Bună dimineața și bine ați venit la o discuție serioasă despre cum ne tratăm corpul.
Suntem predispuși să ne comportăm frumos cu cei din jur, să avem grijă de cei dragi, să le oferim ce e mai bun și mai sănătos copiilor noștri, dar când vine vorba despre ce facem pentru propria persoană, ne punem în așteptare, mâncăm ce apucăm, facem tot pe repede înainte să fie cei din jur bine.
Poate discuția nu se poartă în termeni generali, așa că o să mă rezum la mine și la ce schimbări simt eu că trebuie să fac pentru corpul și sănătatea mea. Pentru că e chiar ca-n avion, prima dată își pune părintele masca de oxigen ca să-și poatā ajuta apoi copilul.
Așadar, azi despre mâncare și cum ne impactează ea felul în care ne trăim zilele, de la sănătate, energie la starea de spirit.
Deși avem un meniu ok, cu mâncare exclusiv gǎtită, fără prea multe prăjeli(șnițelele fac aici excepția), iar eu și Ștefan nu consumăm carne de mai bine de 15 ani, simt că în familia noastră nu se mănâncă suficiente fructe și legume, iar pentru mine e un efort continuu să încerc să le introduc în felurile de mâncare pe care le gătesc.
Suntem diferiți cu obiceiuri alimentare diferite, Sara nu acceptă fructele, Stef nu consumă nici el foarte multe, Mara cred că e cea care face cele mai puține figuri și eu mă adaptez în funcție de ce avem prin frigider.
Anul trecut, am avut un meniu strict, proteic, pe care l-am ținut în mare parte și am observat că dacă am 3 mese şi două gustări la oră fixă: nu mai ronțăi gustărele/ nu îmi mai este foame, nu mai îmi e poftă de dulce, am energie și pentru sport și pentru învățat( adică și corpul și creierul sunt alimentate corespunzător), am o stare generală bună și dispoziție ok.
Dacă mai pun și sportul la socoteală care funcționează ca un fel de terapie pentru creier, atunci mă simt și mai bine. De asta spun că prioritizându-mă pe mine, alegând ce e mai sănătos și bun, practic aleg asta și pentru cei din jur. Dar întrebarea este, dacă știu ce e bun și funcționează, de ce mă întorc mereu la obiceiuri nesănătoase și mâncat impulsiv, haotic? Ei, aici vin obiceiurile din copilărie și la cum ne-am format până să devenim adulți. Și de asta presupune mereu muncă și rutină și exercițiu și efort și străduință și…
Ce vreau de fapt să spun cu toate astea este că mintea noastră poate fi antrenată să obțină ce-și dorește și corpul va merge după ce-și propune creierul, deși tendința va rămâne mereu să revină la vechile obiceiuri cu care a crescut și a fost obișnuită. Sau cum se spune în hindi:
Sharir wahi karta hai jo dimag manta hai
The body achieves what the mind believes.
Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici sau să te abonezi la newsletter.
