Te țin strâns la piept și încă nu-mi vine să cred că te am, că exiști în viața mea, că ai apărut atunci când mă așteptam mai puțin și că mă faci să zâmbesc în fiecare clipă când sunt lângă tine, copilul meu frumos!
Chiar și atunci când nu stau în preajma ta, mă surprind râzând căci îmi aduc aminte de cât de fericită mă faci!
Încă nu m-am obișnuit cu ideea că exiști în viața noastră pentru că ești o binecuvântare, și nu-mi amintesc să fi făcut ceva atât de bine în viața asta ca să te primesc pe tine ca recompensă.
Cum stai tu, minune, la sânul meu, cu ochii mari, lucizi, albaștri și mă privești de parcă ai descusut deja lumea asta mare! Cum te joci cu degetul arătător în palma mea, cum gângurești, cum te alinți, de parcă ai știi că orice lucru firesc pe care îl faci mă topește și mă determină să te iubesc tot mai mult și mai mult.
Uneori îmi vine să-mi strig iubirea în plină stradă, atât de dragă îmi ești, suflet nevinovat. Alteori te țin strâns în brațe minute în șir, și-ți șoptesc doar ție dragostea ce ți-o port, să nu ne știe nimeni.
,,Există atâta frumuseţe în fiecare început” (R. M. Rilke).
