Cred că se pune prea mare accent pe noaptea dintre ani. În fond, Revelionul nu e altceva decât o noapte, ca oricare alta.
E ultima zi din 2017 și în aer plutește o agitație apăsătoare. Văd cum oamenii se pregătesc de seara cea mare dintre ani. Și fiecare , care, cum, aleargă să facă ultimele pregătiri, ca nu cumva să ne (SUR)prindă Revelionul.
Mi-aduc aminte cum erau revelioanele mele în anii dinainte să o am pe Sara. Cum mă pregăteam cu nu știu câte zile înainte. Cum aveam un răspuns clar la întrebarea „Unde faci Revelionul?” și argumentam mereu opțiunea mea, că de, nu o să stăm în casă în cea mai mportantă seară din an. Ori la munte, ori la vreo petrecere improvizată, ori la prieteni, undeva tot mergeam.
Până să-l cunosc pe Ștefan, am avut perioada mea de revelioane nebune, fără pic de organizare și ieșea de fiecare dată MINUNAT (îmi amintesc cu drag). Ohoho, ce vremuri!
După ce m-am căsătorit, am mai alergat puțin spre direcția distracțiilor în cuplu, îl trăgeam pe soț după mine, și încercam să („live on the edge”) trăiesc fiecare clipă ca și cum ar fi fost ultima.
Ei bine, lucrurile s-au cam schimbat acum și nu o zic cu părere de rău sau cu regret. Doar că, la fel cum și prioritățile noastre sunt altele, așa și distracția noastră nu mai seamănă cu dans toată noaptea și sorbit din pahare cu măsline înăuntru până ni se face somn.
Fericirea noastră e cunoscută și la alt nivel. Unul de bază, unde nu avem nevoie de mare lucru, poate doar să fim toți laolalaltă sănătoși și optimiști. Că restul vin ele, nu trebuie să le avem noi în grijă.
Ce facem în seara asta? Cum petrecem noaptea dintre ani?
Mă gândesc serios să amenajez livingul cu muntele imens de portocale pe care l-am adunat de la mersul cu colinda. O să-i provoc pe Sara și pe Ștefan la un joc amuzant cu piesele de lego, apoi vom lua cina, fiecare în scăunelul lui. Vreau să deschid sticla de Cabernet pe care am primit-o zilele trecute de la colegii mei de liceu.
Pe la 22:00 Sara o să adoarmă, așa că plănuiesc o seară de film bun, cu vin roșu și pop-corn pentru ronțăială. La ora 00.00, ne vom lua în brațe și ne vom mulțumi pentru că ne avem unul pe celălalt, că ne suntem îndeajuns si că ne simțim norocoși să FIM. Vom ciocni un pahar în cinstea anului trecut cu speranța că 2018 vine măcar la fel de bun ca 2017. Apoi o să luăm la vizionat toate albumele noastre de fotografie să ne amintim cu drag cine suntem și cum am ajuns astăzi, aici. 🙂
Și da, Revelionul nu e decât o noapte ca oricare alta. Putem sărbători oricând faptul că trăim, că ne avem, că suntem și poate ar trebui să facem asta mai des. Noaptea dintre ani este, poate, o oportunitate excelentă pentru o autoanaliză și pentru planurile de viitor. O ocazie pentru încropit visuri, aspirații și dorințe ce urmează să fie împlinite.
La mulți ani frumoși și zâmbitori!
P.S. Dacă aș fi citit acum 5 ani, ce am scris astăzi, tare m-aș mai fi minunat! :)))
Photocredit Aliona Danilescu
Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici sau să te abonezi la newsletter.
