Este a nu știu câta oară când mă trezesc brusc în miezul nopții și mi se taie respirația. Mă ridic din pat nedumerită și uit unde sunt. O caut pe Sara și îmi amintesc că nu sunt în camera mea, ci într-un cămin din Cluj, iar fetița năzdrăvană este acasă.

Mă așez înapoi în pat, dar stomacul mi se strânge și încerc să-mi închipui ce a făcut ea zilele astea fără mine. Mi-e dor, mi-e un dor nebun de copilul meu. Parcă au trecut prea multe zile și despărțirea asta mă face să regret decizia mea de a face cursul de antreprenoriat.

Este pentru prima dată când plec pentru mai mult de două zile de acasă. Când am fost în Danemarca am lipsit două zile și o noapte. Mă întreb și acum: ce-o fi fost în capul meu când am ales să stau departe de Sara pentru cinci zile, dacă îmi este atât de dor?

Să fac un curs de antreprenoriat la Universitatea Babeș Bolyai este o mare oportunitate. Zilele astea mi-am amintit de perioada studenției și de profii mișto pe care îi idolatrizam! Cursul este foarte interesant, formatorii sunt minunați și lucrurile pe care le învățăm sunt foarte valoroase! Doar că eu am uitat un pui mic de 2 ani și 8 luni la București, un pui care are nevoie de mama lui. O fetiță pe care nimeni nu a întrebat-o ce părere are despre faptul că mama ei pleacă să vâneze cai verzi pe pereți timp de cinci zile în inima Ardealului.

Urmează 10 ore de mers cu trenul și apoi o să strâng la piept și o să-i recunosc mirosul. Mâine dimineață o să mă joc din nou cu zulufii ei rupți din soare și sunt sigură că o să încerce să mă păcălească cu zâmbetul ei năzdrăvan. Mai e un pic și o să o țin iar în brațe!

Mi-e dor, mi-e atât de dor!

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Mi-e atât de dor de ea apare prima dată în Zburătoarea.

De ce copilul meu nu doarme?

E trecut de ora 23 și fetița năzdrăvană aleargă zglobie prin casă. Sunt epuizată fizic și psihic și chiar nu înțeleg unde greșesc. De ce nu îi este somn, de ce nici măcar nu cască?

Am încercat de 2 ori să o trag în patul nostru, cu luminile stinse, fără nici un zgomot, fredonându-i cântecul ei preferat și …nimic. Mă doare gura de cât am căscat, poate, poate s-o lua și la ea și ceva îi va aminti de somnul dulce pe care orice bebeluș ar trebui să-l aibă la ora asta.

O fi de la faptul că eu beau cafea și poate îi transmit cofeină prin lapte? Sau poate e la vreun puseu, are achiziții fizice și își schimbă rutina de somn? I-o crește vreun dinte, vreo măseluță?

DE CE nu doarme, de ceeee?

Ștefan se uită și el mirat la Sara, cum se joacă cucu-bau singură, căutând ceva sub pat. Fetița zice ceva în limba ei bebelușească și o ia din loc, zâmbind cu gura până la urechi. Nici urmă de Moș Ene pe la gene! Nimic, nada, niente.

Am scris despre somnul bebelușilor și aici, însă când era mai mică parcă era altă treabă.  Alăptarea și plimbatul în sistem de purtare aveau efect garantat.

Iar fetița năzdrăvană nu era atât de atentă la fiecare zgomot din casă, nu o interesau toate cărțile din bibliotecă (să le dea jos de pe raft) și parcă nu era atât de disperată să încerce ce gust are mâncarea pisicilor. Nu fugea de tine atunci când încercai să-i schimbi pampersul și nu se tăvălea pe podea când vroiai să o îmbraci. Nu râdea în hohote atunci când tu, ca o mamă disperată, încercai să o dai jos de unde s-o mai fi cocoțat și de data asta. Și cel mai important, nu zicea pa-pa și pleca din cameră atunci când o chemam, în pat, la somn.

Pe scurt, am alt copil, deci trăiesc altă poveste. La voi cum este? Tot cu peripeții? 🙂

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul S.O.S. copilul meu nu doarme apare prima dată în Zburătoarea.