin minte. Dacă într-un final voi reuși să povestesc cum au fost pentru mine primele zile de alăptat, știu sigur că nu o să reușesc niciodată să descriu în cuvinte întocmai ce a însemnat și încă mai înseamnă alăptarea pentru mine. Alăptarea este una dintre cele mai frumoase perioade pe care le trăiesc de când sunt mămică.

Nașterea și prima atașare

După un travaliu lung și obositor, o anestezie epidurală și o naștere dureroasă, mi-am ținut pentru prima dată fetița la piept. Am avut parte de o oră magică în care bebelușa mea, deși abia născută, s-a conectat la sân și a început să tragă din el cu putere, ca și cum făcea asta dintotdeauna. A fost unul dintre cele mai frumoase și mai emoționante momente din clipele noastre de început.

Când mi-am văzut puiul de om care locuise în mine cum se agață de piele și se târăște spre pieptul meu, mi-am dat imediat seama cât de firească și de naturală este alăptarea. M-am bucurat cu adevărat că totul este atât de ușor și în sinea mea credeam că descoperisem deja provocările atașării și ale alăptării și că trecusem cu bine peste ele.

Nu știu dacă este un sentiment comun pentru mămici însă eu, după naștere, m-am simțit foarte fragilă. Deși îmi revenisem destul de repede și stăteam pe picioarele mele, mă simțeam amețită și lipsită de vlagă. Cu siguranță faptul că aveam peste 36 de ore de când nu am mai închis un ochi, își spunea acum cuvântul. Cu toate acestea, am insistat să am fetița lângă mine. Simțeam că nimic și nimeni nu ar trebui să ne despartă, nici măcar pentru câteva momente.

”Odihnește-te și îți vom aduce fetița când o să i se facă foame!”

Imediat după ce am ajuns în salon, mi-au adus-o pe Sara. Îmi amintesc perfect clipa în care asistenta a închis ușa după ea și ne-a lăsat pe amândouă singure în cameră. Se instalase o liniște profundă. Durere, griji, nesiguranță, frică, toate acestea dispăruseră și în locul lor se instalase fericirea. Începea o nouă viață pentru noi și în sufletul meu nutrea recunoștința pentru că aveam un copil sănătos.

Sara dormea, extenuată după efortul de la naștere iar eu stăteam aplecată deasupra pătuțului ei și nu-mi venea să cred ce minune se odihnește acolo. Nu după mult timp mi s-a recomandat să las fetița să stea la secția de neonatologie, alături de ceilalți bebeluși, pentru ca să mă pot odihni. Din păcate, deși am repetat de câteva ori că prefer ca Sara să stea lângă mine, m-am lăsat înduplecată și am acceptat să o ia. Personalul medical m-a asigurat că fetița îmi va fi adusă la sân să mănânce de îndată ce se va trezi așa că, mă gândeam eu, nu are ce să se întâmple.

Cu privirea ațintită în tavan, încercam să-mi amintesc tot ce citisem despre alăptare și cât de importantă e perioada aceasta de început. Știam că acum apare colostrul care deși este într-o cantitate foarte mică, hrănește îndeajuns bebelușul și are un aport important de anticorpi și vitamine.

„Laptele matern din primele zile este realizat dintr-o combinație specială și echilibrată de proteine, grăsimi și carbohidrați, perfecte pentru bebelușul tău.”

Nu am reușit să adorm, probabil corpul meu era încă sub efectul adrenalinei de la trăirile intense pe care le-am avut. Mă uitam încontinuu pe ceas și minutele treceau, apoi orele și încet încet se făcuse de miez de noapte. M-am ridicat din pat și m-am îndreptat spre secția unde era și bebelușa mea.

Pe hol era liniște, prin geamul mare puteam să zăresc aliniați câțiva nou-născuți care dormeau în tihnă. Am apăsat pe sonerie și am așteptat până când o asistentă somnoroasă mi-a deschis ușa. „-Vreau fetița, i-am spus, o vreau ca să o alăptez.” Doamna asistentă mi-a transmis că fetița doarme și nu e cazul să o trezesc. Când o să i se facă foame se va trezi singură și îmi va fi adusă la piept. Hmmm, în gândul meu, ce liniștiți dorm bebelușii aici, poate e mai bine să  nu îmi deranjez nici eu copilul..

De ce spun că eram fragilă imediat după ce am născut? Pentru că ascultam orice și de oricine. Chiar dacă îmi făcusem un plan de dinainte să nasc, nu am știut să mă țin de el. Bineînțeles că eram conștientă că nou-născutul trebuie să stea în salon cu mama lui, că alăptatul este la cerere, că primele 24 de ore sunt esențiale pentru alăptare și că „aurul lichid” sau colostru (lapte hiperproteic, bogat în anticorpi) apare doar în primele zile așa că este important ca bebe să-l  primească des sau ori de câte ori îl solicită.

Dar m-am lăsat influențată de cei din jurul meu și am ascultat de sfaturile lor.

Când m-am întors în camera mea am adormit imediat. M-am trezit la ora 6 dimineața și mi-au adus-o pe Sara.  Deși bezmetică, mi-am dat seama rapid că sunt la spital și mi-am amintit că născusem o fetiță minunată. Am început să zâmbesc fără oprire. Mi-am strâns puiul în brațe și mi-am dezgolit pieptul.

S-a atașat din prima clipă însă mă durea îngrozitor. Scrâșneam din dinți dar o lăsam pe fetiță să se bucure de ce e al ei. În fond, singura certitudine pe care o aveam era cât de firesc este să alăptezi așa că mă bucuram atunci când bebe vroia să mă primească în viața lui.

Ar fi trebuit să știu că doar o atașare defectuoasă duce la durere și rană, însă cine să mă învețe? Cine să-mi zică ce să fac și cum? În spitalele din România fie ele de stat sau private, alăptarea nu este sprijinită așa cum ar trebui să fie. Nu vine nimeni să verifice dacă atașarea este corectă, dacă bebe suge activ și dacă se urmăresc indicatorii alăptării.

În străinătate, da, acolo se încurajează din plin alăptarea și se țin cursuri despre asta încă din maternitate. Să nu mai amintesc de faptul că asistentele supraveghează îndeaproape procesul alăptării și intervin acolo unde e cazul. Laptele praf devine o soluție doar atunci când este absolut necesar. Despre experiența mea în maternitate vis-a-vis de experiența prietenei mele care locuiește afară, am scris aici.

Îmi amintesc că primele zile au fost un cumul de întrebări și de reproșuri că cea mică nu se satură

Sara stătea în brațele mele și dormea agățată de sân. Nu era flămândă și nici nu era agitată. Avea o liniște profundă pe fățuca mică de bebeluș. Am adormit amândouă strâns legate de minunea alăptării. După câteva ore s-a trezit urlând așa că am schimbat sânul, i-am dat să pape, însă o urmăream cum mânâncă și nu se satură pentru că continua să plângă. Atunci mi-a sugerat una dintre doamnele asistente să încerc să o hrănesc cu 30 de ml de lapte praf, în eventualitatea în care nu am îndeajuns lapte să o satur.

Când mă gândesc acum la vorbele ei mă enervez foarte tare. Bineînțeles că am procedat după cum mi s-a spus, cine sunt eu să par mai deșteaptă în fața unei femei care are de a face cu zeci de bebeluși în fiecare zi?! Deși trebuia să mă opun, îmi era frică să nu îmi țin bebelușul flămând.

Atunci am intrat într-un carusel din care am ieșit cu mare greutate. Au urmat și a doua și a treia sticluță cu lapte praf, administrate în ideea că bebe plânge deci nu se satură la sân. Ajunsă acasă mi-am dat seama că la maternitate, încă din prima noapte fetița mea a fost hrănită cu lapte praf fără să mi se ceară acordul.

Cum altfel ar fi stat ea atât de cumințică alături de ceilalți copii? Am făcut câteva cercetări și am aflat că aceasta este procedura și că cei de la secția de neonatologie hrănesc copiii cu lapte praf, încă din primele clipe de viață.

După câteva zile de la externare, nu am mai suportat rănile de la sâni și mi-am cumpărat mameloane de silicon. Bineînțeles, am încercat toate variantele, comprese, cremă cu lanolină, pieptul lăsat la aer, nimic nu a funcționat. Ceea ce trebuia să ne aducă, atât mie cât și copilului meu, liniște, confort și alinare se traducea în durere cruntă și răni adânci până în carne.

Sara nu dormea deloc ziua și plângea mai mereu. Deși stătea aproape încontinuu agățată de pieptul meu, era extrem de neliniștită. Sfătuită de oamenii din jurul meu, am continuat să-i dau lapte praf, o dată, de două ori, ajunsesem chiar la 3 biberoane pe zi. Mă chinuia ideea de supliment de lapte praf dar nu vedeam altă soluție.

Alăptarea funcționează pe principiul cerere-ofertă

Alăptarea la cerere, la intervale scurte de timp, duce la o producție de lapte potrivită nevoilor copilului tău. Cu cât copilul stimulează mai mult glandele mamare, cu atât mai mult lapte se va produce. Așa că, daca ți se pare cumva că “bebelușul nu se satură”, “mânâncă prea des” gândește-te că e temporar și cu cât va suge mai mult cu atat mai mult lapte va primi în viitor.

Silvia Nicoara- consilier în alaptare

Mi-am dorit foarte mult să alăptez exclusiv în primele 6 luni. Am aflat de pe facebook de săptămâna internațională dedicată alăptării și m-am înscris să particip la o conferință organizată de Social Moms pe această temă. A fost prima dată când plecam de acasă și o lăsam pe Sara cu mama mea. În sufletul meu mă simțeam mizerabil, ca și cum aș fi abandonat-o, dar, îmi spuneam, este pentru o cauză nobilă. Am sorbit evenimentul cuvânt cu cuvânt, și am incercat să rețin tot ce mă interesa.

La un moment dat m-am trezit ridicată în picioare, cu microfonul în mână și cu voce tremurată, întrebând cu lacrimi în ochi ce pot să fac să alăptez exclusiv. Era un strigăt de ajutor. Primul sfat pe care l-am primit cu inima deschisă a fost să-mi ascult instinctul de mamă. Să-mi iau puiul în sistemul de purtare, și să ies din casă, să-mi curăț neputința și neîncrederea prin plimbări lungi în parc.

Tot atunci am aflat despre grupul minune de pe facebook Alăptează- breastfeeding suport. M-am înscris imediat și am început să citesc postare după postare. M-am regăsit în poveștile atâtor mămici care, la fel ca și mine căutau sprijin și cereau ajutor, mămici care la un moment dat s-au pierdut pe drum dar ne-am regăsit împreună. Toate voiam același lucru să fim corect informate, să ne urmăm instinctul și să alăptăm.

Mi-am dorit să alăptez exclusiv și am reușit

Din ziua aceea am renunțat complet la lapte praf și am alăptat exclusiv. Cu timpul mi s-au vindecat și rănile (fizice și nu numai).Deși mi-am petrecut primele trei luni alăptând oriunde și oricând, câteodată zile întregi, alteori nopți încontinuu. Am avut sesiuni de alăptare lungi, și ore de veghe cu bebe strâns legat de pieptul meu.

Mi-a fost și greu și drag în același timp, dar am reușit. Trebuie să menționez că renunțarea la supliment se face treptat, altfel riscul deshidratării bebelușului este foarte mare.

Când Sara a împlinit 5 luni, din motive personale m-am reîntors la serviciu iar Ștefan a intrat în concediu de paternitate. Nu mi-a fost ușor însă nu am întrerupt alăptarea. Sara mânâncă în continuare sân ori de câte ori vrea și sunt acasă ca să îi pot oferi. Când sunt plecată îi las rezerve de lăptic ca să o aline. Știu, nimic nu poate suplini lipsa mamei, însă încerc pe cât posibil când sunt cu ea, să fiu cu adevărat acolo.

Astăzi sărbătorim peste 380 de zile de alăptat și continuăm să le numărăm. Sara a împlinit 1 an, are peste 11 kilograme și mânâncă ca un copil normal. Suptul rămâne una dintre activitățile ei preferate.

Pentru mine alăptarea este mult mai mult decât hrană, ea înseamnă conectare, tandrețe, meditație, fericire.

Eu si fetita mea in aer liber

Închei cu un reminder pentru mămici și viitoarele mămici: prima săptămână din august este sărbătorită la nivel internațional și dedicată alăptării. Peste tot în țară sunt organizate evenimente care susțin și încurajează alăptarea. Câteva exemple ar fi Alăptarea, cea mai sănătoasă alegere pentru copilul tău, Împreună susținem alăptarea sau Conferință Alăptarea contează.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și UNICEF recomandă alăptarea exclusivă (fără apă, sucuri, ceaiuri sau lapte formula) până la șase luni de viațâ și apoi continuarea alăptării in paralel cu alte alimente până la vârsta de doi ani.

Mi-aș dori să precizez că ultimul lucru pe care mi-l doresc este să dau sfaturi în ceea ce privește alăptarea. Nu sunt o mamă perfectă (nici nu încerc să fiu) și nu dețin adevărul absolut în legătură cu niciunul dintre punctele de vedere pe care le expun pe blogul meu. Acestea sunt trăirile mele, povestite subiectiv, prin ochii unei mămici de fetiță sprâncenată. Este adevărul MEU cu care eu, Magda, m-am luptat în zilele de lăuzie, sunt momente MELE de plâns și este propria MEA nesiguranță că ceea ce fac nu este bine.

Sunt sigură că nu sunt nici prima și nici ultima femeie care a trecut prin asta, însă pentru mine, din perspectiva de mămică, a fost o situație cu totul nouă în fața căreia pentru moment m-am simțit blocată și fără speranță. Mi-am pus o mie de întrebări și am vrut să știu de ce nu reușesc să fiu și eu o mamă bună. Mi-am comparat neputințele și m-am înfuriat pentru că nu am știut cum să fac ca să mă țin de planul de dinaintea nașterii fetiței mele.

Aceasta este povestea mea, cu bune și rele și singurul ei scop este să vă facă pe voi mămicile care la fel ca și mine, ați simțit că nu aveți destulă putere, să cereți ajutor și să continuați să alăptați. Chiar și atunci când toată lumea e împotriva voastră, cu sfaturi „prietenoase și bineintenționate”  să vă ascultați instinctul de mamă. Funcționează de fiecare dată!

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Alăptarea – povestea mea apare prima dată în Zburătoarea.