Ziua internațională a copilului sau 1 iunie este despre copiii noștri, dar și despre copilul din noi. Vreți să-mi spuneți că nu aveți nici măcar o mică tresărire când vă amintiți cu nostalgie de anii copilăriei de demult? Nici măcar un frison, nimic, nimic?

Cum arată copilăria mea?

Dacă mă întrebați pe mine, amintirile din perioada în care eram copil sunt printre cele mai frumoase momente din viața mea. Pentru că atunci IUBEAM fără frică și ÎNDRĂZNEAM fără să-mi pun prea multe întrebări. ZÂMBEAM mereu și mă bucuram din suflet de orice lucru mărunt care îmi ieșea în cale. VISAM la imposibil și nu-i lăsam pe ceilalți să-mi năruiască lumea perfectă.  Aveam o inimă mare și îi cuprindeam pe toți, cei din jurul meu în ea. Și cel mai important nu-mi era frică să le arăt cine sunt, nu mă deranjam să le explic de ce sunt așa și nu-mi păsa prea tare de ceea ce credeau despre mine. Eram dezinvoltă, sinceră, cutezătoare, eram copil.

„Copilăria este locul unde Dumnezeu poate fi substituit c-un simplu surâs.”

 Care erau activitățile mele?

Lumea în care îmi trăiam copilăria era simplă și  frumoasă. Îmi făceam veacul pe lângă blocul turn unde locuiam și purtam celebra cheie atârnată de gât. Aveam la dispoziție leagăne și topogane din fier forjat, câteodată prea îndoite ca să mai funcționeze, dar asta nu mă împiedica să mă bucur de ele. Mă jucam „Flori, fete și băieți”, „Piua”, „Omul negru”, „Șotron”, Elasticul” și multe alte jocuri celebre de care astăzi abia dacă mai auzi.

Nu aveam tabletă, telefon, nici măcar calculator. Dacă îmi amintesc bine abia prin clasa a VI-a ne-am pus cablu și am descoperit desenele animate de pe „Cartoon Network” însă nu erau nici pe departe la fel de fascinante ca momentele în care ne prefăceam că suntem Cireșarii, din romanul lui Constantin Chiriță, și plecam cu gașca de copii în expediție.

Toate vacanțele mele de vară se scurgeau în drumeții și plimbări pe munte (la afine, merișoare, muguri de brad, hribi, secărică, etc).

Cum sărbătoream ziua de 1 iunie?

În fiecare an, pe data de  1 iunie la  Școala nr. 3 Bogdan Vodă, din Câmpulung Moldovenesc se  organiza câte un eveniment special pentru această ocazie. Fie pregăteam un spectacol tematic pentru părinți, o expoziție de lucruri făcute manual sau un atelier de gătit, concursuri de ștafetă ori planificam o excursie în aer liber, cert este că această zi nu trecea neobservată. Îmbrăcați în haine de sărbătoare, primeam dulciuri de la doamna învățătoare și eram felicitați pentru faptul că ne numeam copii. Mi se repeta mereu: „Ce n-aș da să am din nou vârsta ta „, însă eu îmi doream cu tot dinadinsul să cresc mai repede și nu pricepeam de ce și-ar dori un adult să fie din nou copil.

Dar parcă o dată cu trecerea anilor, am uitat ce înseamnă să fiu copil și m-am lăsat ademenită de maturitate. Ce n-aș da să știu să mă bucur și astăzi la fel de sincer și de curat cum o făceam altădată?

Ce vreau să zic este că uneori putem să fim și copii. Poate ne responsabilizăm prea repede, ne încărcăm cu prea multe sarcini și ne înăbușim bucuria de  savura lucrurile cu adevărat importante. Câteodată e bine să-l provocăm pe copilul din noi să iasă la iveală și să se bucure de viață. Cu toate că aveți joburi iar de când sunteți părinți, grijile voastre s-au înmulțit considerabil, dați-vă voie, măcar astăzi,  să vă bucurați așa cum numai copiii știu să o facă. Ieșiți cu puiul vostru în parc, la film, sau oriunde, dar petreceți timp cu el și lăsați-l să vă arate cum este să trăiți din nou anii copilăriei.

Astăzi este ziua lor, ziua puiilor  de om.

Copiii găsesc în jurul lor o multitudine de surse de bucurie și de recunoștință pe care noi nu reușim să le vedem. Pe măsură ce le oferim tot ce e mai bun din noi, vom învăța o mulțime de lecții prețioase de la ei. De 1 iunie, redescoperă copilul din tine! Visează, iubește, îndrăznește!

 La mulți ani tuturor copiilor! 🙂


Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.