Îți scriu ție pentru că, pe tine te am de puțină vreme în brațele mele! Până acum mi-am umplut mâinile cu sora ta și mi-am luat dragul de acolo.

Draga mea fetiță,

Abia am început să mă obișnuiesc cu mirosul pielii tale, cu nasul tău călduț în sânul meu, cu piciorușele care mă împung, de pe cealaltă parte a burticii, de data asta, cu pomeții umflați cu lăptic și multă dragoste, cu ochii tăi mari și curioși care mă măsoară de sus până jos de fiecare dată când intru în camera ta, …cu tine.  De fapt camera este a noastră pentru că nu m-am îndurat să las nici măcar un perete să ne despartă. Te-am dorit prea mult ca să nu te am aproape de mine în fiecare moment al zilei.

Dragă copile, te-am iubit de dinainte să știu că începi să crești în mine. Când am aflat că o să te am, am zis că nu contează dacă o să fii fetiță sau băiețel, nici măcar nu-mi pasă cu cine o să semeni, tot ce e important e să te naști cu bine și să fii sănătoasă. Să ne dăm întâlnire la termen, la maternitate, eu prea obosită să primesc musafiri, tu prea dornică să stai pe pieptul meu, să-mi simți pulsul inimii, să ne cunoaștem.

Și așa a fost, ai venit ca o binecuvântare în viața noastră, să ne faci să zâmbim atunci când îți vedem chipul nevinovat de bebeluș. Să nu ne mai săturăm să te privim, iar atunci când vorbim cu tine, vocea să ni se subțieze într-un mod stupid, pe care înainte nu îl agream, dar care acum ni se pare atât de firesc.  Să pupăm zilnic piciorușe dolofane, să nu ne mai săturăm de mirosul tău de lăptic, să ne fie dor atunci când suntem în cealaltă cameră. Copile, ne-ai învățat să te iubim mai mult și mai mult, noi neavând habar că nu există o limită…

În clipa în care am ținut-o în brațe, pentru prima dată, pe surioara ta, am știut că te doresc și pe tine. Atât de simplu. Un sentiment pe care nu am știut să-l explic, dar eram convinsă că e acolo. Căci îmi umplea inima cu emoție și dragoste și mă făcea să simt că toată lumea asta mare mă iubește. Trebuie să fi făcut ceva bine, să te am!

Deși ești foarte mică, ai în ochi o înțelepciune aparte.

-Zâmbește și cu ochii! îmi spune bunica ta.

-Cu toată ființa ei, e un copil care se bucură din suflet!

-Dar are o seninătate în privire, zici că e om mare!

-Așa sunt copiii, se spune că ei cunosc deja lucruri pe care adulții nu le pot înțelege!

Dar adevărul este că habar n-am cum sunt toți copiii! Dar știu că tu ești a mea și e minunat să te am, să te țin strâns în brațe, să te învăț, să te descopăr, să te alint, să te iubesc. Așa cum știu eu, poate stângaci, poate anapoda, dar cu toată inima mea plină de drag pentru tine.

Tresar și acum ori de câte ori îți aud plânsul de bebeluș. Stomacul meu se strânge și simt cum mă apasă. Mă doare să nu te știu bine, mi-e greu să te am bolnavă, tu ești extensia mea, când tu suferi, mama ta suferă o dată cu tine. Pentru că nu pot controla ce mi se întâmplă, stă scris în legile naturii. Mama își iubește puiul, orice ar fi.

Te iubesc la fel cum știu că o iubesc pe sora ta și la fel cum știu că îl am alături pe bărbatul visurior mele.

-Nu semănă cu Sara! îmi zicea el șoptit, după ce te-am adus la maternitate!

-Nici nu trebuie să semene! Seamănă cu ea, fetița noastră pe care ne-am închipuit-o în vis! 

-E perfectă!

Și așa a început viața noastră în patru.  Patul nostru s-a lărgit și ți-a făcut  loc între burțile noastre, acolo unde știm că-ți place mult și mai mult! Pentru că loc în inima noastră aveai de ceva vreme. De când te-ai ițit ca un gând, că ți-ar sta bine lângă sora ta!

Citește și Îți mulțumesc, copile!

---

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.