Nu e deloc simplu să trecem cu zâmbetul pe buze peste micile provocări pe care le întâlnim în viața de zi cu zi. De cele mai multe ori ne lăsăm afectați de momentele grele și trăim cu stres, cu îngrijorări și nesiguranță. Sunt vremuri apăsătoare, avem rate, facturi, taxe și copii de crescut. Ne lipsește răbdarea, optimismul și puterea de a mai visa. De cele mai multe ori grija noastră cea mai mare o reprezintă banii sau incertitudinea zilei de mâine. Realitatea este cea care ne obligă să rămânem ancorați în ea.
Nu spun că o duc greu și nici că sunt mult mai îngrijorată ca oricare alt om care are o viață normală în România. Spun doar că este foarte ușor să te pierzi pe drum și apoi să rătăcești o vreme, prin beznă, până găsești înapoi drumul spre casă.
De cele mai multe ori când dau piept cu micile probleme din viața mea, ceea ce mă face să mă adun e gândul că suntem cu toții sănătoși și împreună vom depăși și acest obstacol. Mi se pare cea mai importantă condiție pentru o viață fericită. Sănătatea! Iar dacă ei i se mai adaugă și dragostea, atunci am găsit rețeta împlinirii. Căci celelalte vin și ele cu timpul, cu răbdare și gânduri pozitive. Cu muncă, ambiție și ceva îndrăzneală!
Mă uit în jurul meu și îmi dau seama că am tot ce e mai important în viață. Iar de ce nu am, mă pot lipsi. Sunt privilegiată că iubesc și că mă pot bucura (sănătoasă) de acest lucru!
Dragostea e cea care rămâne
Îmi povestea mama mai demult că pe vremea când muncea în Italia, vedea mereu în autobuz un bătrânel simpatic. Într-o conversație oarecare, domnul în etate i-a mărturisit, printre altele, cum face naveta zilnică de acasă la azil, unde își petrece ziua cu sotia lui bolnavă de Alzheimer. Mama l-a întrebat de ce face asta în fiecare zi, fără excepție, dacă soția lui nu realizează cine o vizitează. Bătrânelul a răspuns franc, cu o blândețe ieșită din comun, că nu asta contează, chiar dacă ea nu știe că e vizitată zilnic de jumătatea ei, o știe el, și asta e de ajuns! Dragostea nu trebuie să fie neapărat conștientă, împărtășită sau bidirecțională. Ea poate doar să existe în sufletul nostru. Și asta să fie de ajuns. Pentru că iubirea generează iubire și mai departe se transforma in fericire.
După ce tragem draperiile și stingem lumina, ne băgăm în pat cu griji, stres și incertitudine, știm că suntem capabili de iubire, atunci e momentul să realizăm cât suntem de norocoși!
La sfârșitul zilei dragostea e cea care rămâne!
Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici sau să te abonezi la newsletter.
