Ei bine, iată-mă într-un impas de zile mari. Ce să fac și cum să fac? Plănuim ca vara aceasta să plecăm undeva în concediu, toți trei, și nici bine nu am apucat să zic asta cu voce tare că m-am și lovit de întrebările celor din jurul meu.
Eram la cursul de fotografie și plănuiam cu toții un workshop minunat, la toamnă, să vedem Aurora Boreală. Am vrut să știu dacă e un mediu child-friendly și dacă aș putea să mă încumet la o astfel de călătorie cu Sara (e în continuare alăptată) când au sărit colegii mei pe mine. Pleci în concediu cu copilul? De ce să-l iei și pe el? Unde este timpul doar pentru voi doi? Concediul e pentru relaxare! Copilul tău e prea mic și nici măcar nu o să țină minte unde-l duci!
O colegă, ceva mai experimentată în concedii dar și la copii, are doi 🙂 (cea mică de vârsta Sarei), mi-a explicat foarte clar că familia lor organizează 2 tipuri de vacanțe, una cu copii și cealaltă fără. Și acest plan funcționează de minune. Concediul alături de copii are loc într-un loc special amenajat pentru cei mici, cu multă distracție și locuri sigure, iar aventura în doi se desfășoară într-o locație separată. cu adrenalină, nopți cu muzică și cocktailuri lungi.
În teorie sună bine. Doar că nu știu, sincer vă zic, dacă aș putea să mă bucur în tihnă de toate astea știind că fetița noastră nu e lângă noi. Și nu, nu am înnebunit și nici nu locuiesc în Bebelandia. Doar că viața mea s-a schimbat, iar eu trebuie să-mi asum acest aspect. Sara e încă mică (un an și nouă luni) și încă are nevoie de părinți lângă ea. Mi-e greu să cred că un copil la această vârstă ar putea să înțeleagă faptul că cei doi adulți din casă vor să plece pe furiș, pe o insulă pustie! Oare nu te poți relaxa mai bine dacă știi că ai copilul cu tine?
Și mă mai gândesc la un aspect. Prietenii noștri susțin că pentru copil e o chinuială. Că e purtat după tine, prin avion și autocare sau pus cu mașina la drum lung doar ca să fim noi împăcați cu ideea că îi avem lângă noi. Dar experiența mi-a demonstrat că cei mici se adaptează repede și ușor la schimbări de tot felul. Noi, adulții, suntem cei care trebuie să gestionăm cu bine astfel de situații. Nu există vreo restricție pentru cel mic, atât timp cât el se simte în siguranță, alături de părinți. Deci, cui îi este greu, copilului sau mie?
Îmi aduc aminte foarte bine, acum trei ani, când am plecat în Grecia cu sora mea și cu soțul ei, fără Irina, nepoțica noastră. Îmi povesteau că se simțeau goi și că erau mereu cu gândul acasă. Nu contest posibilitatea ca cea mică să nu fi avut nici o problemă și să se fi acomodat foarte bine la bunici. Dar stau și mă gândesc, care ar fi fost cea mai bună variantă?
La fel de bine îmi amintesc și perioada noastră de început, când am cam forțat nota și am plecat cu bebe la mare, deși Sara avea pe atunci doar o lună și jumătate. Despre experiența altor tentative de acest gen am scris aici. Niciodată nu am gândit (sau spus cu voce tare) varianta în care o las pe Sara acasă iar plec cu Ștefan în concediu.
Vorbeam zilele trecute cu un prieten, iar la un moment dat face o pauză, trage aer în piept și îmi mărturisește că nu știe ce e în capul lui de a acceptat un concediu în Thassos cu cel două fetițe de nici 3 ani. O să fie haos, dar asta este! Și așa este în căutare de aventură!
Ce vreau să zic de fapt este că nu am habar, în totalitate în ce mă bag și dacă e ok să-mi doresc să petrecem toți trei un concediu, departe de casă! Deși am tot fost plecați, îmi dau seama că pe măsură ce Sara crește, se mărește și numărul provocărilor ce ne pun la încercare. Nouă ne place să ne aventurăm în city-break-uri, să descoperim locuri frumoase și oameni mișto și să cunoaștem pulsul orașelor. Dar ce facem într-o vacanță de 8-10 zile??? Mi-ar prinde bine niște păreri, impresii de la mămici care au experimentat treaba asta și știu exact la ce să se aștepte.
Voi cum faceți? Luați copilul în concediu? Și dacă da, care sunt argumentele voastre? Cum reușiți să mențineți echilibrul între relaxare și viața de părinte?
Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici sau să te abonezi la newsletter.
Cea mai frumoasa vacanta e cea in care va simtiti toti bine, iar voi, adultii sunteti impacati cu decizia luata. Noi am fost anul trecut in Creta cu fetita 1 a 10 l atunci, (in urma cu 2 ani am fost cu ea pe litoralul romanesc; atunci a fost mai usor ca era inca alaptata). Clar nu a fost genul ala de vacanta ca in 2, cand am cutreierat o intreaga insula pe scuter, am pierdut noptile in petreceri pe plaja etc. Dar a fost o vacanta minunata si relaxanta, cu mici excursii cu masina inchiriata, cu plimbari lungi de seara. Ne-am adaptat programului ei de somn, dar nu am batut din picior sa fie in pat la 8 seara. Am lasat-o sa manance ce a vrut ea (adica paste in fiecare zi, fructe si lapte :)) ) si nu am renuntat nici la relaxarea noastra. Cand se juca tati cu ea, eu stateam la plaja, cand ma jucam eu cu ea, tati avea timpul lui + activitatile facute impreuna. Bucuria noastra a fost sa vedem veselia din ochii copilei cand priveste marea, surprinderea ei cand calca pe nisipul fierbinte. Si desi se zice ca cei mici nu au amintiri, si acum imi povesteste de mare, valuri, piscina si zborul cu avionul. I-a placut la nebunie, nici vorba sa o oboseasca peste masura. Acum ne pregatim de o noua vacanta in Grecia, tot cu fetita, deja are 2 a 10 l. De pe acum stim ca va fi o vacanta de vis; ea va avea momentele ei de bucurie de copil, iar noi vom avea cu siguranta timp sa furam cateva clipe doar pentru noi. Asa ca, fa asa cum te indeamna inima si instinctul de mama. Echilibrul e cheia in toata 🙂 Vacanta frumoasa
Vacantă frumoasa si voua! Noi tocmai ce ne-am intors din Cipru, toti trei! Nu a fost foarte usor dar a fost minunat ca suntem impreuna! 🙂
Știi cum e la noi, Magda? Am plecat mereu, mereu cu fetele, fie că am stat 2 zile, fie că am stat 10. Și asta de când primul copil avea doar 3 luni. Inițial am pus pe seama faptului că oricum nu avem cu cine să le lăsăm. Dar în acest an, când eram chitită pe o escapadă în doi la Roma, am realizat că nu pot pleca fără ele. Și nu e nicio problemă, ne simțim bine împreună și petrecem timp împreună. Așa că, vom alege cel mai probabil o escapadă în 4 la Roma. Ce poate fi mai fain?
Vai, ce frumos! Si eu ma gandesc la faptul ca cel mai frumos este impreuna! De fiecare data cand mananc ceva bun, ma bucur de ceva sau ascult o piesa pe care o ador ma gandesc ce frumos ar fi sa le impart cu ei, familia mea! ?
Buna! Fain articol! Noi calatorim des, uneori dormim in masina (alternam cu cazari la cabane, pensiuni), mereu cu pitica (1 an si 4 luni, inca alaptata). Cea mai lunga perioada a fost de 3 saptamani la Paris, a avut sotul o delegatie si ne-a luat cu el, dar am fost si la mare 7-8 zile (tur de statiuni). Suntem mai linistiti sa o stim cu noi, ii oferim timp de calitate impreuna. E adevarat ca nu-si va aminti locurile pe care le-am vizitat, dar ne va vedea pe noi fericiti, relaxati, va avea mai mult timp cu tatal (care e plecat in timpul saptamanii mare parte din zi), se va impleti mai frumos relatia noastra cu ea. In fiecare vacanta avem un timp pentru ea (ziua cand este activa ii acordam multa atentie, ne jucam impreuna, ii aratam lucruri noi, o ducem la locuri de joaca pt copii, o lasam sa exploreze natura) si un timp pentru noi, de obicei seara cand ea adoarme mai devreme sau la somnul de peste zi (o purtam in marsupiu). Copiii se adapteaza f usor. Fetita noastra e mai incantata si mai fericita in locuri noi decat in casuta noastra unde cunoste totul deja. Incercam sa calatorim la somnul ei de peste zi, sa dormim pe rand dimineata cand ea se trezeste devreme. Uneori e mai greu, era desigur mult mai usor in 2, dar bucuria ei intrece orice altceva 🙂
Uau, dar voi calatoriti mult, nu gluma! Ce fain ca cea mica e obisnuita cu deplasare si ca se arata incantata de locurile noi! Asta imi doresc si eu pentru Sara! Sa aveti vacante frumoase! ?
Ai pus punctul pe I: Asumare! Asta zic si eu mereu. Trebuie sa ne asumam noua viata, cu bune si rele, caci altfel.. nu am mai face nimic pentru ca..avem copiii, nu? Sunt adepta concediului cu copii si multe amintiri, placute sau nu, haos sau nu. BIne, intre noi fie vorba noi nici nu prea plecam in concediu deocamdata, mai avem vreo 2 ani de rate si numai bine pana creste copilul si intelege ceva din vacante.
Da, si pentru noi e un efort sa planificam concediul (financiar vorbind si nu numai) dar as avea atat de multa nevoie de unul! Eu sunt pentru mers cu copilul in vacanta, de asta nu inteleg de ce sare lumea cu gura pe mine cand le povestesc acest lucru! Pana la urma e bine cum iti este tie bine!
Noi am gasit varianta de mijloc: vacanta la mare de 7-10-12 zile (depinde de buget) cu copiii și inca una pe unde apucam, cateva zile, in 2. Nici nu m-as putea bucura de soare si de plaja daca nu ar fi si ei cu noi. Adica, nu am luat niciodata in calcul varianta de a pleca fara ei in concediul ”mare”. Mergem de obicei mai multe familii cu copii si este foarte bine.
Asa ma gandeam si eu! Una e sa pleci 2-3 zile si alta 10! Deci functioneaza treaba asta! Ma bucur mult sa aud si din gura cuiva care are si o varianta de mijloc! ?