În primul rând pentru că a fost ziua mea.
Pentru prima dată în cei treizecișiunu de ani pe care i-am împlinit, am rugat-o pe mama să-mi spună povestea nașterii mele și a perioadei cât am fost bebeluș. Se pare că m-am născut greu, după vreo șase ore de travaliu, într-o luni dimineața. Eram mică, de culoare vineție și cântăream trei kilograme și șase sute de grame. Imediat după naștere am fost luată de lângă ea și dusă într-un salon alături de ceilalți bebeluși. Pe vremea aia nu exista ora magică și nici nu se încuraja alăptatul. Mama mi-a spus că pe perioada celor cinci zile în care a stat în spital, mă prelua din trei în trei ore dintr-un gemuleț de sticlă și mă hrănea la sân fix douăzeci de minute, după care mă preda înapoi ca pe un colet la ghișeul poștei!
Când m-a adus acasă de la maternitate, eram opărită și aveam pielea roșie de la scutec, semn că asistentele aveau „mare” grijă de mine. M-a cocoțat pe masă, ca să mă ferească de soră-mea și obișnuia să mă adoarmă acolo, hâțânând săraca piesă veche de mobilier, în stânga și în dreapta, până a început să scârțâie și în cele din urmă să-și dea duhul.
Am fost înțărcată la vârsta de șase luni când mama a rămas însărcinată cu frate-miu. Atunci au cumpărat și o masă nouă. Pe la aceeași vârstă, mama a renunțat să mă mai înfașe, așa că începeam să mă dezmorțesc și să-mi iau avânt să învăț să merg în patru labe, lucru pe care o lună mai târziu îl exersam la greu. Când număram nu mai mult sau mai puțin de doi dinți în gură, a existat un episod, îmi povestește maică-mea râzând, în care, soră-mea mai mare cu doi ani ca mine m-a supărat, iar eu, m-am târât în mersul meu atipic de cățeluș și cu toată furia mea de bebeluș, am capsat-o de fund. Eram o figură!
Așa că mi-am început ziua cu tabloul nașterii mele în minte. Mi-a plăcut să mă imaginez mică și neastâmpărată, măcar acum știu cu cine seamănă Sara.
Cum știu că azi a fost o zi bună?
Păi am pregătit-o pe Sara pentru grădiniță și azi, ca niciodată, a fost cooperantă și mi-a făcut dimineața mai ușoară. Apoi mi-am băut cafeaua cu multă spumă de lapte, așa cum ar trebui să se răsfețe oricine, măcar o dată pe an. Am scris, am citit un pic, apoi am alăptat. Am vorbit cu prieteni dragi cu care nu mă auzisem de ceva vreme. Am ieșit cu Mara în oraș , iar în lipsa noastră cineva mi-a rotunjit mașina pe la colțuri. Am zâmbit și i-am zis că azi e ziua mea, așa că ce mai contează zgârietura, omul a rămas frapat și a ținut morțiș să se recompenseze. Nu a fost nevoie, i-am explicat că trebuie să fac multe fapte bune pentru cât de norocoasă sunt. ” La mulți ani, atunci, doamnă! Să fiți fericită”. Sunt, mi-am șoptit în gând și m-am grăbit să ajung la grădinița Sarei.
Am primit multe mesaje frumoase! Știți, a existat un an în care mi-am dezactivat opțiunea de pe facebook să-mi posteze ceilalți urări. Simțeam că nu vreau să-i împovărez pe ceilalți să-mi spuna la mulți ani, doar pentru că facebook-ul le-a amintit că este ziua mea. Dar mi-am dat seama cât mă bucură și mă emoționează un mesaj ca al Ivonei, care mi-a reamintit că anul trecut, pe vremea asta visam să mai am un copil, și uite-mă acum cu două fete minunate în brațe și un băiat chipeș, lângă mine.
Și mi-am dat seama că ziua de naștere este un prilej fantastic să-mi aduc aminte că sunt recunoscătoare pentru:
- faptul că sunt vie, sănătoasă și la fel de optimistă ca acum mulți ani când eram ceva mai tânără;
- familia mea minunată, pe care nici măcar nu am visat-o vreodată că ar putea să fie a mea;
- părinții și frații mei, prietenii și toți oamenii minunați din jurul meu, de la care învăț mereu câte ceva și care îmi aduc aminte în fiecare zi ce norocoasă sunt să-i am în prejmă;
- jobul meu și pentru oportunitățile care au venit o dată cu maternitatea;
- cât de faini sunt cititorii blogului, care îmi scriu mesaje frumoase și care mă inspiră să scriu în continuare;
- multe alte motive pe care nu mi le amintesc acum.
Seara, după ce am adormit fetele mi-am dat seama că sunt o norocoasă și o fericită. Pentru familia pe care o am și pentru că știu că azi a fost o zi bună!
foto: eu cu frații mei
Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici sau să te abonezi la newsletter.
