Nu știu cum sunteți voi și cât de mult vă consumați să le faceți pe toate. Poate v-ați lamentat deja sau poate v-ați dat seama că nu asta este de fapt important și că noțiunea de mamă perfectă este doar în mintea noastră.
Ce am realizat în ultima vreme este că să fiu mămica Sarei, în zilele noastre, mă face să am o mare presiune pe mine. Sunt mereu în alertă și mă întreb încontinuu dacă ceea ce fac este bine. Citesc, mă informez și am propria filozofie de viață. Dar când deschid facebookul, pe bune dacă mai știu cine sunt. Văd multe păreri și și mai multe sfaturi date din vorbă în vorbă de la o mămică celeilalte. Privesc uimită cum se războiesc femeile, în ziua de astăzi, în propriile convingeri, ajungând în cele din urmă la insulte și la vorbe urâte.
Văd competiție acolo unde ar trebui să fie solidaritate și empatie. Și mai văd mame care se luptă să fie perfecte în online, iar în offline abia au timp pentru copilul lor. Aici, uneori, eu mă simt cu musca pe căciulă. Așa că, de cele mai multe ori, alerg acasă, să FIU, pentru fetița mea năzdrăvană, fetița mea blondă cu ochi albaștri. Doar să o alerg un pic prin casă și să o fac nițel să râdă. Pentru că uneori, cea mai corectă tactică de parenting este aceea în care sunteți doar voi două, una pentru cealaltă. Și e de ajuns!
Hadeți să ne oprim, să tragem aer cu putere în piept, să ne relaxăm și să începem din nou, altfel, mai curat de data asta. să abordăm lucrurile bune și comportamentele frumoase din jurul nostru în schimbul de a arăta cu degetul și a critica metoda parentingului din familia de lângă noi.
Să fii mamă nu e o competiție
Cel puțin, nu în mintea mea. Dimpotrivă, să fii mamă înseamnă să alergi sincron, alături de celelalte mămici. Să vă țineți de mână și să vă zâmbiți reciproc, pentru că știți exact ce este în mintea fiecăreia. Să vă înțelegeți dintr-o privire și să vă tolerați reciproc.
Să fii mamă nu e competiție. Și știți de ce? Pentru că atunci când puiul meu se cuibărește în brațele mele fără să-i pese că nu sunt fotomodel, că nu am manichiura făcută, că azi nu port rochie, că da, poate părul îmi miroase a mâncare, dar nici asta nu este atât de important, ci că dintre toate mamele perfecte din lumea asta, știu că fetița mea mă vrea pe mine, cea imperfectă, dar numai bună pentru ea; mă vrea pe mine, mama ei.
Ce nu înțelege toată lumea este că să fii mamă nu e un maraton. Sau poate e, dar doar cu tine însăți. E o cursă la care te-ai oferit voluntar să alergi. Și o faci cu drag și cu iubire. Iar daca din când în când te mai împiedici și cazi, te ridici repede, te scuturi de praf și o iei la goană mai departe. Nu e nimeni în tribune să te aplaude, dar îți consumi puterea din zâmbetul copilului pe care îl crești. Iar o astfel de motivație mută munții din loc și schimbă cursul râurilor. Așa că învață să te iubești și să te accepți așa cum ești, iar dacă vrei să crești și să devii o variantă mai bună a ta, nu o fă pentru ceilalți ci pentru tine și pentru copilul tău. Pentru că să fii mamă este cu adevărat minunat!
Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici sau să te abonezi la newsletter.
