Am citit mult despre acest subiect și am adunat ceva informații cu toate că Sara nu avusese încă niciun episod de pavor nocturn. Auzisem de copii care se trezesc buimaci la miez de noapte, plângând și țipând de parcă tocmai au trăit o traumă, copii care nu pot fi calmați nici consolați imediat, starea lor fiind un fel de transă între realitate și somn.
Cu toate astea, când am trecut prima dată printr-un moment de acest gen cu cea mică m-am speriat foarte tare. Se întâmpla când Sara avea aproape doi anișori, iar ziua respectivă o solicitase foarte tare, ba mai mult sărise peste etapa de somn la prânz.
Era puțin trecut după ora 23, iar Sara dormea de mai bine de două ore. În clipa în care am văzut-o că se trezește brusc din somn, urlând cât o țineau plămânii și strigând „NU VIAU”, mi s-au înmuiat picioarele. Primul gând a fost că i s-a întâmplat ceva la grădiniță, un eveniment cu care eu nu am fost pusă în temă! Am încercat să o iau în brațe, să o calmez, dar ea se zbătea și mai tare. A început să ne lovească și să repete toate cuvintele pe care le știa cu NU în față. Se zvârcolea pe pat și plângea, iar eu mă simțeam neputincioasă. Nu a acceptat nici măcar sânul (refuzul ăsta era ceva nou pentru mine). La câteva minute după, singură s-a calmat și a adormit instant ca și când nimic nu s-a întâmplat! Episodul s-a repetat de 2-3 ori în aceeași noapte, însă de atunci nu a mai avut nici un pavor nocturn până aseara…
Rutina de somn a Sarei este destul de simplă. Pentru că merge la grădiniță, se trezește destul de devreme, își face somnul de prânz acolo, împreună cu toți copiii (cumva educatoarele Sarei au puteri magice și reușesc să adoarmă toți copiii, fără excepții), iar seara, fetița năzdrăvană pică lată de oboseală, pentru că urmează o nouă zi de trezire matinală.
În weekend, însă, este mult mai dificil. Dacă am apucat să ieșim în parc și ne întindem mai mult decât ne-am propus inițial, copilul adoarme foarte greu, pe la cinci-șase seara și se trezește pe la zece-unșpe, cu bateriile încărcate, gata să ne ia la joacă sau la vreo altă activitate! Uneori prefer să sar peste acest somn la această oră neobișnuită, și să o adorm pe la un șapte-opt, dar măcar își face somnul fără pauze, până dimineață.
Duminică am ieșit în parc cu trotinetele, ne-am întâlnit cu verișorii Sarei, am alergat, ne-am jucat, am râs și obosit, cât pentru un weekend întreg. Apoi, ne-am petrecut până acasă la ei, ajungând mult prea târziu înapoi! Nici nu știu când a zburat timpul. Iar problema cu săritul peste somn, nu este doar renunțarea la 2-3 ore de odihnă pentru că urmează să ai de-a face cu un copil mofturos, capricios, care habar nu are nici el ce vrea. Băița de seara s-a făcut cu spectacol, la fel și schimbatul în pijamale și spălatul pe dinți. De mâncare nu mai zic nimic, pentru că Sara a făcut greva foamei toată ziua, fiind mult mai interesată de noile jucării din casa gemenilor și nu de o supă sănătoasă de legume sau de un piure ca la mama lui.
Într-un final s-a pus la somn deși a durat ceva până a adormit! Știam clar că avusese o zi plină, hiperstimulată din toată părțile și făcuse și fooarte mult efort fizic. În mintea mea îmi spuneam că nu mai am de gând să las acest episod să se repete, rutina este foarte importantă pentru un copil de vârsta Sarei, iar orice abatere de la aceasta duce la haos, necooperare, tantrumuri și alți monștri pe care prefer să-i evit.
Când s-a instalat liniștea și m-am apucat și eu (ca orice mamă), să-mi fac treburile obișnuite, Sara s-a trezit din somn transpirată și speriată, cu un plânset puternic, bolmojind cuvinte și lovind cu putere în perna pe care dormea. Inițial m-am speriat, apoi mi-am amintit că poate fi vorba despre un pavor nocturn, așla că am încercat să o liniștesc cum am știut mai bine! Am avut răbdare cu ea, am luat-o în brațe, am mângâiat-o! Din păcate, nimic nu a funcționat, iar după câteva minute de zbucium, s-a trântit pe pat și a adormit instant ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Încă două-trei scene de acest gen au urmat, însă nu au durat foarte mult, eu promițându-mi mie și soțului meu că voi încerca să evit (pe cât posibil) factorii declanșatori care perturbă somnul liniștit al copilului și duc la acest fenomen.
Ce este pavorul nocturn?
Pavorul nocturn este un tip de tulburare de somn frecventă în copilărie care scade ca frecvență odată cu înaintarea în vârstă. Deși se mai numește și teroarea nocturnă el nu are consecințe asupra sănătății fizice și psihologice a copilului.
Care este diferența dintre coșmar și pavor nocturn?
Coșmarul se petrece în faza de somn REM, în care cel mic visează, cel mai frecvent în ultimele 2 ore de odihnă. Dacă se trezește din somn, copilul este conștient și cooperează. În plus își poate aminti visele și poate să povestească ce anume a alcătuit un coșmar.
Pavorul nocturn are loc în etapa de somn fără vise, în primele două-trei ore. Dacă începe să plângă în toiul nopții, copilul e buimac, poate chiar violent, nu cooperează pentru că el nu este treaz, cu toate că poate ține ochii larg deschiși. Dimineața nu-și amintește nimic.
Cum reacționează copilul la pavor nocturn?
- este transpirat, plânge sau țipă fără să fie coerent;
- are respirația și bătăile inimii mai rapide;
- este speriat și se comportă ca și cum ar fi în primejdie;
- se zvârcolește în pat, are o stare de agitație;
- chiar dacă are ochii deschiși, este foarte dificil de trezit și de calmat;
- După minute întregi, el se liniștește singur și poate adormi la loc ca și cum niic nu s-a întâmplat.
Care sunt factorii care duc la pavor nocturn?
Oboseala excesivă, suprastimularea, stresul, zahărul din sânge sau schimbarea mediului cu care cel mic este familiarizat, toți acești factori pot duce la pavor nocturn. Există studii care vorbesc și despre o componentă familială, cazurile de pavor nocturn fiinf mai frecvente la familiile în care există somnabulism sau/și copii care au avut episoade de pavor nocturn.
Copilul are un pavor nocturn! Ce poți face?
Deși pare greu este bine să nu intervii atunci când cel mic are un episod de pavor nocturn (excepție face situația în care se poate lovi). Există pericolul ca în momentul în care copilul este trezit, să fie foarte dezorientat neamintindu-și nimic și să aibă nevoie de o perioadă mult mai lungă pentru liniștire. Cea mai bună soluție este să te înarmezi cu răbdare și să aștepți să se calmeze și să adoarmă la loc, singur.
Dacă astfel de momente se petrec seară de seară poți încerca să îl trezești cu 15-20 de minute înainte, pentru a preveni episodul de pavor. Cea mai simplă cale este să eviți pe cât posibil factorii declanșatori ai pavorului nocturn și să te asiguri că ai un copil care își face rutina de somn, nu este expus stimulentelor cerebrale ca zahărul sau cofeina, nu are parte de un mediu stresant și face activități relaxante și liniștitoare înainte de culcare.
Eu mi-am promis că o să fac pe cât posibil să evit toate cauzele care pot supăra somnul liniștit al fetiței mele. Din păcate, de multe ori cedez la insistențele ei și mă pun în mintea ei de copil, jucându-mă fără să mai țin cont de reguli și rutine. Însă, pe de altă parte, nu-mi este deloc ușor să asist la astfel de episoade și să nu îmi pot ajuta copilul cu nimic.
Voi v-ați confruntat cu situații de pavor nocturn?
Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici sau să te abonezi la newsletter.
