Nu știu să primesc complimente. Nu am știut niciodată. De fiecare dată când aud o chestie bună despre mine, spusă cu voce tare, mă simt aiurea și mi se pare o exagerare. Pe altă parte, mă ambiționează foarte tare critica și lucrurile negative la adresa mea, dar mă și frustrează. Mi se pare tare incomod să ascult păreri vis-a-vis de persoana mea chiar dacă uneori am tare nevoie de ele.

La fel cum s-a întâmplat astăzi, în curtea bisericii, când o mamaie, simpatică foc, se gudura pe lângă fetița mea și încerca să facă conversație. „Copil frumos, oare ai tu 2 anișori? Nu cred că i-ai împlinit încă!”

„Are 1 an și 10 luni!”, simt eu nevoia să completez și mă reped să o salvez pe Sara din brațele femeii. Știu că cei mici îl au pe vino-ncoa și că este foarte greu să te abții să pui mâna pe un copil care îți iese în cale. La fel ca atunci când te întâlnești cu un pui de cățel! Sau nu?! :)))

Despre cât de entuziasmată sunt atunci când un străin pune mâna pe copilul meu am scris aici. Doar că de data asta, nu m-am mai înfuriat atât de tare ca de obicei. Și acest lucru se datorează faptului că femeia mi-a trântit un compliment neașteptat pe care, realmente, nu am știut cum să-l primesc.

„Așa de tânără și totuși mămică?”. „Ei, am treizeci de ani”, răspund eu repede, după ce rămân câteva secunde cu gura căscată. La asta chiar nu mă așteptam! A picat așa, deodată! Mai ales, în contextul în care, eram pregătită să mă lupt cu o străină care nu știe să-și țină mâinile acasă, și să ceară permisiunea atunci când vine vorba despre spațiul intim al altei persoane.

„Sunteți subțirică, și de asta, poate, păreți mai tinerică”.

Ce-i drept, m-au uns la suflet vorbele ei. Mai ales că habar nu am cum ar fi trebuit să arăt la vârsta pe care o am, stilul meu vestimentar nu e încă definit (oscilez mereu între blugi rupți și rochii cu pantofi stiletto) și nu-mi dau încă seama ce înseamnă de fapt prea tânăr să crești copii.

Mama mea m-a avut fix la vârsta la care am născut-o și eu pe Sara (27). Mama mamei a născut-o la 43 de ani, în schimb mama tatălui cred că la 20 de ani era însărcinată cu cel de-al doilea copil. Nu știu să fie o vârstă potrivită pentru a devenii mamă, știu doar că trebuie să fii majoră, să ai o familie întemeiată și să creezi un cămin pentru sufletul care o să crească alături de tine.

Și apoi, vârsta este doar un număr, tinerețea nostră nu are nimic de a face cu anii pe care îi împlinim.

Măgulită, am lăsat-o pe doamna în etate să-și continue drumul, iar eu am pornit către casă, cu un zâmbet tâmp pe față, gândindu-mă dacă chiar arăt sau nu de vârsta pe care urmează să o împlinesc la toamnă! Mi-am dat seama că habar nu am să primesc un compliment și că nu știu să mă bucur de el așa cum ar trebui.

Și eu care credeam că diminețile de duminică nu mă mai pot surprinde! 🙂

---

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.