Credits: @Photogenica

De fiecare dată când mă gândesc la numele Sarei, îmi amintesc de faptul că așa a vrut destinul ca ea să se numească. Îmi place mult numele de Sara, însă nu am știut întotdeauna de el și nici prin cap nu mi-a trecut că o să am, la un moment dat, o fetiță năzdrăvană pe care o vom boteza astfel.

Povestea numelui a început într-o seară ca oricare alta, când am văzut la televizor o tânără, iar în dreptul ei apărea scris numele de SARA. Și parcă s-a aprins un beculeț. Nu „Sarah”, nici „Sarra”, ci simplu SARA. Atât de firesc și plăcut atunci când este rostit. Țin foarte bine minte momentul și îmi mai amintesc că, deși nu îi spusesem lui Ștefan încă, cum mi-ar plăcea să ne botezăm fetița, în clipa aceea mi-am dat seama că bebe din burtică și-a găsit numele pe care îl va purta toată viața.

Apoi au urmat tot felul de coincidențe frumoase care ne întăreau și mai mult ideea că Sara este numele potrivit pentru copilul nostru. Prima a fost la o piesă de teatru, când personajele principale aveau numele de familie la fel ca al nostru, tatăl se numea tot Ștefan și pe fetiță o chema (ghiciți cum?!) Sara! A doua a fost când ne-am uitat la filmul Everest și Keira Knightley avea o fetiță în burtică, iar tatăl a insistat ca numele ei să fie tot Sara. Pe urmă oriunde mergeam, orice făceam ceva ne amintea de numele ăsta (un câine, un copil, denumirea unui pachet de biscuiți) și părea din ce în ce mai clar că fetița noastră așa trebuie să se numească.

Așadar ne decisesem cu privire la alegerea numelui, eram foarte încântați de el, însă atunci când l-am împărtășit cu părinții noștri, au apărut tot felul de întrebări și sugestii. Cea mai mare problemă era că numele Sara nu apare în calendarul creștin ortodox și că nu se numără printre sfinții pe care biserica îi sărbătorește an de an. Deci, îi răpeam copilului meu, dreptul să își sărbătorească ziua de nume. Hmm!

Bineînțeles că m-am pus pe căutat și am găsit numele de Sara, iscălit în calendar pe 13 iulie, așezat în rând cu ceilalți sfinți sărbătoriți. Oricum fetița din burtică se năștea tot în iulie, așa că am fost foarte fericită că pot să împac pe toată lumea, dar mai ales că o să am o micuță Sara, unde semnificația numelui înseamnă în ebraică prințesă, doamnă, regină, conducătoare.

Sara este o versiune a numelui evreiesc, Sarah, un nume purtat de prima soție a lui Aavram și mama lui Isaac.

Zilele au trecut și momentul în care urma să-mi țin bebelina în brațe, să ne cunoaștem și să avem parte una de cealaltă, se apropia cu pași repezi. Aveam totul pregătit, cumpărat, spălat, călcat, dezinfectat. Ziua visam la momentele în care o să o cunosc pa când noaptea trecea tot mai greu, burta creștea, eu nu mai reușeam să-mi găsesc confortul și locul. Aveam peste 15 kilograme în plus, unele mă apăsau pe uter și mă făceau să merg des la baie. Abia așteptam să nasc, dar, cu toate acestea visam la o naștere naturală. Voiam ca Sara să vină pe lume când este momentul potrivit, așa că, mă înarmam cu răbdare și optimism și îmi făceam curaj să aștept momentul potrivit.

Credits: @Aliona Danielescu

Când am împlinit 42 de săptămâni și depășisem termenul de gestație am început să am contracții nedureroase însă destul de prezente. Îmi spuneam de fiecare dată că astăzi este momentul, însă, după un control în spital, reveneam acasă și pufăiam ca un copil nerăbdător întrebându-mă mereu, când o să nasc!

Sara s-a născut de ziua ei!

Una din cele mai fericite zile din viața a fost miercuri, pe 13 iulie, de Sfânta Sara, atunci când, după un travaliu lung și extenunat, micuța Sara a venit pe nume. De ziua ei! Ne-am bucurat nespus și mi-am dat seama că lucrurile se petrec atunci când este rostul lor să se întâmple, fără să le forțăm noi într-un fel sau altul. Și astfel, mi-am dat seama, că povestea numelui Sarei nu a fost o coincidență ci mai degrabă, așa a fost să fie. Am urmat cursul firesc al lucrurilor și viața mi-a arătat că fiecare dintre noi avem un destin pe care trebuie să-l urmăm.

P.S. Ne bucurăm de fiecare dată când îl citim pe Eminescu și ne imaginăm o anumită fetiță cocoțată pe un deal! 🙂

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Sara, povestea unui nume apare prima dată în Zburătoarea.

Un clip care mă emoționează de fiecare dată când îl revăd. Perioada sarcinii a fost una dintre cele mai frumoase așteptări. 🙂

Imi aduc aminte cât de emoționant a fost să filmăm acest clip și câte zâmbete și emoții am avut când ne gândeam că urmează să devenim părinți! Nerăbdarea noastră creștea cu fiecare zi care trecea, cu toate astea perioada sarcinii a fost una dintre cele mai frumoase și emoționante așteptari!

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul LAGUNA și bebe în burtică apare prima dată în Zburătoarea.

Nu sunt un om care să creadă în superstiții ci dimpotrivă, eu am tendința să refuz orice legătură între firesc și alte forțe supranaturale care pot influența evenimentele din viața noastră. De când am devenit mamă, sunt îndemnată să fac tot felul de lucruri fără sens ca de exemplu: să nu trec peste copil că rămâne mic, să fac baie copilului în flori, busuioc și aur iar apoi să arunc apa la rădăcina celui mai falnic copac, să pun ață roșie la mâna copilului, pentru că riscă să fie deochiat, și câte și mai câte preconcepții care din perspectiva mea, sunt greșite și ne alimentează imaginația ca să justificăm unele chestii la care nu găsim imediat o explicație.

Cât despre soartă, poate există, poate nu, cert este că în viața mea apar mereu coincidențe. De cele mai multe ori sunt coincidențe frumoase, iar mie îmi place să cred că este felul lui Dumnezeu de a da aprobator din cap la deciziile pe care le iau. Deși sunt sceptică cu privire la multe lucruri și m-am fript de prea multe ori ca să nu construiesc un zid de îndoială în fața mea, și să îl afișez ori de câte ori am ocazia, există momente când îmi doresc să cred în unele coincidențe tocmai pentru că aceste întâmplări îmi fac lumea mai frumoasă.

Nu o să uit niciodată cât de fericită am fost când am aflat că o să am o fetiță. E drept, când aștepți un copil, nu mai contează ce sex o să aibă, îți dorești mai degrabă să fie sănătos și sarcina să evolueze cu bine. Ștefan al meu și-a închipuit de prea multe ori episoadele în care o să poarte după gât o fetiță, așa că ajunsesem să-mi doresc foarte mult să am o fetiță. 🙂

La ecografia de 14 săptămâni, atunci cînd doctorul mi-a zis că port în pântece o domnișoară, am plâns. Țin minte că îl întrebam pe medic, încă o dată și încă o dată dacă e sigur, și care e marja de eroare, pentru că deși mă imaginam cu o fetiță în brațe, parcă nu credeam că sunt atât de norocoasă să o și am.

Povestea coincidențelor mele sună cam așa:

Mititica din burtică trebuia să poarte un nume ales de noi, părinții ei, nu? Mie mi-a plăcut mult Sara. Știam că există și „Sarah”, care vine din engleză dar am preferat să aleg varianta tradițională, Sara fiind un nume vechi care apare și în Vechiul Testament. Este un nume extras din Biblie, luat de la numele soției lui Avraam si mama lui Isaac, Sara.  Sensul cuvântului în ebraică este „prințesă”.

L-am auzit din întâmplare la televizor, atunci când se prezenta un concurent la emisiunea „Vocea României”. Când am văzut scris în partea de jos a ecranului „Sara” am știut că am găsit numele pentru bebelușa mea.

Au urmat apoi, tot felul de momente simpatice în care ne întâlneam cu acest nume. Ba ne-am uitat la filmul „Everest”, unde Kira Knightley era însărcinată, și îi promitea soțului că fetița lor va purta numele de Sara, ba mergeam în vizită la câte un prieten și aflam acolo că gazda noastră are un cățel cu acest nume, sau și mai simpatic (deși înainte să fiu însărcinată habar nu aveam că e atât de des întâlnit) aproape toate fetițele din parc răspundeau la Sara. Ca să fie coincidența coincidență, am fost până și la o piesă de teatru în care personajele principale erau din familia cu același nume și prenume ca al nostru, și ce să vezi, aveau până și o fetiță cu numele de Sara.

Una peste alta, mi-am dat seama că există mult prea multe coincidențe ca să nu-mi botez fetița așa cum îmi doresc. Mama,  intervenise la un moment dat, pentru că era oarecum dezamăgită că nu m-am gândit să aleg un nume din calendarul ortodox, un nume de sfânt. I-am explicat că nu numele face diferența, și dacă vreau să-i înrădăcinez copilului meu anumite obiceiuri creștine, o pot face cu sau fără numele din calendar.

În ultimele săptămâni înainte de naștere, am aflat că există numele de Sara în calendarul creștin ortodox, și că se sărbătorește pe data de 13 iulie. Tot o coincidență, îmi place mie să cred, a făcut ca eu să o nasc natural pe fetița mea fix de ziua numelui ei. Din întâmplare sau total haotic, universul a ținut cu mine și cu alegerile mele. 🙂

De cele mai multe ori nu-mi doresc cu incăpățânare un anumit lucru. Îmi doresc, însă, să mi se întâmple cum e mai bine pentru mine. Sunt sigură că aceasta este și cea mai potrivită urare pe care i-o poți face oricui.

De data aceasta mi-am dorit să găsesc o afirmare în ochii celorlalți atunci când le povesteam planurile pe care le am cu fetița din burtică. Deși numele, în definitiv, este irelevant, sănătatea fiind mult mai importantă, recunosc că am interpretat aceste coincidențe pentru starea mea de bine. Dar probabil, așa ați fi făcut și voi! Avem nevoie să credem în coincidențe la fel cum avem nevoie de fericire!

Acum spuneți-mi, voi credeți în coincidențe?

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Voi credeți în coincidențe? apare prima dată în Zburătoarea.