Cu pleopele atârnânde de greutatea somnului dulce la care am renunțat ca să ajung la timp la aeroport, stau cuminte la rând și aștept îmbarcarea. Cursa spre Amsterdam va decola în 30 de minute, așa că pasagerii tocmai ce au fost invitați să urce la bord. Survolez cu privirea în sala de așteptare și analizez fugitiv aproape pe fiecare dintre cei care, la fel ca și mine, așteaptă să se urce în aeronava! După câteva minute, îmi ațintesc privirea către un tătic ce ține strâns la piept un pui de om, blond cu ochii albaștri! Îmi aduc aminte de năzdrăvana mea de acasa și mă emoționez.

Nu pot să nu observ grija și dedicarea cu care acest părinte își ține copilul în brațe! Tăticul e tânar, nu îi dau mai mult de 30 de ani iar baiețelul lui are până într-un an! Continui să mă uit la ei cum se joacă pentru că ador felul în care își tin nasurile lipite, unul de celălalt! Se gâdilă, zâmbesc ștrengar și își aruncă câte un pupic pe obraz! Ba unul, ba celălalt! 

Felul în care interacționează îmi amintește de Ștefan și de relația lui cu Sara! Rememorez clipele lor de început! Momentele acelea în care, abia adusă de la maternitate, fetița noastră era păzită de privirea lui Ștefan, iar el era nedespărțit de pătuțul ei!  2 ani și 2 luni mai târziu, cei doi au o relație incredibil de frumoasă, bazată pe joacă și pe multă iubire. 

Mă reîntorc cu privirea spre tatăl preocupat de omulețul mic din brațele lui. Acum stau amândoi așezați și se joacă cu degetele în palme. Deodată joaca le este întreruptă de alți doi copilași la fel de veseli și tot cu ochii de culoarea cerului, urmată de mama lor. Îmi dau seama că familia este întregită și că am în față un cuplu cu trei copii. Mă marchează calmul și frunțile descrețite ale celor doi părinți (în gândul meu îmi zic că eu sunt mult mai stresată deși am doar o fetiță) dar nu-mi ridic privirea de la ei ci, oarecum hipnotizată, le urmăresc fiecare gest pe care îl fac.

Mama se așează pe scaun și deschide o carte, în timp ce tatăl pare că are situația sub control. Băieții mai mari se fugăresc prin sala de așteptarea iar puiul de om  de un anișor își reîncepe hârjoneala cu fața părintelui său.

În difuzoare se anunță tare și răspicat că îmbarcarea începe în câteva minute așa că pasagerii sunt invitați la poartă. Familia din fața mea se mobilizează în câteva secunde, fiecare dintre ei cară un bagaj (pesemne că are o sarcină precisă) și, fix înainte să se așeze la coada care se formează în fața lor, se strâng în brațe, toți cinci!

Și inima mi s-a umplut de iubire. În momentul acela m-am văzut mamă de trei copii, poate nu toți cu ochii albaștri sau cu părul blond, dar trei, toți ai mei și ai lui Ștefan! În clipa aia mi-am dorit să am mai mulți copii și am văzut cum Sara se hârjonește la fel de frumos cu frații ei! Mi-am închipuit cum ar fi să fiu mamă de trei și mi-am dat seama cât de greu dar și de frumos sună toată treaba asta!

Mă trezesc fix în ultima clipă când îmi dau seama că am rămas ultima în sala de așteptare și risc să pierd avionul! Ce vis frumos! Mă sui în avion și mă gândesc cum ar reacționa Ștefan ideea de a fi tătic de trei! Mă trezește la realitate expresia: ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să se îndeplinească! Și ce dacă?(mă îmbărbătez singură) poate doar așa, o să ne putem cumpăra mega patul nostru de co spleeping mult visat!

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Momentul în care mi-am dat seama că îmi doresc trei copii apare prima dată în Zburătoarea.

Participând pentru prima dată la o astfel de conferință, am rămas plăcut impresionată de căldura și naturalețea cu care am fost întâmpinată acolo. O mare familie, care se iubește și se respectă și care crede că doar împreună poate aduce mai aproape de noi și de copiii noștri, lucrurile bune.

Ana Nicolescu-Parenting Pr

Nici nu am ajuns bine la Conacul Golescu și m-am umplut de energia Anei (Mămica Urbană) care ne-a întâmpinat cu zâmbete și voie bună. Cu rol de organizator și moderator, Ana ne-a transmis entuziasmul ei pentru acest grup frumos care militează pentru o lume mai bună.

” Scopul suprem este să ajungem o voce atât de puternică încât să putem schimba mentalități și legi în România din dorința de a le lăsa o țară mai bună copiilor noștri.” (Ana Nicolescu)

Ioana Chicet-Macoveiciuc (Prințesa Urbană)

Ioanei i-am devorat fiecare cuvânt spus natural și spontan. Ne vorbea la fel cum povestește o mamă copiilor ei, însă cu o simplitate și o frumusețe aparte. V-am mai spus cât mi-e de dragă? Și cum stăteam toți cu urechile ciulite să-i rumegăm fiecare sfat?

Despre branding

Ne-a mărturisit că deși nu s-a gândit niciodată să facă branding, Prințesa Urbană a ajuns în cele din urmă să fie un brand. Experiența ei cu cititorii și întâmplările cu blogul au determinat-o să-și înregistreze blogul la OSIM. Aceasta inițiativă este o metodă de autoapărare împotriva celor care încearcă să-ți fure parte din muncă sau să-și asume lucruri create de tine.

Comunitatea dă valoare

Cât de frumos spus. Faptul că există mai multe persoane care împărtășesc aceleași principii și crezuri și modul în care ei interacționează pentru sprijinul reciproc, formează o comunitate. În discursul Ioanei, am realizat că de fapt, cei ajutați suntem noi, părinții, cei care luptăm pentru a ne crește și educa copiii cu blândețe, încredere, respect și siguranță.

Prințesa Urbană se implică activ și în viața offline a cititorilor ei: organizează întâlniri și evenimente special pentru aceștia.

Evelina Necula  (Kinderpedia)

Evelina ne-a împărtășit din experiența personală, câteva din strategiile care au ajutat-o să pună pe picioare Kinderpedia, o aplicație pentru interacțiunea între părinți, educatori și copii. Multă muncă și energie trebuie depusă dacă vrei să construiești o astfel de afacere, eu asta am reținut din tot discursul ei. Și să nu încetăm să luptăm pentru visele noastre. Fiecare hop ne umple de experiență și ne dă o lecție de viață.

Diana Ghindă (Training Cafe)

Diferența dintre comunitate și trib

Diana ne-a explicat pe înțelesul tuturor cum tribul are în frunte un lider, pe când o comunitate se formează în jurul acelorași principii, idei, preocupări și pasiuni. Faptul că există atât de multe lucruri comune, încheagă de fapt comunitatea și face ca fiecare membru să aducă ceva valoros. Spre deosebire de trib, oamenii unei comunități interacționează și prin efortul comun pot aduce schimbări în bine.

Lavinia Pavel – Parenting Pr

Am reținut trei aspecte necesare oricărui deținător de blog.

• get relevant
• get trusted
• get popular

În ceea ce privește partea de SEO, Lavinia ne-a explicat că SEO înseamnă optimizare pentru motoarele de căutare și că acest proces repetabil este pentru a transmite acestor motoare factual că semnalele web site-ului nostru merită să fie afișate în urma căutărilor.

Care sunt obiectivele unui articol?

• să influențeze opinii
• să contribuie la un subiect existent
• să educe
• să share-uiască

Ideea de bază a fost că acest proces de optimizare se face astfel încât să ajungem pe prima poziție în căutările GOOGLE. De aceea bloggerii au datoria să scrie excelent, iar oamenii să fie convinși de faptul că informația transmisă este și valoroasă.

Mulțumim Ana Nicolescu și Lavinia Pavel, pentru că faceți posibilă existența DIgital Parents Talks. Mulțumiri și sponsorilor Idea Bank, Kinderpedia, Disney Channel, Aqua Carpatica, Bioderma și Centrului de Recreere şi Dezvoltare Personală „Conacul Golescu Grant”, subordonat primăriei sectorului 6. Pentru fotografiile minunate se face responsabilă  Cristina Nichituș, Photography Studio – Kids & Family.

Ne-am strâns nu mai puțin de 70 de părinți bloggeri de parenting. Fiind la primul atelier de acest gen, și recent unul dintre membrii acestei comunități frumoase, am simțit căldura și blândețea unei mari familii de oameni simpli adunați sub același crez:  Să facem o lume mai bună pentru copiii noștri!

Articolul De vorbă cu părinții digitali – Digital Parents Talk ediția a 8-a apare prima dată în Zburătoarea.