Mă gândeam zilele trecute la mine și la familia copilăriei mele. Îmi amintesc că nu aveam termen de comparație cu alte case pentru că habar n-aveam că asta contează. Că nu-l judecam pe băiatul de la bloc că este adoptat sau pe frații din cartierul bunicii mele că îl au doar pe tata. Pentru mine familia însemna casa propriu-zisă și cine o umplea. Că la noi s-a nimerit să fie mama, tatăl și cei trei copii, iar pe urma au venit cățelul și pisica, la vecina doar mama și băiețelul ei și tot așa, era pur o întâmplare. Că prietena mea locuia într-o casă mare cu grădină iar noi la apartament, așa s-a nimerit.

Nu observam  ce se întâmplă în celelate case, nici dacă prietenii mei de la bloc erau mâncați de dimineață. Vedeam, însă, atunci când veneau cu hainele rupte la locul de joacă sau cu câte o vânătaie. Pentru că știam că în nicio casă nu cresc lovituri sau vorbe urâte. Îi citeam de departe pe cei jmecheri de care obișnuiam să ne ferim pentru că aveau un comportament violent cu restul copiilor. Habar n-aveam că suferă și că poate ce se întâmplă la ei în casă avea să-i definească mai târziu.

Când eram mică, universul meu era compus din copii buni și copii răi. Oamenii mari erau în general buni, cu mici excepții. Habar nu aveam atunci că un copil rău, ar fi putut să fie bun dacă ar fi trăit în alte circumstanțe. Dacă acasă ar fi însemnat armonie, dragoste și voie bună.

În România, în anul 2018, peste 750 de copii au fost abandonaţi, arată statisticile oficiale. Dintre aceştia, 520 de copii au fost părăsiţi în maternităţi, 205 în secţiile de pediatrie, iar 26 au fost lăsaţi în alte secţii de spital. (sursa stirileprotv.ro)

Vorbim despre copii cărora li s-a retezat din start șansa la o viață de familie normală. Dintre aceștia puțin devin adoptabili și îndeplinesc criteriile pentru a a putea fi luați spre adopție. Majoritatea sunt duși în centrele sociale, unii au norocul să fie plasați în familii însă pentru o perioadă scurtă și determinată.

Îți dai seama cât de important e mediul în care trăiești în momentul în care realizezi că în loc de fericire tu cauți familialul. Și toată viața ta te străduiești să construiești ce (n-)ai avut în copilărie. 

Cât de important este să crești într-un mediu armonios, înconjurat de iubire și de principii frumoase? Cam la fel de important cum este să bei apă și să mănânci în fiecare zi. Cum e lumina soarelui pentru plante de le face să crească și să înflorească. Familia îți dictează tonul pentru restul vieții tale. De acolo îți iei valorile și în jurul ei te construiești tu copil, adolescent, om.

Cum este viața copiilor care nu cunosc cuvântul familie??? Tristă, dezorientată, fadă, singură, săracă, lipsită de iubire, goală!

Citesc despre povești de adopție și nu-mi vine să cred câte piedici trebuie să treci ca să faci o faptă bună. Să salvezi un suflet, să-i dai o șansă, o familie! Politicienii zic că urmează să facă mai simplă procedura de adopție. Adevărul este că sunt mulți copii abandonați și puțini copii adoptabili.

Zilele trecute, la România te iubesc, am ascultat un domn primar care spunea că un copil de 8 ani este caz pierdut. Pentru că provine dintr-o familie săracă și pentru că îi stă în sânge să fie hoț și rău. Un copil de 8 ani. Care învăța să scrie și să citeascĂ alături de alți copii cu situație materială precară, de la un voluntar al satului. Pentru că la școală se face diferență iar egalitatea este un concept străin.

Copilul până la o anumită vârstă nu vede nicio diferență între el și ceilalți copii. Se uită în sus la părinte, la oglinda lui iar dacă aceasta arată egalitatea între oameni, cel mic o preia și o dă mai departe.

Îmi place să scriu despre iubire și fericire. Sunt o optimistă și de foarte multe ori văd doar binele din jurul meu în timp ce paharul, pe jumătate gol, îl îndes sub preș ca să uit de el. Realitatea este că trebuie să vorbești și de lucrurile mai puțin bune, despre tristețe și suferință! Pentru că doar așa poți să mai crezi în vindecare. Pentru că în felul ăsta poți să tragi semnale de alarmă sau mai bine, să ajuți! Să aduci tu schimbarea pe care o ceri de la ceilalți. Copiii abandonați merită o șansă!

Photo by John-Mark Smith on Unsplash


Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.