În ultima vreme întâlnesc tot mai multe cupluri care urmează să devină părinți. Mămica e zâmbitoare dar sceptică, tăticul e mândru dar își păstrează acea privirea goală și temătoare însă amândoi, încercând să mascheze nesiguranța din sufletele lor, mă anunță clar și răspicat: „Vom avea un copil!” și mă asigură că sunt conștienți de ce va urma, acest proces fiind pregătit minuțios, din timp și în detaliu.
Nu știu cum e la voi, dragi mămici, dar pe mine această veste mă face să tresar și inevitabil mă duce cu gândul la momentul în care am aflat că sunt însărcinată, atunci când eu împreună cu soțul am realizat că o să fim PĂRINȚI.
Deși credeam că sunt pregătită, dezbătusem toate variantele și posibilitățile, mă documentasem în prealabil de pe internet, rude, prieteni, ascultasem păreri avizate despre ce înseamnă un bebe, un nou membru al familiei, trebuie să recunosc că testul cu cele două liniuțe m-a șocat și m-a făcut să realizez că de fapt nu știu NIMIC despre ce înseamnă îngrijirea și creșterea unui copil.
Nu mă înțelegeți greșit, Sara a fost un copil dorit, planificat de multă vreme. Dacă atunci când m-am căsătorit după doar trei luni de relație, momentul nostru a fost unul spontan, nebunesc și plin de adrenalină, de data aceasta discutasem în prealabil cu soțul meu, și de comun acord hotărâsem că ar fi timpul să ne celebrăm iubirea și să ne mărim familia.
Totuși, nu reușesc să înțeleg de ce ne-a surprins pe amândoi o veste asumată cu luni bune înainte să concepem fetița? Stau și acum să mă întreb când suntem cu adevărat pregătiți să devenim părinți și mai mult când suntem perfect conștienți de ce înseamnă de fapt lucrul acesta?
Pe mine, testul de sarcină pozitiv m-a uluit, debusolat, exaltat, panicat…Urlam de fericire și plângeam de frică în același timp. Nu știu dacă am trăit vreodată sentimente mai încâlcite. Țin și acum minte disperarea și frica cu care mă întrebam: Oare sunt pregătită? Oare e ăsta momentul potrivit? Chiar sunt însărcinată? Oare o să fiu o mamă bună? Toate aceste gânduri mă acaparau și deveneam și mai confuză. Ștefan a fost cel care a luat atitudine și într-un moment de glumă mi-a zis: „Nah, de-acum gata cu citybreak-urile. Punem și noi banii deoparte ca să nu fim descoperiți când o să vină bebe!” Am început să facem schimbări în apartament și încet, încet în viață. Am luat evenimentele treptat, unul câte unul și am decis să ne ascultăm instinctele și să nu ne mai facem planuri. Nu de alta dar nu e nici măcar o idee de dinainte care să coincidă cu viața noastră de acum.
Experiența de a avea un copil nu poate fi povestită, ea trebuie trăită!
Să știți că situația stă cam așa: în zadar se străduiește cineva să-ți exemplifice trăirile unui părinte. Aceste simțiri se trăiesc pe propria piele, te copleșesc, cresc în intensitate și se contopesc cu iubirea, în definitiv asta ar trebui să însemne un copil: Iubire.
Cred cu tărie că nu există un moment potrivit pentru venirea unui copil și că o sarcină, fie ea chiar planificată, dă peste cap planurile de cuplu, amenajarea casei și de ce nu, viața în doi. Un copil e o decizie care se ia cu sufletul, e dovada clară de iubire dintre doi oameni și în definitiv el este cel care dă sensul vieții.
Ca adulți, avem tendința să evaluăm exemplele date de părinții noștrii ca să știm ce fel de părinți ne dorim să fim! Așadar așteptăm să ne facem un rost în viață, ne creionăm o carieră, ne cumpărăm o casă sau un apartament, ne facem un pic de ordine (cum ar spune mama). Însă indiferent de stabilitatea emoțională sau materială de care depindem într-un fel sau altul, decizia de a avea un bebe rămâne sub semnul întrebării. Ce încerc de fapt să spun e că nu există moment potrivit care să ne pregătească ca părinți.
Eu cred că nu există un „perfect timing” nici pentru căsătorie, nici pentru copii. Viața nu poate fi programată mereu și nu se vinde la chioșcul de ziare cu îndrumar de folosire, ci dimpotrivă ea este interesantă tocmai pentru că e imprevizibilă, plină de surprize, uneori frumoase, alteori mai puțin plăcute. Important este să iei lucrurile ca atare, pe rând și să știi să te bucuri de ele! Să te împlinească fiecare moment de sarcină, de așteptare, de părințeală!
Meseria de părinte se învață în timp real și se definește treptat o dată cu creșterea și educarea copilului. Curaj!!! Nu există mămică perfectă sau tătic perfect și nici nu trebuie să existe – simplul fapt că încercăm să atingem perfecțiunea ne face să fim potriviți pentru a deveni părinți. Dacă vă doriți cu adevărat un bebe, cu siguranță acesta e momentul să îl aveți!
Să-ți trăiești iubirea alături de omul tău și de fructul dragostei dintre voi, să deveniți părinți și să țineți strâns în brațe o mică parte din voi! Împreună să depășiți greutățile!
Despre asta este vorba în definitiv, nu despre sincronizare, ci despre iubire! 🙂
Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici sau să te abonezi la newsletter.
