De curând, auzeam la televizor că s-a inițiat o lege în parlament conform căreia, dezvoltarul imobiliar nu are voie să ceară cumpărătorului un procent mai mare de 5-10% atunci când, cel din urmă contractează o proprietate imobiliară. Mai mult, urmează să fie stipulate articole și sancțiuni în caz că nu sunt respectate termenele de finalizare și se vor da amenzi usturătoare dacă rezultatul final diferă de ceeea ce s-a promis la început.
Desigur, legea nu este încă foarte bine formulată și nici înaintată mai departe, spre aprobare. Deocamdată este la stadiu de inițiativă. Ce se întâmplă cu adevărat în acest imperiu al imobiliarelor este mai presus de ce ne putem imagina noi. Asta, în contradicție cu legile din străinătate care, nu doar îi obligă pe dezvoltatori să respectă planul urbanistic local, să respecte arhitectura din acea zonă, să nu strice fațade conservate, și alte reguli care îi țin departe de a ridica mizerii de clădiri în zone de patrimoniu, ci îi silește să respecte termenele de execuție conform contractelor pe care le încheie.
Și vă spun eu, nu își permit financiar să nu le respecte! Și nu semnează antecontracte, doar ca să adune potențiali cumparători și apoi să îi lase cu ochii în soare! Sau poate fac asta, dar nu toți. Și multe dintre aceste practici sunt interzise prin lege! Legi care le oferă cumpărătorilor o siguranță atunci când investesc o mică avere într-un imobil. Sau când fac un credit pe care urmează să-l achite tot restul vieții.
Cine locuiește în București și a încercat să-și cumpere un apartament în ultima vreme? Hai, curaj, mâna sus?! Cine, înafară de mine și soțul meu, se mai confruntă cu lipsa de respect, cu minciuna și cu șmecheria dezvoltatorilor imobiliari care se îmbogățesc din prostia și disperarea oamenilor care vor o locuință decentă, cu facilități aproape și nou construită?
Mi-e groază când mă gândesc prin ce-am trecut , dar și ce ne așteaptă…
Să vă povestesc.
Am semnat zilele trecute actul adițional împreună cu cel de-al doilea avans pentru viitorul apartament în care o să locuim. Familia se mărește, apartamentul actual ne-a rămas mic, astfel că de anul trecut ne hotărâsem să cumpărăm un apartament cu trei camere, în noiembrie 2018 am și încheiat un antecontract cu promisiunea că martie 2019 ne va prinde mutați în casă nouă. Bucuria mea era imensă, chiar dacă eforturile noastre financiare au fost pe măsura bucuriei.
Ce mi-a plăcut cel mai mult la ideea de a mă muta într-un alt apartament (mult mai mare):
- spațiu mai mult pentru cele două fete cucuiete
- localizarea mai bună (mult mai aproape de centru și de metrou)
- apartament nou construit, decent
- faptul că vom sta într-un complex imobiliar, cu pază și protecție și spațiu în jurul blocului
- acces rapid la mașină datorită parcării subterane
- beci pentru depozitare
Cumva, în România, fiecare dezvoltator are proprile reguli, așa că și noi a trebuit să ne conformăm atunci când ni s-a cerut 50% din prețul final al apartamentului, cu promisiunea că în câteva luni urmează să ne mutăm în noua locuință. Am plătit 20 % urmând ca peste o lună să dăm și diferența. Un efort extraordinar, vă dați seama, mai ales că a trebuit să vindem apartamentul actual ca să avem banii pentru avans! Și pentru că lucrurile nu au stat cum ne doream, cumpărătorul nostru ne-a rugat să-l așteptăm câteva luni, să facă rost de bani, nu am putut onora promisiunea din antecontract!
Între timp, dezvoltatorul s-a întins și el cu lucrările și termenul de finalizare a fost mutat încă 6 luni! Mie mi-a picat fața, știam că atunci urmează să nasc, știam că am nevoie de un apartament gata, cu lucruri curate și dezinfectate, știam că nu vreau să se precipite toate evenimente într-o singură lună! Din păcate, nu am avut de ales.
Când am mai cerut o vizionare să vedem stadiul lucrărilor și cum arată finisajele în noul apartament, am observat cu stupefacție că nu ținuseră cont de niciuna dintre alegerile noastre. Parchetul era maro, noi am ales alb, la fel și în cazul ușilor, băile aveau alte tipuri de gresie și faianță, îi rugaserăm să nu ne pună gresie în bucătărie, ci să se continue livingul cu parchet, nu au respectat nimic. Pe scurt, ăla nu era apartamentul nostru. Sau nu l-au pregătit pentru noi. Mă gândeam, ce sens a avut ziua aia în care am stat ore să ne hotărâm din gama lor de finisaje???
Iar apartamentul finisat era foarte, foarte întunecat! Știam că este orientat spre nord și că avem puține șanse să prindem raze de soare direct pe ferestrele noastre, însă nu înțelegeam de ce nu am observat acest aspect la vizionare! Și acum explicația! Între timp, la apartamentul de lângă noi, s-a construit și balconul care obturează raza de soare care ar fi putut mângâia și viitoarea noastră locuință!
Eu extrem de nemulțumită pentru un apartament întunecat și finisat după gusturile altcuiva, agentul de vânzări dând din umeri și zicându-mi că nu i-am dat restul de bani! Să ne înțelegem, din câte știu un antecontract are termeni BILATERALI. Niciunul dintre noi nu am respectat acești termeni, deci ce bani? Pe ce apartament?
Oricum, am vrut să schimbăm apartamentul deja contractat, pe unul care încă nu se vânduse (jumătate de complex era încă liber), dar orientat spre sud, cu lumină din belșug! „Să vedem, dacă se poate… să nu fie nevoie să-l cesionați pe ăsta deja contractat, că nu este atât de simplu”. Ăsta a fost răspunsul lor. De parcă nu îmi era destul că trebuia să vând un apartament, acum mai aveam de cesionat un altul…
Dar stați, că acesta este doar contextul, ce m-a frapat pe mine este altceva…
Cum v-am mai spus, comunicarea dintre agentul de vânzări și cumpărător a fost greoaie și proastă. Agentul răspundea cu greu la telefon și mult mai greu la mesaje. Răspunsurile erau scurte și tranșante, de parcă ni se făcea o mare favoare să cumpărăm acel apartament. Noi insistam că vrem un răspuns în legătură cu schimbarea apartamentelor, el ne tot întreba de restul de bani, deși termenul de predare avea o altă prelungire.
Când am reușit să vindem vechiul apartament și să facem rost de bani, i-am contactat din nou să vedem cum rămâne. Cu greu am obținut ok-ul, puteam să schimbăm antecontractul precum și apartamentul doar că trebuia să acceptăm alți termeni. Un preț diferit (mult mai mare pe metru pătrat), în același complex, la un etaj diferit și la o altă scară, un preț mai mare pe locul de parcare din subteran și un alt preț pentru beci. Concret, aveam o altă ofertă! Asta dacă mai pot să-i zic ofertă, pentru că ne depășește cu mult bugetul și dezvoltatorul nu ne oferă niciun discount!
Și acum, vine întrebarea mea:
De ce sunt obligată să plătesc 50% din valoarea unui apartament, ale cărui acte nu sunt gata mai devreme de 4 luni? În care nu mă pot muta încă? Dacă dezvoltatorul mai întârzie cu execuția? Dacă intră în insolvență și nu poate preda cartea lucrării (am auzit că este o tehnică în ultima vreme ca dezvoltatorii să dea faliment)? Dacă banca nu-mi oferă creditul pentru restul de bani? Dacă ceea ce mi se promite nu seamănă cu ceea ce mi se livrează?
Am purtat o întreagă polologhie cu agentul de vânzări în fața notarului! El îmi explica că ăștia sunt termenii. Eu încercam să-l conving că ăștia erau termenii la primul antecontract, unde mi se oferea un discount, acum nu înteleg de ce aș plăti în avans pe ceea ce nu este gata încă? Să-l ajut pe dezvoltator? Să am banii blocați?
Cel mai frapant lucru a fost ăla în care agentul mi-a zis că nu-mi doresc să o cheme pe Raluca, project managerul, care se ocupă direct de astfel de situații, că ea este tranșantă și o să mă repeadă la câte întrebări pun. Vă dați seama, pun prea multe întrebări. Îmi venea să-mi cer scuze că nu intru ca la supermarket să pun direct în coș,cheile unui apartament care costă nșpe sute de mii de euro.
Mă și gândeam, WTF? Ce strategie de vânzare o mai fi și asta în care sperii potențialul cumpărător cu atitudinea ta de genul ” NU STAU LA DISCUȚII!”???
Doamna notar a fost singura care a arătat că mi-a înțeles punctul de vedere și mi-a dat dreptate. Raluca nu m-a speriat, deși mi-a explicat vag că ăștia sunt termenii contractuali, ei nu stau la discuții. Oricum, nu se mai putea face nimic, mie mi se uscase gura, agentul de vânzare dădea ochii peste cap, antecontractul era deja redactat cu termenii vechi, eu eram prea însărcinată ca să-mi mai bat gura de pomană.
Am semnat, nu știu când o să fie gata, nu știu când ne mutăm în casă nouă. Acum ne facem bagajele pentru mutatul în chirie, cu multe înghițituri în sec și încurajându-ne unul pe celălalt că o să ne fie bine. Încerc să gândesc așa, casa noastră e aceea unde suntem noi, împreună, nu contează dacă avem și vreun act la mână sau nu. Zic bine, nu?
O să fie bine! HAI cu noua lege!!!
foto by PIXIBAY
Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici sau să te abonezi la newsletter.
