Pe vremuri, fericirea nu se măsura în game-uri, filme și gadget-uri. Mai demult fericirea mea număra plimbări pe deal, cules de afine, muguri de brad și alte minunății la care pofteam iarna. Iar asta, în condiția în care locuiam la bloc, într-un orășel de munte. Copilăria mea se măsoară în astfel de momente.
Am crescut într-o familie cu neajunsuri. Probabil din acest motiv, la noi în casă existau mereu certuri. Nu am avut întotdeauna mâncare pe masă sau haine de îmbrăcat, nu am fost la mare decât o singură dată (s-a întâmplat când eram foarte mică și nu am amintiri atunci). Nu pot să uit, însă, toate verile noastre la cules de hribi, zmeură sau fructe de pădure. Nu era zi în care să nu mergem după ceva. Pe când tata lucra în mină, echipa noastră fantastică era formată din mama și noi (cei trei copii). Aaa, și Bela, o cățelușă mică și albă, care ne urmărea fidelă peste tot.
Mama a încercat mereu să suplinească toate lipsurile noastre cu dragostea ei nemărginită. Ne aventuram în tot felul de livezi cu flori și poienițe sălbatice. Îmi închipuiam că sunt un mic cireșar, din romanul lui Constantin Chiriță. După ore bune de mers pe jos, ne odihneam mințile cu povestiri cu tâlc spuse de mama, molfăind pâine cu margarină. Seara ajungeam acasă surmenați, dar veseli și bine-dispuși. Ne cuibăream în același pat, eu cu sora mea și fratele meu, și adormeam istoviți, pentru ca a doua zi să pornim într-o nouă aventură.
Așadar, mi-am construit copilăria în jurul unor povești cu eroi simpli, dar cu puteri fantastice. Moș Crăciun, însemna pentru mine mănuși, fular, șosete și o scrisoare lungă, în care mi se explica cât de mult valorez, ca om pe pământ dacă știu să cresc frumos. Cel puțin, eu asta înțeleg astăzi, din toate vorbele frumoase pe care le iscălea mama pe hârtie.
Nu mi-au lipsit dragostea și atenția, nici jocurile și baladele spuse la lumina veiozei. Am fost un copil sănătos, liber, cu frică de Dumnezeu și cel mai important fericit, pentru că m-am dezvoltat înconjurată de iubire.
Acum sunt mamă, iar la rândul meu, mă gândesc, ce pot să fac să-ți fie ție mai bine decât mi-a fost mie. Să ai parte de toate lucrurile frumoase, pe care eu le-am trăit și multe altele pe deasupra. Știu, nu am nici oraș la poalele munților, nici veri cu hribi și muguri de brad.
Încerc să-ți ofer atenție și iubire, să te hrănesc cât mai natural, să te învăț tot ce e bun și frumos pe lumea asta, dar să nu te constrâng.
Îmi doresc să înveți de la noi să reciclezi, să iubești animalele și să ai frică de Dumnezeu. Să îndrăznești să visezi și să ai mereu încredere în tine. Vreau să te las liberă să alegi, așa cum am făcut-o și eu. O să fiu mereu lângă tine. O sa țin brațele larg deschise pentru tine, în caz că o să vrei să te adăpostești în îmbrățișarea mea. O să mă străduiesc să-ți fiu și mamă, și prietenă, și sprijin, și spovadă, și tot. O să te educ prin dragostea mare ce și-o port.
Te strâng la piept cu putere, îți simt respirația caldă, îți admir fâlfâitul genelor iar lumea mea devine mai frumoasă. Nu știu dacă o să-ți pot oferi tot ce o să îți dorești, dar știu că o să ai mult mai multe decât am avut eu vreodată!
Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici sau să te abonezi la newsletter.
