Ce-ai zice dacă ai transforma această sărbătoare în ceva mai mult decât un simplu schimb de cadouri? Să nu fie doar despre a dărui și a primi înapoi lucruri materiale? Să fie și despre zâmbete, îmbrățișări, vorbe bune și gânduri calde spuse la momentul potrivit, celui care are mai multă nevoie de ele.
Ce-ai zice dacă ai fi Moș Nicolae pentru o zi? Și ai face o surpriză unui copil care încă nu știe că exiști? O jucărie, un zâmbet, o poveste sau doar o încurajare. Cât de mult ar face toate astea pentru un copil care nu le are.
Știu. O să-mi spuneți de ce să dăruim acum? De ce nu este orice zi potrivită pentru o faptă bună? Adevărul este că mereu există o ocazie perfectă pentru a da o mână de ajutor. Dar poate, acum, mai mult ca oricând, este momentul să mulțumim pentru ce avem și să dăm mai departe măcar o fărâmă din bucuria noastră. Până la urmă despre asta este vorba în luna lui decembrie.
Ce înseamnă moș Nicolae pentru mine
Când eram mici, eu și frații mei, ne bucuram împreună de acest moș bun la suflet care vine în noaptea de 5 decembrie și ne lăsa cadouri în încălțăminte.
Îmi amintesc câtă pregătire exista la noi în casă înainte de venirea lui. Cum ne lustruiam ghetuțele și ne străduiam să fim foarte cuminți măcar în ceasul al doisprezecelea. Cum pândeam pe gaura cheii sperând să-l prindem când sosește, cum eram atenți la fiecare zgomot și cum în sufletul nostru se derula ideea unui moș mucalit care intră în casă pe fereastră.
Mai țin minte că o duceam greu cu banii și că uneori, săraca mamă nu avea nici ce să ne pună pe masă. Cu toate astea, nu a existat vreun an în care ghetuțele noastre să nu aibă cadouri în ele. De cele mai multe ori primeam fructe (portocale, clementine și banane) și dulciuri. Existau și dăți în care găseam o perche de mănuși sau șosete, o căciulă sau un fular. Însă mereu ne primeam cadourile însoțite de o vărguță și o mică scrisoare pe care, mama ne-o citea apoi, pe un ton grav, imitând o voce de bătrân înțelept care se ține de șotii. Noi căscam ochii și ciuleam urechile ca nu cumva să ne scape ceva. Rumegam apoi la îndemnurile transmise și ne minunam cum poate un moș să dețină atât de multe informații despre noi. Pesemne avea puteri magice.
Mama nu uita să ne amintească povestea Sfântului Nicolae, un om simplu care făcea fapte bune și îi ajuta pe cei sărmani. Ne îndemna mereu să-i urmăm exemplul și ne explica cum putem fi cu adevărat împliniți atunci când îi facem pe ceilalți fericiți.
Retrăiesc cu emoție și nostalgie fiecare amintire din acele zile de decembrie timpuriu și îmi place să cred că această sărbătoare e despre fericirea și zâmbetele celor mici și nu numai. Câteodată îmi imaginez că sunt din nou copil și trăiesc magia sărbătorilor de iarnă la aceeași intensitate la care simțeam cu inima mea de om mai mic.
Și pentru că există suflete care încă nu au un moș Nicolae, vă invit ca astăzi să faceți o bucurie unui copil mai puțin fericit. Nu trebuie să cheltuiți o sumă mare de bani și nici nu trebuie să faceți cine știe ce efort supraomenesc. Nici măcar nu e necesar să povestiți cuiva intenția voastră. Gândiți-vă că acesta e modul vostru de a sărbători amintirile pe care le aveți cu moș Nicolae și ghetuțele voastre perfect lustruite. Iar un gest, oricât de mic, o să vă fie întors cu un zâmbet dulce de copil și atunci o să vă bucurați cu adevărat de însemnătatea zilei de 6 decembrie. Un alt fel de a vă pune în ghetuțele lui Moș Nicolae pentru o zi! 🙂
Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici sau să te abonezi la newsletter.
