„-Ce-aș mai vrea la mare?, -Ați mai fost?, -Nu, dar am mai vrut! :))”
Ora 7 am. M-am decis, mergem 2 zile la mare. Concediul e pe terminate, eu am văzut tot parcul Tineretului, e timpul să schimb un pic peisajul. Bărbate, hai la mare!
- Înștiințat soț că s-au schimbat planurile pentru următoarele 48 de ore și rugat să coopereze pentru buna desfășurare a activităților.
- Făcut bagaje pentru fiecare membru al familiei și pregătit copil pentru plecare (aici a fost interesant pentru că Sara nu mai are răbdare să stea nemișcată nici măcar 2 secunde. Nu vreți să știți cum alergăm cu pampersul în mână prin casă, iar fetița năzdrăvană cu cei 4 dinți, hilizindu-se la noi, se ascunde să nu fie prinsă).
- Dus gunoiul afară și săculețul cu pamperși folosiți (bine, recunosc că i-am delegat sarcina lui Ștefan).
- Dat rapid cu aspiratorul, pregătit mâncare și gustărele pentru copil pe mașină. Amintit că avem jucării pentru nisip și minipiscină gonflabilă pentru Sara, așa că luat și astea și îndesat în mașină.
Mă uitam de departe la opelul nostru și îmi dădeam seamă că deși avem o mașină mică în care erau înghesuite toate acele lucruri pe care avem impresia CĂ NE SUNT NECESARE, mare parte din ele o să rămână nedespachetate. Am oftat și am continuat să împachetez în ideea că mai bine să fie și să nu avem nevoie de ele decât viceversa. :))
Însă eu mă imaginam pe plajă plimbându-mă cu șlapii în mână în timp ce Ștefan și Sara mâzgâlesc în nisip steluțe și căluți de mare, ahh ce frumos ar fi fost. Am fi mers la 2 mai, ne-am fi bălăcit toți trei în apă și am fi uitat de aglomerația și mirosul de beton încins din capitală. Dimineața am fi luat micul dejun la orice cofetărie de cartier iar după amiza am fi mers la pescărie. Seara cu Sara în manducă, ne-am fi plimbat de mână pe nisipul călâi, desculți și fericiți. Făcusem până și lista cu activități pentru o minivacanță de neuitat. Am fi sorbit repede orele de respiro, dar ar fi fost atât de frumoase…
Așadar, voiam să mergem la mare dar, până la urmă am rămas doar cu vrutul pentru că motanul nostru cel sprinten (avem 2 pisici Mițu și Tina) nu mai e de găsit.
Locuim la etajul 1, așa că hoinarul de Mițu beneficiază din plin de plimbări în aer liber de capul lui. Îi dăm drumul afară de fiecare dată când se cere, iar vecinii îl cunosc și îi dau drumul înapoi în bloc. Mițu vine la ușă și zgreapțănă să-l lăsăm în casă. Tina, pe de altă parte, nu seamănă deloc cu ștrengarul nostru. Ea e o pisică sperioasă și nu vrea să iasă afară. O ținem în casă și îi permitem doar, din când în când, să mai sară în balconul vecinului. Cam așa funcționăm noi, când vine vorba de pisici.
Mițu e plecat de azi-noapte, când a insistat zgomotos să-l lăsăm să hoinărească în legea lui. Încă de dimineață de la prima oră îl căutăm prin parcare, pe lângă bloc, peste tot și nu-l găsim. Pesemne că simte că vom pleca pentru câteva zile și nu vrea să stea închis în casă în tot acest timp. Mi-l și imaginez cum stă pitit, pe o creangă de copac și se uită în jos la fraierii care îl caută. S-o fi gândit că ne-o face tura asta, și nu mai rămâne închis în casă.
Voiam să mergem la mare, voiam să ne desprindem de haosul din viața de zi cu zi, să ne bucură un pic de briză și de aerosoli. Nu întotdeauna ceea ce vrem se și întâmplă!
În concluzie, deși la ora aceasta noi trebuia să fim la o terasă, la mare, înfruptându-ne din peștele proaspăt, noi căutăm motanul. Bagajele sunt tot în mașină, eu am încă pe mine pantalonii scurți de plajă iar Ștefan are ochelarii de soare pe cap și e în stand-by. Sara se uită nedumerită când la unul, când la celălalt.
Of, motan tomberonist, hai acasă, vrem să mergem la mare! 😀
Cine zice că viața ți se schimbă doar atunci când ai copii? Miauuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu.
Later edit. Am găsit motanul. Era la vecinul nostru de pe etaj, posesor de o pisică și iubitor de animale. Mițu probabil a tors toată ziua cu burta în sus la câțiva metri de mașina burdușită de bagaje. Mă uit la Ștefan, el se uită la mine și ne bufnește râsul-plânsul. Să tot vrem să mergem la mare…
Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici sau să te abonezi la newsletter.
