Este o dimineață ploioasă de sâmbătă și Ștefan încă doarme. Pentru prima dată după o lungă perioadă de timp mă trezesc odihnită. Sara se perpelește pe lângă noi, mă escaladează, gângurește și bate din palme. Din când în când se mai oprește deasupra lui taică-su și îl trage de barbă sau îi descoperă urechile.

Ștefan deschide ochii și zâmbește. Se ridică din pat și încep amândoi să se hârjonească. Bebe este extaziat, scoate un sunet ascuțit și iar bate din palme. Apoi începe să râdă în hohote așa cum o fac bebelușii: zgomotos, dulce, molipsitor.

Mă uit la Sara și văd cât de sincer se bucură ea de  fiecare lucru mărunt. Apoi la soțul meu și realizez câtă emoție, cât drag și câtă iubire încap în inima lui. Doar privindu-i îmi dau seama că am tot ce îmi doresc. Și aș putea să trăiesc cu sentimentul acesta tot restul vieții.

Afară e o ploaie mocănească, dar noi mai rămânem încă sub plapumă, la cădurică. Și ne jucăm.


 

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.