Este bine să nu ai așteptări! Așa nu poți fi dezamăgit/ă!
Îmi aduc aminte de mine acum câțiva ani. Cel mai mare șoc al meu a fost faptul că m-am simțit legată de mâini și de picioare cu un bebeluș în brațe. Îmi imaginasem un pic diferit lucrurile. M-au prevenit ceilalți că o să mi se schimbe viața, însă, eram sigură că nu e chiar așa. Stăteam non-stop cu un nou-născut în brațe și nu-mi venea să cred că nu am prevăzut treaba asta. Mi-aș fi făcut stocuri de haine acasă, mi-aș fi umplut frigiderul și cămara. Aș fi angajat două-trei persoane să mă ajute, să nu mi se pară atât de greu.
Treaba este că aveam alte așteptări. M-am acomodat în primele zile, nu am avut de ales. Am tras de multe ori aer în piept și am acceptat că, pentru pentru o perioadă, EU o să fiu pe locul doi. A fost mult mai ușor apoi să fac față provocărilor. Fără să-mi mai propun nimic, doar am avut grijă de bebeluș și printre rânduri m-am ocupat și de alte lucruri.
La al doilea copil am pornit fără să-mi mai fac niciun plan. Mi-am luat liber, un timp, de la mine și de la ceilalți și am zis, fie ce-o fi, cineva mic are nevoie de mine 24 de ore din 24 așa că lumea poate să mai aștepte. În momentul în care mi-am asumat asta, am fost bine cu bine.
Ce vreau să zic de fapt este: ca să fiți bine trebuie să fii tu bine.
Dacă ești proaspăt mămică încearcă să nu pui presiune pe tine și nu face mai multe decât îți permite cel mic. Profită de clipele astea de început și fiți acolo, unul pentru celălalt. Este dezastru în casă? Cine vine în inspecție? Nu ai gătit nimic? Comandă mâncare, sună-ți cea mai bună prietenă și roag-o să-ți dea o mână de ajutor. Apelează la o bunică, o soacră, la soț. Roagă-i pe ei să-ți ofere șansa să stai cu bebelușul tău în acest al patrulea trimestru de sarcină. Măcar până te dumirești care e codul pin la noul tău copil și te înveți un pic cu softul!
Iar în momentele în care vrei să faci un duș, să dai o fugă până în mall să bei o cafea cu o amică sau atunci când doar vrei să iei o pauză de la atâta bebelușeală, fă-o fără să mai stai pe gânduri. Bebe e bine, dacă tu ești bine. Nu-ți mai face procese de conștiință acolo unde nu este cazul. Nu te compara cu celelalte mămici. Suntem oameni diferiți și ne hrănim cu nevoi diferite. Să fii tu bine înseamnă că și copilul tău este. Pentru că se încarcă de la butoiul tău de energie.
Sunt multe de spus, am trecut prin câteva peripeții în ultima săptămână. Mă așteptam ca primele zile să ne bucurăm în liniște de faptul că bebelușa Mara ne întregește familia.
Trecând peste momentul intens al nașterii, peste următoarele zile în spital și recuperarea după o infecție bacteriană, peste nopțile plânse și grijile care nu-mi dădeau voie să mă bucur așa cum trebuia de bebelușa mea, mă bucur că am ocazia să povestesc despre piele de catifea și miros de lăptic. Despre cum ne ținem în brațe și ne mirăm una de cealaltă! Mie că nu-mi vine să cred că tocmai ea a locuit în burtica mea 9 luni de zile, ei că nu știe cine sunt dar se simte cel mai bine în preajma mea.
Cum îmi cunoaște mirosul și îmi recunoaște vocea. Cum nu știu dacă râde la mine sau este doar am parte de un bebeluș zâmbăreț. Și nu știu nici dacă s-a acomodat cu lumea asta mare. Habar n-am dacă își dă seama de ce se întâmplă în jurul ei. Știu doar că se întinde ca o pisică atunci când se trezește din somn. Că are pielea moale de parcă toată lumea ei fină e o spumă de bezea. Și felul în care plânge mi se pare delicat. Că doar e fetița pe care mi-am dorit-o și mi-am închipuit-o de atâtea ori. Plăpândă și firavă, fix cum mi-am imaginat-o!
Și vreau să trăiesc cât mai mult magia acestor clipe de început. Vreau să cad în mrejele mirosului de lăptic și al plescăitului de bebeluș. Vreau să o privesc cum își deschide gurița și cască, încă o dată și iar, și din nou. Pentru că nu mă mai satur de ea și pentru că nici acum nu-mi vine să cred că e a mea, că o am, că ne avem!
Nu-mi lipsește timpul pentru mine și deocamdată mai pot să mă țin, atunci când vreau să merg la baie. Am o prioritate și mi-e drag că e așa. Sunt bine cu mine așa și știu că și ea este!
Și mai am o cugetare. Să ai un copil e un lucru minunat! Să ai doi este o binecuvântare! De la trei în sus cred că este chiar o provocare mai mare și nu mulți au curajul să o înfrunte! Rămân la binecuvantare! 😛
Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici sau să te abonezi la newsletter.
