Scriu această poveste cu toate că nu sunt eu protagonista, deși mă privește și pe mine, nu doar pentru că m-am documentat despre subiect, nici doar pentru că în ultimii ani am aflat foarte multe despre alăptare, beneficiile alăptării asupra mamei și copilului, restricții și interdicții. Scriu această poveste pentru că atunci când i se întâmplă cuiva din familia mea, e ca și cum mi s-a întâmplat mie. Scriu despre asta pentru că, la un moment dat a făcut parte și din viața mea și m-a afectat. Am răscolit internetul pe din două și am încercat să înțeleg de ce unii medici interzic alăptarea dacă mama este purtătoarea virusului hepatitei B.

Totul a început atunci când sora mea a rămas însărcinată cu al doilea copil. Urma să aibă un băiețel. La fel ca la prima naștere, avea planul de dinainte făcut, urma să facă cezariană și să-și hrănească băiețelul cu lapte praf. Totul, la recomandarea medicului. „Cu hepatita B, nu e de joacă.”, astea sunt vorbele medicilor care i-au urmărit sarcinile și care i-au recomandat cezariana la rece și interdicția de a alăpta.

Hepatita B, sarcina și alăptarea

Sora mea a fost diagnosticată cu această boală acum mai bine de 8 ani și, cu toate că este purtător sănătos, din experiența ei și raportându-se la spusele medicilor, boala se declanșează în momentul în care îi scade sistemul imunitar. Este foarte precaută și a crescut deja o fetiță, pe care a protejat-o de această boală, urmând recomandările medicale pe care le-a primit.

Când a rămas însărcinată a doua oară, a încercat să pună în discuție cu medicul care îi urmărea sarcina, posibilitatea de a alăpta, desigur cu anumite restricții. Răspunsul a fost negativ, întărit de precizări precum „e răspunderea ta”, „și dacă există cel mai mic risc, de ce ai vrea să ți-l asumi?” și alte argumente care îi rispeau visul de a alăpta vreodată.

Au existat niște momente în care sora mea mă privea când o alăptam pe Sara și spunea că i-ar fi plăcut și ei să trăiască acest sentiment. Mai mult decât atât, la un moment dat, fetița ei fiind hrănită doar cu lapte praf s-a dovedit că are un sistem imunitar scăzut și atunci, marele ei regret a fost neputința de a-i da anticorpi prin laptele matern. Era foarte tristă că nu o să poată să alăpteze nici de data asta dar se consolase cu ideea.

În timpul ăsta, eu răscoleam internetul și găseam multe informații despre posibilitatea alăptării chiar și la mamele purtătoare de hepatita B. Când i-am expus punctul meu de vedere, sora mea a fost trimisă la o conferință despre sarcină cu niște medici polonezi, iar acolo a întrebat, din nou, care sunt riscurile la care îl supune pe bebelușul ei dacă se gândește să-l alăpteze. Din păcate nu a avut parte de încurajări și nu a existat nici măcar o persoană care să o susțină. Aceeași poveste, fiecare mamă își asumă riscuri. Dar oare care e riscul cel mai mic și cum știi că ceea ce alegi e în interesul copilului tău?

Într-o ultimă încercare, sora mea s-a programat la medicul pediatru și consultant în alăptare, acreditat ibclc, Roxana Hristianovici, la Pedilactis, unde a avut parte de o evaluare informată și de o consiliere corectă în privința riscurilor și avantajelor alăptării în cazul în care mama este infectată cu hepatita B.

Ce trebuie să știm despre hepatita B?

Un studiu din 2016 arată că la nivel mondial, aproximativ 257 milioane de oameni au hepatita B cronica. Conform site-ului reginamaria.ro, virusul hepatitei B se transmite prin contact cu sângele, spermă sau alte fluide corporale ale persoanei infectate.

Modalitățile de transmitere a virusului sunt urmatoarele:

• La naștere (de la mama infectată la făt în timpul expulziei);
• Act sexual cu un partener infectat;
• Folosirea în comun a acelor, seringilor sau a echipamentelor de preparare a drogurilor;
• Folosirea în comun a periuței de dinti, lamei de ras sau a echipamentelor medicale (de exemplu, glucometru) cu persoana infectată;
• Contact direct cu sângele sau cu rănile deschise ale persoanei infectate;
• Expunere la ace sau la alte obiecte ascuțite ale unei persoane infectate.

Virusul hepatitei B nu se răspândește prin intermediul alimentelor, apei, prin folosirea în comun a tacâmurilor, prin alăptat, îmbrățișare, sărut, strângere de mână, tuse sau strănut.

Din păcate, viitoarele mame nu sunt pe deplin informate și nu știu că pot alăpta, desigur cu anumite condiții.

• În sarcină se recomandă depistarea Ag Hbs si/sau a Ac anti HBc și prescrierea unei serologii complete pentru VHB si a viremiei VHB (ADN-VHB);
• Urmărirea evoluției bolii și a tratamentului (dacă acesta se impune). La mamele cu valori mari ale viremiei se recomandă, începând cu trimestrul 3 de sarcină, terapia antivirală orală, totul la recomandarea medicului specialist gastroenterolog;
• Prevenția transmiterii hepatitei B copilului prin vaccinare imediată, administrarea cat mai precoce dupa nastere a imunoglobulinei antihepatita B și vaccinarea VHB (de preferat în primele 12 ore de la naștere, într-un loc diferit de primul vaccin, apoi repetarea la 1 lună, la 2 luni și la șase luni).

!!! Atenție

Nu vei transmite hepatita B copilului prin laptele matern. De asemenea, boala nu se transmite prin intermediul farfuriilor, paharelor sau ustensilelor de gătit. Nici prin strănut sau tuse, îmbrățișări sau săruturi.

Ce s-a întâmplat mai departe?

Când a știut sora mea ce să aleagă? Când s-a liniștit și și-a asumat decizia fiind sigură că tot ceea ce face este pentru binele puiului ei? În clipa în care și-a ținut , pentru prima dată, băiețelul în brațe. Atunci a ales cu sufletul, cu inima. Atunci i s-a relaxat mintea și a simțit cum trebuie să-l pună la sân, luându-și, în același timp și celelalte măsuri de precauție.

Cum a procedat?

Și-a vaccinat copilul imediat după naștere și a avut grijă ca cel mic să nu intre în contact cu sângele ei.

La început a folosit protecții de silicon, îi era frică de răni și nu voia sub nicio formă ca cel mic să ia contact cu sângele ei. S-a confruntat cu furia laptelui, apoi cu regresia suptului. A folosit pompa de muls de la Spectra, și-a făcut rezerve de lapte, a avut multe momente în care a avut impresia că ceva nu face bine, însă nu a renunțat. Magia alăptării trebuia să continue. Puiul ei avea să-și primească drepturile.

La un an și șapte luni depărtare de acel moment, sora mea încă alăptează și povestește ce experiență incredibilă trăiește alături de copilul ei. Nu s-ar fi gândit niciodată că poate să aibă genul ăsta de conectare, că își poate simți copilul atât de aproape de ea și înafara săculețului gestațional. N-a crezut până nu a trăit pe pielea ei cât de minunată este alăptarea.

Desigur, fiecare mamă alege în funcție de propriile considerente dar eu vreau să încurajez mamele să se documenteze bine, să întrebe mai multe păreri, să caute ăn stânga și în dreapta după o părere informată. Alăptarea este un proces minunat cu extrem de multe beneficii atât pentru mamă cât și pentru copil. Am scris aici mai multe despre alăptare.

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul O mamă cu hepatita B a vrut să alăpteze și visul ei s-a îndeplinit apare prima dată în Zburătoarea.

Cum am înțărcat-o pe Mara. Unde am greșit și ce am făcut bine?

Înțărcarea este o decizie grea pentru mine fiindcă știu clar ce înseamnă alăptarea, care sunt beneficiile ei pentru mamă și pentru copil. Sunt pro alăptare de ani de zile, am încurajat și încurajez mame care se îndoiesc de capacitatea lor de a alăpta, am fost la evenimente despre asta, am citit, am vorbit cu consultanți, am văzut documentare care tratează subiectul alăptării, dar cel mai important, mi-am dat seama pe pielea mea și a copiilor mei despre importanța alăptării și numeroasele beneficii pe care le are.

Înțărcarea este un proces care mă doare, care scoate niște răni la iveală, care mă face să mă simt mai puțin bună, insuficientă, cu toate că știu că este o normalitate și trebuie să se întâmple la un moment dat.

În cazurile ideale, înțărcarea vine atunci când cel mic hotarăște să renunțe, undeva după trei ani, când dispare și refexul de supt.

Să nu-mi săriți în cap că am zis trei ani, sunt poate patru ani sau mai mult, eu sunt pro alăptare prelungită, încurajez toate mamele care fac asta și cred că ce se întâmplă între ele și copiii lor este ceva extrem de intim, frumos și firesc.

În ceea ce ne privește, Mara este un copil care cere mult și des să fie alăptată (mai ales în ultimile luni) iar pentru mine asta a însemnat multe nopți nedormite, multe zile extenuante, mult greu. Știu că dorința ei de a suge des acoperă altă nevoi, ea merge la grădiniță, eu am mai bine de opt luni de când am început munca, nu sunt mereu disponibilă pentru ea, mai e și soră-sa care nu este mereu înțelegătoare și răbdătoare, plus un salt mental pe care îl are în jurul acestei vârste.

Hotărârea mea de a o înțărca este pentru mine și nu pentru ea. Simt cum cad încet, în gol și nu am nimic de care să mă prind. Mă doare să o înțarc dar nu știu cum aș mai putea merge înainte cu alăptarea.

Unde am greșit?

Mara este un copil independent, precoce aș zice, căruia îi place să facă tot fără să accepte niciun ajutor din partea altcuiva. Am sprijinit-o și o sprijin mereu în sensul ăsta, mi se pare important să-și dea seama de ce și cât poate.

Fiind foarte cald în București și având-o pe Mara în vacanță, am vrut să duc fetele la sora mea, să-și petreacă vacanța cu verișorii lor.

Le-am lăsat două săptămâni acolo, perioadă în care, am tot mers la două zile la ele, Mara nu era înțărcată, voiam să fie ăsta un fel de start unde supturile ei se răresc, dar aici am greșit.

Oricât de independent era copilul meu, separarea de el a fost o prostie. Nu am realizat că toată acea independență provenea din legătura noastră siguranțată. Ea era încrezătoare să încerce orice pentru că știa că sunt acolo, orice ar fi.

Când am lăsat-o la sora mea, cu maică-mea (fetele mele o simt ca pe a doua mamă), cu verișorii ei, la curte, cu cățel, cu multe jucării, într-un mediu care, în alte circumstanțe, este ideal pentru o vacanță de vară, Mara s-a simțit părăsită. A apărut anxietatea de separare și nu mi-am dat seama de treaba asta decât în clipa în care am adus-o înapoi la București, acasă, unde a început să fie lipită de mine, să vrea doar în brațe, să mă ceară doar pe mine, să facă urât dacă mai intervenea și o a treia persoană în relația noastră.

Ce am făcut bine?

Mi-am dat timp și am început să mă reconectez cu ea, să o ascult, să o înțeleg, să-i explic că știu cum este ea dar vreau să mă audă și pe mine. Și a înțeles. Copilul meu mic, care abia împlinise doi ani, a înțeles, m-a auzit!

Pentru asta mi-am luat două săptămâni de concediu și am stat acasă cu fetele mele, să mă conectez cu ele și să încerc să-i umplu Marei golul lăsat de lipsa alăptării cu altceva.

Până într-o zi în care, din senin, m-a întrebat singură:

-Mai este?

I-am zis că nu mai este și a continuat să se joace ca și cum doar asta a vrut să știe, iar acum că a aflat, a înțeles și nu are de gând să pună la îndoială cele spuse de mine.

M-am blocat, mi se părea ireal ca fetița mea, care trăgea de bluzele mele nonstop, care se înverșuna să ceară tare și răspicat că vrea sân, care doar așa știa să se aline, în sfârșit, înțelesese.

Așa a decurs ziua, cu Mai e, Nu mai e, Mai e, Nu mai este. la un moment dat era un joc amuzant, venea tiptil, crezând că nu o văd și, dintr-odată, îmi sărea în brațe și mă întreba, apoi se hilizea și iarăși își făcea de lucru cu altceva.

Primul somn, la prânz, a fost vis. A întrebat, am răspuns, a băgat degetul în gură iar eu am ținut-o în brațe câteva minute bune. A adormit repede, îi simțeam mirosul părului de bebeluș care a crescut mult mai repede decât aș fi crezut, o aveam călduță, moale, pe mâinile mele, pe pieptul meu care, în ziua aia, n-a mai alăptat-o.

Dar nu mă mai simțeam tristă pentru că, de data asta, trecerea era lină și ea înțelegea așa cum pricepe un om mare.

Am fost tare mândră de Mara și mi-am dat seama că iubirea noastră nu curge doar prin lapte. Sunt sute de alte feluri prin care pot să o alint, să o dezmierd, să o fac să se simtă în siguranță, să o încurajez, să o protejez, să o ghidez, să o inspir, să-i fiu alături, să o iubesc.

Prima noapte a fost cu multe treziri, dar fără plâns. M-a întrebat, am răspuns, ea a băgat degetul în gură și s-a pus înapoi la somn.

Au trecut trei zile și două nopți, eu o alăptez o singură dată, noaptea, dar e important că Mara nu mai cere și că îmi zice singură că nu mai „este țiți”. Cel mai important, nu mai simt niciun fel de presiune, avem multe momente de tandrețe, multe îmbrățișări, multe clipe de râs în hohote. Până la urmă se întâmplă, așa cum îmi doream. Acum știu că asta ar fi trebuit să fac de la început.

Sunt mai bine de 2 ani de când o alăptez pe micuța Mara

Cu un start neobișnuit, cu o infecție luată din spital la naștere și internare la câteva zile dupa ce am ținut-o prima dată în brațe, cu creștere înceată în greutate, mereu sub grafic, cu fren tăiat abia la vârsta de 1 an, cu pusee de creștere, greve ale suptului și nopți active, cu bune și cu grele, fetița asta mică, ce mi-a furat inima din prima clipă in care am aflat că ea crește în mine, mă face în fiecare zi fericită!
Despre alăptarea ei aș putea să scriu la nesfârșit, clipele petrecute împreună au fost terapie pură pentru mine.

Când, în sfârșit, înțelegi că poți să te bucuri de momentele astea, chiar și de greul din ele, gândindu-te că nu o sa te mai întâlnești cu o așa perioadă frumoasă,
Când realizezi ce fel de conectare înseamna alăptarea, cât de apropiate vă face, ce fel de iubire curge de ambele părți,
Când nu ma poți până îi vezi privirea dulce și atunci știi că ma poți puțin,
Când îți zâmbește șmecherește și tu te pierzi în râsul ei de copil,
Când îi simți mirosul dulce-acrisor de copil năzdrăvan care începe să nu mai fie bebe,
Când toate astea se întamplă și multe altele,
Atunci, acolo, începe iubirea!

Povestea înțărcării

Asta e povestea înțărcării Marei care încă nu s-a încheiat, dar acum avem o direcție. Aș fi vrut să fie mai mult, să dureze cât își dorește ea să fie, dar contextul actual și cursurile la care trebuie să mă duc m-au făcut să-i ghidez eu înțărcare. Este extrem de dureros pentru mine să concep că acesta este finalul unei perioade incredibil de frumoase pe care am trait-o cu ambele fete. Pentru mine, alăptarea lor a fost despre provocări și dragoste, despre limite și rezistență, despre cunoașterea mea. Această experiență m-a făcut să fiu mult mai ancorată în viața copiilor mei, să ne petrecem mult timp împreună, să dormim piele pe piele, să ne auzim bătăile inimilor, să ne reglăm respirațiile una în funcție de cealaltă.

Am scris și despre:

• Alăptarea. Povestea mea.
• Sara și înțărcarea blândă.
• 7 mituri despre alăptare.
• Dragă mămică, dacă îți dorești să alăptezi, iată cum trebuie să te pregătești.

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Cum am înțărcat-o pe Mara. Unde am greșit și ce am făcut bine? apare prima dată în Zburătoarea.

Există undeva în celălalt capăt al țării, o mămică pe nume Camelia care s-a gândit să facă bijuterii din amintiri. Pentru că a privit cu melancolie trecerea timpului și cât de repede i-au crescut copiii și pentru că a știut că amintirile vor fi singurii martori la toată acea perioadă minunată. Și așa a creat pandantive și cercei, inele și brățări care să conțină o bucățică din ce ne este nouă drag.

Bijuteriile sunt concepute cu migală și atenție pentru detalii. Pe lângă materialul personalizat (lapte matern, șuviță de păr sau cordon ombilical) mai pot conține flori sau alte materiale și texturi care le fac să fie delicate și deosebite. Așa cum sunt clipele de care vrem să ne amintim. Unice.

Ce înseamnă pentru mine acest pandantiv?

O  bijuterie care adună peste 4 ani de alăptare (alăptare care continuă și acum), clipe de magie alături de Sara, apoi de Mara și care se întâmplă și astăzi cu amândouă. Un pandantiv pe care nu mă mai satur să-l privesc, cu cercul frumos finisat, cu șuvițele de păr prinse în rășină, cu perla de lapte matern în formă de inimă, așa cum a fost și pentru mine perioada de alăptare, o dragoste continuă, întregită de cuvinte, mângâieri și îmbrățișări. O apropiere fizică, o atașare pe care nu o s-o mai am niciodată cu fetele mele, nu sub forma asta. O perioadă magică, incredibilă, cu provocări și reușite.

Pandantivul de la Aniami’s o să stea lipit de pielea mea la fel cum au stat fetele mele în perioada alăptării. O să fie cald, o să-mi asculte bătăile inimii și o să-mi simtă respirația așa cum au făcut-o și ele de atâtea ori. De fiecare dată când o să-l privesc o să-mi amintesc cu drag că alăptarea e iubire.

Cum sunt bijuteriile Aniami’s?

CONCURS

Articolul Bijuterii din lapte matern sau cum să ai grijă de cele mai frumoase amintiri + CONCURS apare prima dată în Zburătoarea.

Aș mai fi completat cu o chestie de genul, „dar nu-mi fac probleme, alăptarea este ceva simplu, care vine de la sine”, cel puțin asta auzeam că se discută în jurul meu. Pe scurt, habar n-aveam despre ce înseamnă acest proces, dar asta nu mă împiedica să-mi dau cu părerea chiar și atunci când ceea ce credeam eu despre alăptare era departe de a fi adevărat.

Sunt multe mituri care circulă despre alăptare. Unele vin din nesiguranța și provocările pe care multe mame le-au întâmpinat, altele au fost preluate din mame, bunici și străbunici și le auzi atât de des până ajungi să le dai crezare. Dar atunci când te informezi cum trebuie și din surse sigure, poți face o departajare clară între mit și adevăr.

În continuare, șapte mituri despre alăptare:

1. Laptele mamei nu este bun (prea apos sau prea gras) – FALS

Laptele matern are compoziția perfectă pentru a-i asigura bebelușului hrana de care are nevoie. Acest lapte nu se formează din ceea ce mănânca mama (un exemplu ar fi mamele subponderale din Somalia care se înfometează din cauza sărăciei dar bebelușii lor alăptați sunt grași și frumoși) ci din alveole, niște celule mamare și apoi curge prin canale și este depozitat în sinusurile galactofore, de unde ajunge la copil. Indiferent de alimentația mamei, laptele își menține aceeași calitate deși aroma și mirosul pot fi influențate de ceea ce mănâncă mama. Valabil și pentru cantitatea de grăsimi care este direct păroporțională cu dieta mamei care alăptează. Laptele de început este apos și are rolul de hidratare, laptele de final este mai gras și are rolul de a-i ține de saț bebelușului, de aceea copilul trebuie să stea suficient la sân până îl golește.

2. După șase luni, laptele e apă chioară – FALS

După vârsta de șase luni, bebelușul trece de la anticorpii mamei la proprii săi anticorpi. Valoarea calorică a laptelui scade într-o mică măsură dar crește cantitatea de anticorpi. Laptele rămâne principala sursă de hrană pe lângă începerea diversificării. Mai mult decât atât alăptarea după 6 luni reduce riscul bolilor cronice infantile, reduce riscul obezității și creștedezvoltarea cognitivă prin conținutul de acizi grași esențiali.

3. Dacă alăptezi îți strici sânii  FALS

Nu se poate să crezi așa ceva. O dată cu sarcina, corpul tău suferă transformări dar tot firescul îl face să revină la forma inițială. Personal, mie îmi place mult mai mult cum arăt după cele două sarcini, mă văd mai feminină, corpul meu arată a femeie. Alăptarea face parte dintr-un proces normal, iar că vrei să alăptezi, că nu vrei, inițial sânii tăi vor crește în sarcină și după naștere se vor umple cu lapte. Mai departe e alegerea ta dacă alăptezi sau nu, deși, lasă-mă să-ți spun că nu alăptarea strică sânii ci TIMPUL.

4. Cantitatea de lapte este direct proporțională cu mărimea sânilor  FALS

În alăptare o regulă e literă de lege CERERE-OFERTĂ. Dacă respecți acest principiu și îți lași copilul la sân, cât are nevoie ca să stimuleze lapte și să regleze lactația atunci sânii tăi, indiferent de mărime o să producă suficient lapte pentru ca bebelușul tău să se sature.

5. Alăptarea este interzisă dacă mama ia pastile de răceală, durere de cap sau dacă face tratamente stomatologice  FALS

Cel mai important întreabă medicul sau farmacistul. Citește pe prospectul medicamentelor, verifică pe site-ul e-lactancia.org dacă soluția activă prezintă vreun risk. Majoritatea tratamentelor, inclusiv unele antibiotice sunt compatibile cu alăptarea. Atenție, nu te automedicamentezi și precizezi mereu medicului sau farmacistului că alăptezi astfel ca tratamentul indicat să fie compatibil. Dacă medicul stomatolog își interzice alăptarea în anestezii, vorbește cu un specialist în alăptare și mai cere o părere. (Un exemplu concret este mama care alăptează imediat după cezariană)

6. Dacă mama are sânii moi, asta înseamnă că nu are lapte  FALS

Se prea poate ca la un moment dat, după ce se reglează lactația, sânii tăi să nu se mai împietrească ca în primele zile/săptămâni. Nu e nicio îngrijorare atât timp cât ești atentă la indicatorii alăptării (scutece pline care ne arată că se hidratează, scaune normale – consistență, culoare, miros, creștere în greutate).  Așa cum spuneam, laptele se formează pe principiul cerere-ofertă așa că la un moment dat, în funcție de cât suge bebelușul, lactația se reglează și sânul este moale. Deci sân moale=suficient lapte.

7. Alăptarea favorizează apariția cariilor și demineralizarea smalțului dinților sugarilor  FALS

Poate ai mai auzit asta de la mămici sau ți-a spus-o chiar un medic dentist. Însă nu alăptarea favorizează apariția cariilor dentare. Laptele matern chiar are în compoziție substanțe antibacteriene care încetinesc dezvoltarea bacteriilor în cavitatea bucală a copilului. Mai mult decât atât laptele matern conține o cantitate mai micăde zahăr în comparație cu alte alimente (ex: lapte praf).
Este important ca bebelușul să aibă o igienă dentară încă de la apariția primului dințișor. Astfel putem preveni apariția cariilor și demineralizarea dinților sugarilor (de cele mai multe factori genetici și alimentația proastă le favorizează).

Voi ce mituri știți despre alăptare?

Articolul face parte dintr-o serie de mai multe articole scrise cu ocazia Săptămânii Mondiale a Alăptării (1-7 august).

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul 7 mituri despre alăptare apare prima dată în Zburătoarea.

Nu sunt vreo expertă în alăptare și nici nu am făcut vreun curs de specialitate în acest sens. Informațiile pe care le am le-am strâns din zecile de conferințe la care am participat, din discuțiile cu consultanți în alăptare, din cărțile de specialitate, din ceea ce recomandă Organizația Mondială a Sănătății și din experiența mea de mamă a două fete cucuiete.

Cel mai recent eveniment la care am participat este Verde la Alăptat, conferință pe care am moderat-o cu mare drag, organizată de Asociația de Pediatrie și Consultanță în Alăptare și site-ul de parenting desprecopii.com. Acolo mi-am reîmprospătat cunoștințele și am dat de informații valoroase pe care mi le-am notat și pe care le dau mai departe de fiecare dată când o mămică îmi cere ajutorul. Conferintele le puteti viziona ziua 1 și ziua 2.

Am avut multe provocări în alăptare. Aici am scris povestea alăptării cu primul copil, iar aici am scris despre întrebările pe care mi le-am pus la cel de-al doilea. Nu a fost ușor dar mi-am dorit mult să-mi alăptez ambii copii și în final am reușit (pe cel de-al doilea încă îl alăptez și astăzi).

Așadar, proaspătă mămică, dacă îți dorești să alăptezi, iată cum trebuie să te pregătești.

Trebuie din start să știi că alăptarea nu e ușoară, aduce cu sine multe provocări și obstacole pe care trebuie să le îmbrățișezi și să le depășești informându-te, cerând ajutor și având o atitudine pozitivă. Nimic nu e simplu în viață cu atât mai mult că nimic nu ne pregătește pentru anumite experiențe noi decât evenimentul în sine. O să reușești dacă te pregătești pshic să întâmpini și dificultăți în această călătorie a alăptării și o să constați că tot efortul tău MERITĂ.

Informează-te din timp

Eu am pus un accent mai mare pe naștere și nu pe alăptare. De aceea am avut multe obstacole la începuturile mele cu prima fetiță. Provocările sunt multe!

De aceea este util să te informezi din timp, să participi la cursuri despre acest subiect, să ai discuții cu persoane specializate pe acest domeniu, pe scurt să-ți faci lecțiile din timp, încă din perioada în care ești gravidă.

Începe cu obiceiurile tale, felul în care te alimentezi, cu renunțarea la alcool și tutun pentru ca sarcina ta să evolueze bine și să naști un copil sănătos. Mai apoi, la naștere, indifernet dacă este naturală sau cezariană, alăptarea este posibilă cu informare și suport. Discută cu medicul ginecolog și lasă-l să știe care este planul tău imediat după naștere. O atașare imediată și  conceptul de skin-to-skin sunt primii pași către o alăptare lină și fără probleme.

Documentează-te despre atașare

Când spunem atașare ne referim la felul în care bebelușul tău prinde sfârcul și parte de mamelon în guriță. Este importantă atașarea corectă pentru procesul alăptării, în caz contrar bebelușul nu stimulează sânul, nu se hrănește corespunzător, face răni pe buze sau în guriță iar mama se alege și ea cu dureri și răni ale sânilor.

Ce înseamnă o atașare bună?

O atașare corectă este atunci când bebelușul are o poziție relaxată de calm iar mama nu simte nicio durere. Pentru asta gura bebelușului trebuie să fie larg deschisă, bărbia lipită de sân și nasul liber. Deasemenea, copilul trebuie să prindă cu gura cât mai mult din sân (niciodată doar sfârcul), explicația este că laptele este înmagazinat în sân sub forma unor ciorchine de perle care trebuie să fie sparte pentru ca laptele să ajungă în sfârc.

Încearcă pozițiile de alăptare dar ai grijă ca atât tu cât și copilul să stați confortabil, burta copilului să fie lipită de cea a mamei, iar urechea, umărul și șoldul copilului să fie aliniate.

Care sunt indicatorii în alăptare?

Alăptarea funcționează pe principiul cerere-ofertă. De aceea este important să alăptezi la cerere, la primele semne de foame ale bebelușului (când duce mâinile la gură, se agită, își linge buzele, întoarce capul, deschide gura) și nu o anumită perioadă de timp sau la anumite intervale (așa cum ne mai sfătuiesc unele cadre medicale din unele maternități).

Trebuie să fim atenți la numărul de scutece pe care le umple (araă cum se hidratează), numărul scaunelor pe care le are, felul în care crește în greutate și starea lui generală.

Care sunt semnele că nou-născutul primește suficient lapte?

• Are un supt eficient;
• Udă minim 5 scutece pline pe zi și are minim nun scaun pe zi din ziua 3-4 de viață;
• În ziua 7 din viață nu cântărește mai puțin ca în ziua 4;
• recuperează greutate de la naștere între zilele 10 și 14 de la naștere.

!!! Foarte important!

De ce zic că bebelușul trebuie alăptat la primele semne de foame? Pentru că regula este că nu putem alăpta un copil care urlă din toți plămânii. Mai întâi el trebuie calmat și apoi hrănit. Ca să nu ajungem acolo, alăptăm la PRIMELE SEMNE.

Care sunt beneficiile alăptării pentru copil

• laptele matern este un aliment natural perfect, totdeauna proaspăt, curat și disponibil 24 de ore/zi.
• reduce riscul de boli cardiovasculare, inclusiv hipertensiune arterială;
• reduce riscul de infecții gastrointestinale19 20și infecții respiratorii și ale urechii;
• reduce riscul de diabet zaharat;
• reduce riscul de atopie, astm, boala celiacă și tulburări ale lipidelor (valori ale colesterolului total și LDL colesterolului, mai mici la vârsta de adult);
• față de copiii care sunt hrăniți cu formulă de lapte, cei alăptați au un risc mai redus de a deveni obezi în copilărie, adolescență și maturitatea timpurie.

Care sunt beneficiile alăptării pentru mamă

• pe termen scurt (grăbește involuția uterină, reduce riscul de hemoragie; crește posibilitatea de recăpătare a greutății corporale de dinainte de sarcină) și pe termen lung (reduce riscul de cancer ovarian și de sân și pe cel de a dezvolta diabet zaharat tip 2 în rândul femeilor cu istoric de diabet gestațional)
• risc relativ de reducere a cancerului de sân de 4,3%; pentru fiecare 12 luni de alăptare în plus, față de o scădere de 7,0% pentru fiecare naștere.

Care sunt riscurile pentru un copil nealăptat

Un copil nealăptat dezvoltă mai frecvent boli infecțioase, alergii și deficiențe nutriționale. Este posibil să aibă și o imunitate mai scăzută pentru că prin laptele matern se transmit anticorpi.

Care sunt riscurile pentru o mamă care nu alăptează

O mamă care nu alăptează e predispusă la boli ca osteoporoză, diabet, hipertensiune, cancer mamar, etc. Deasemenea legătura care se formează între mamă și copil scade riscurile unei depresii post partum.

Articolul face parte dintr-o serie de mai multe articole scrise cu ocazia Săptămânii Mondiale a Alăptării (1-7 august).

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Dragă mămică, dacă îți dorești să alăptezi, iată cum trebuie să te pregătești apare prima dată în Zburătoarea.

Dar cred în:

• urmărirea evoluției bebelușului, de la o zi la alta, de la o săptămână la următoarea și tot așa;
• număratul scutecelor pline cu pipi care îmi indică cum se hidratează copilul și numărul de scaune, culoarea și consistența lor;
• starea fizică a celui mic, achizițiile pe care le are și stadiul în care se află, la puseu sau nu;
• starea neurologică, felul în care îi umblă ochii în cap, cum ne urmărește , cum reacționează la stimulii exteriori;
• somnuri bune, stare vioaie fără plânsete lungi (nu mă refer la mârâieli ci alea de durere);
• urmărirea suptului activ și alimentația cu hrană sănătoasă, preparată în casă, procurată, pe cât se poate din alimente de la țară, din surse sigure.

Povestea sună așa. Pe grupurile de pe facebook, văd tot mai multe mame care se îngrijorează că bebelușii lor nu iau în greutate. Câteodată se sfătuiesc cu medicul pediatru unde li se recomandă laptele praf, alteori se panichează singure că sânii lor nu ar produce suficient lapte, ba chiar ar putea să vină o zi în care laptele să dispară din senin. Concluzia e una singură, cântarul e cel care grăiește adevărul, dacă bebelușul e sănătos sau nu. O fi chiar așa?

Cât de relevantă este cântărirea zilnică a copilului? Sau de ce ar fi mai important ca el să fie grăsuț și nu doar sănătos?

Pe site-ul OMS există grafice care arată în funcție de vârstă, înățime și greutate, cam care ar fi curba normală de creștere a unui copil. Nu toți pediatri urmăresc acele grafice, bănuiesc că de asta unii recomandă diversificarea înainte de șase luni sau completarea meselor cu lapte praf. Atenție, nu vorbesc de acele cazuri grave în care copilul nu ia în greutate și este cu mult sub minimul graficului. Sunt și excepții de genul ăsta, însă, la fel ca în situația alăptatului, este important să cerem mai multe păreri medicale înainte să ne aruncăm asupra cutiei cu lapte formulă. Pentru că intrăm într-un carusel din care cu greu se mai poate ieși.

N-am putut să ripostez, nu știam ce e de zis în asemenea momente. Mi-am făcut cruce cu limba în gură și am ieșit din cabinet.

Medicul pediatru care a vaccinat-o pe Mara,  m-a atenționat, printre altele, că dacă pierd laptele, de parcă laptele e un portofel pe care uit să-l îndes bine în buzunar, ar fi bine să continui hrănirea bebelușului cu lapte vegetal. Un sfat grav care mi-a ridicat părul de pe mâini fix în clipa în care creierul meu l-a procesat. Oare zeama în care au stat niște semințe poate să-i asigure unui bebeluș toți nutrienții de care are nevoie? Bineînțeles că nu!!! Prelegerea a continuat cu atenționarea către mine, cum că din cauza lactatelor pe care le consum o să mă pricopsesc cu cancer de colon înainte de 40 de ani! N-am putut să ripostez, nu știam ce e de zis în asemenea momente. Mi-am făcut cruce cu limba în gură și am ieșit din cabinet.

La următoarea vizită, după o cântărire, aceeași doamnă doctor a refuzat să o vaccineze până nu aduc un bilet de la medicul meu, că Mara e clinic sănătoasă și că are o greutate conform vârstei. Cântarul din acel cabinet spunea că fetița are cu sute de grame mai puțin decât știam chiar și eu. A plecat, m-am întors cu biletul medical în mână și cu o greutate diferită în cap, ce credeți, unele cântare electrice se mai strică. Nu, n-am mai dat pe acolo chiar dacă medicul acela profesează și astăzi.

Mara s-a născut cu trei kilograme. Pentru că a luat o infecție din spital (spitalul privat unde am născut) a stat aproape o săptămână internată la Gr. Alexandrescu unde a făcut un antibiotic care i-a afectat flora intestinală. În ziua treișpe de viață avea 2700 gr. Pe parcursul primelor luni, fetița mea a luat în greutate modest, aproape de linia de plutire, dar fiind și mai lungă decât media copiilor de vârsta ei, nu ne-am îngrijorat niciodată. Am urmărit să umple scutecele, să aibă scaunele normale, să fie activă și să aibă o stare de sănătate bună. Fetița s-a dovedit a fi un titirez, în sensul în care la șase luni merge în patru labe și se ridică în picioare. Toate achizițiile pe care le-a avut până acum au fost UAU pentru noi, poate și din cauza faptului că o vedeam foarte mică.

Oare nu aveam suficient lapte?

Înainte să împlinească șase luni am fost la control la medicul pediatru. În ultima lună, Mara luase 200 de grame în greutate și sfatul pe care l-am primit a fost completare cu lapte praf. M-am speriat. O vedeam și eu mai slăbuță dar oare era subnutrită? Copilul vesel și energic care aleargă prin casă ,după pisică, în patru lăbuțe? Fetița care nu stă o clipă să-i schimb pampersul sau hainele? Care se agață de tot ce prinde ca să se ridice în picioare și apoi, în felul ei comic și dezechilibrat, tremurând în încercarea de a sta cât mai mult așa? Oare nu aveam suficient lapte?

Este drept, Mara nu e o ahtiată după sân, așa cum era soră-sa, dar am presupus că e normal ca cele două fetițe să fie diferite. Însă mă întrebam serios dacă refuză laptele matern pentru că stătea destul de puțin la sân.  Alergii, nici vorbă de așa ceva, aș fi observat vreun semn, o erupție, stări de vomă, etc.

Ce faci când nu știi ce să faci? Mai ceri o părere!

Am pus mâna pe telefon și am sunat-o pe Roxana, de la Pedilactis. Trebuia să vorbesc cu un consultant în alăptare, aveam nevoie de încă o părere medicală avizată. O bănuiam pe Mara de fren dar  asta nu mi-a făcut probleme în alăptare, așa că nu am programat-o niciodată pentru un consult în sensul ăsta.

Câteva zile mai târziu, în cabinetul de la Pedilactis, am aflat următoarele:

• Mara are fren, și unul serios, motiv pentru care își suge degetul și nu preferă sânul decât atunci când îi este cu adevărat foame. Explicația ar fi că poziția cu degetul în jos e mai puțin deranjantă decât atunci când mănâncă piept.
• Este un copil hiperactiv, sănătos fizic și neurologic și are o dezvoltare normală.
• Este mult mai înaltă decât media vârstei ei.
• Se recomandă începerea diversificării și urmărirea evoluției creșterii.

Roxana (îi mulțumesc mult pentru profesionalism și amabilitate) m-a asigurat că dacă are cinci supturi bune pe zi și două mese de mâncare, atunci situația e sub control și nu ar trebui să-mi mai fac griji. Găsiți pe Pedilactis un articol foarte util despre cum crește bebelușul în primul an de viață, scris de Roxana Hristianovici. Cu grafice de la Organizația Mondială a Sănătății și explicații de interpretare a lor.

Trei săptămâni mai târziu, în control la un medic pediatru în care am mare încredere și pe care am ales să-l păstrez (e complicat, medicii buni sunt foarte aglomerați), Mara ia bine în greutate, are o dezvoltare normală și armonioasă și nu este nevoie de un cântar să-mi zică asta, toate celelalte semne sunt evidente.

Cu excepția puținelor cazuri care o impun, adică o creștere mică în greutate, cauzele fiind adesea asociate cu diferite afecțiuni, nu mai cântăriți copilul zilnic. O dată a avut scaun, altădată ba, într-o zi a mâncat mai mult, în alta a dormit. Pusul copilului pe cântar și monitorizarea lui atât de deasă nu e concludentă și nu face decât să vă inducă stări de panică și îngrijorări în plus.

Ca o concluzie

Niște lucruri pe care le-am reținut din articolul Roxanei:

„Un sugar care nu ia în greutate conform graficelor si care are o curba de creștere aplatizată NU trebuie sa primească ca prima intenție completare cu lapte praf.

Un sugar nu trebuie să se păstreze pe percentila de la nastere. De fapt, doar 12% dintre aceștia își păstreaza percentila, conform Asociatiei Australiene de Alăptare.

Primul gest este să fie evaluat suptul copilului. Nu se începe diversificarea inainte de 6 luni pentru că sugarul este prea slab sau prea gras.” (sursa aici)

Photo by Lydia Winters on Unsplash

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Folosirea zilnică a cântarului de bebeluș afectează starea de bine a mamei apare prima dată în Zburătoarea.

foto: Aliona Danilescu

Cum e cu al doilea copil

De câteva săptămâni, la noi în casă, hota merge încontinuu. Când nu îi dăm de cap apelăm la foehn. Aspiratorul este artileria grea sau ultima soluție atunci când nimic nu mai funcționează. Cânt, mă legăn, fac dansul ploii, tot ce este necesar ca cea mică să adoarmă!

În jurul meu aud: ești la al doilea copil, ar trebui să știi să te descurci. Adevărul este că știu, dar în felul meu. Tot trebuie să deslușesc în fiecare zi misterul de ce plânge. Tot trebuie să legăn, să cânt, să alăptez, să plimb în brațe și să bat pe spate în așteptarea unui râgâit. Diferența este că nu mai am așteptări și nu-mi mai fac planuri. Mă bucur de mirosul de bebeluș, de picioarele calde lipite de burtica mea, de oftatul Marei atunci când doarme.

Pentru că mai am un copil care vrea atenție și timp pentru el, viața cu 2 este o provocare!

Să fii la al doilea copil nu înseamnă că îți va fi mai ușor ci doar că ai habar ce te-așteaptă. Dar calmul, răbdarea și energia sunt resurse cu care trebuie să te încarci indiferent la al câtelea copil ești! Ca saltul cu parașuta, o nouă experiență cu totul diferită chiar dacă încă mai porți în minte amintirea proaspătă a săriturii de data trecută. Adrenalina e prezentă de fiecare dată.

Sunt multe lucruri pe care le-am uitat, sunt altele noi pe care le învăț acum pentru prima dată. Partea faină este că Mara îmi amintește mult de Sara când era bebe. Am găsit asemănări în gesturi, în reacții, în privire. Și chestia asta îmi place pentru că uitasem total cum era Sara când era mică și pentru că mă emoționează să știu că sunt surori și vor avea o relație specială una cu cealaltă.

Ce mi se pare nou

Înafară de copilul propriu-zis?

Din păcate am fost nevoită să trăiesc experiența spitalicească cu un nou-născut. A fost îngrozitor, dar a trecut repede și acum suntem bine. L aprimul bebe am fost feriți de spital și Sara nu a fost niciodată internată. Sperăm ca experiența să nu se  mai repete.

Pe de altă parte, alăptarea a funcționat strună de data asta. Aveam experieța Sarei, am scris aici povestea noastră de alăptare, așa că am lăsat firescul să-și facă treaba. Atașarea a fost corectă și Mara ia bine în greutate. Nopțile sunt grele, dar practicăm cosleepingul așa că fetița doarme mai mult și mai bine când îmi aude respirația și mă știe lângă ea. Soluția pe care am găsit-o a fost un pătuț de bebe lipit de patul mare.

O altă chestie nouă care îmi arată cât sunt de diferiți copiii este că spre deosebire de Sara. Marei îi place foarte mult să doarmă pe burtică. La început m-a speriat și stăteam perioade lungi să o veghez să poată respira cum trebuie. Din fericire, își poate ridica singură capul, și se împinge în mâini să-și schimbe poziția de pe stânga pe dreapta, singurică. O altă diferență este că Mara nu adoarme la sân așa cum o făcea Sara. Așa că trebuie să inventez noi rețete și metode prin care să-l aduc pe Moș Ene pe la gene. Despre cum dormea Sara, am scris aici.

Unde simt că nu mă descurc

La început am avut mare nevoie de mama și m-am bucurat că a putut să mă ajute. Deși Sara își iubește surioara și este emoționată că avem un bebe în casă pe care să-l hrănim, spălăm, schimbăm, îmi dau seama că în mintea ei s-au produs niște schimbări și că are momente în care e extrem de geloasă. Reacția ei este firească pentru un copil de trei ani. Dintr-odată, mama care era doar a ei trebuie să se împartă în două și acest sentiment nu e deloc confortabil. Schimbările vin în lanț cu o grădiniță nouă și în curând cu mutatul în noul apartament. Aici, mama mea a avut un rol important pentru că a avut grijă de bebeluș pentru ca eu să petrec mai mult timp cu Sara.

Mi-am dorit ca totul să fie firesc și am încercat să le acord atenție amândurora în funcție de nevoile fiecareia. Nu este simplu, știu că Sara își iubește surioara, dar eu trebuie să mai învăț cum să gestionez relația dintre ele. Să trag multe guri de aer în piept și să-mi amintesc mereu că felul în care reacționează este suma trăirilor și a emoțiilor pe care le interiorizează! Că nu știe exact cum să-și gestioneze fiecare emoție, că nu are în spate experiența altor frațiori pe care să-i primească în familia ei. Că este doar o fetiță de trei ani care ne iubește, iar răbdarea și explicațiile sunt singura metodă prin care îi putem arăta că este de neînlocuit. Dragostea noastră de părinți nu se împarte ci se înmulțește!

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Să fii la al doilea copil nu înseamnă că este mai ușor ci doar că ai habar ce te-așteaptă apare prima dată în Zburătoarea.

De foarte multe ori îmi amintesc cât de mult a putut să mă schimbe un copil. Cum eram înainte de Sara și cum sunt acum, ce fac, cum acționez, cum gândesc în perspectivă. De exemplu, înainte să am copii eram foarte libertină și delăsătoare  cu pregătirea oricărui eveniment din viața mea. Luam lucrurile așa cum veneau, învățam pentru examene pe ultima sută de metri, împachetam pentru vacanță cu jumătate de oră înainte ca trenul să plece din gară, găteam pe repede înainte sau mâncam ce apucam.

Nu zic că acum sunt mama organizării, dar, trebuie să-mi fac zilnic un mic plan ca să pot să o îngrijesc pe Sara. Și aici mă refer la cumpărarea de fructe și legume proaspete, la pregătirea meselor sănătoase și la rutinele fetiței. Cu restul activităților putem jongla, în funcție de ce surprize ne oferă ziua respectivă.

În curând voi fi mamă de 2 fetițe și pregătirea pentru sosirea celei de-a doua bebelinei îmi amintește de o discuție pe care o aveam acum ceva vreme cu o bună prietenă de-a mea. Amica mea susținea o mare transformare a femeii care umează să devină mamă. Cică se produc reale schimbări hormonale și instinctual, urmează să se pregătească cuibul pentru nou-născut. Această pregătire vine într-un mare fel. Unele cupluri își cumpără un apartament sau o casă mai mare, altele redecorează spațiul în care locuiesc. Oricum ar fi, fenomenul se numește NESTING și se referă la cum ne pregătim pentru venirea pe lume a bebelușului.

Analizele medicale și vizitele la medicul ginecolog

Din momentul în care ți-au ieșit cele două liniuțe pe testul de sarcină, este bine să te programezi la un medic ginecolog ca să-ți confirme sarcina și să te asiguri că totul este în regulă. În unele cazuri (atunci când sarcina este prea mică) se face testarea Beta Hcg, în care se recoltează sânge și se urmărește ca valoarea recoltată în următoarele 48-72 de ore să se dubleze sau chiar tripleze. Ăsta ar fi un indicator că sarcina este în evoluție.

Testele uzuale cuprind:

• hemoleucograma completa, hemoglobina, hematocrit- iar daca se depisteaza o anemie, aceasta va fi corectata prin tratament
• grupa de sange si RH-ul mami și tatălui; daca exista o incompatibilitate de grup sau RH, se vor determina anticorpii antigrup si anti-RH pe parcursul sarcinii
• glicemia pentru evaluarea statusului glicemic si depistarea unui diabet preexistent sau gestational
• acid uric, creatinina, uree, transaminaze hepatice, colesterol, trigliceride, calcemie
• coagulograma
• sumar de urina, urocultura si antibiograma ( la nevoie). (sursa aici)

Toate acestea sunt analize standard, de verificare, rezultatul trebuind să se încadreze în niște parametrii. O să-ți spună medicul tău dacă ai carențe și la ce să fii atentă pe mai departe. Nu uita de ecografii. Pe lângă ecografia de început, în care se depistează sarcina intrauterină, săculețul și embrionul care se dezvoltă în el, este necesar să faci cele trei ecografii de morfologie fetală, care sunt ceva mai complexe însă stabilesc cu exactitatea dezvoltarea fătului și identifică încă din perioada intrauterină dacă acesta suferă de vreo afecțiune.

Alimentația și îngrijirea corporală

O gravidă trebuie să bea foarte multă apă (lichidul amniotic se schimbă zilnic) și să mănînce puțin, des și diversificat. Este important să consume multe fructe și legume, pește, nuci și tot felul de alimente sănătoase organismului. Gravida își face rezerve pe perioada sarcinii și pentru perioada posta-naștere când o să alăpteze. O greutate ideală de luat în sarcină ar fi 11-13 kilograme, însă poate să difere de la femeie la femeie. O gravidă subponderală se poate îngrășa mai mult pe când una supraponderală poate adăuga foarte puține kilograme pe perioada sarcinii. Important este să existe cumpătare și echilibru, pentru binele mamei și pentru dezvoltarea normală a copilului din burtică.

Documentarea și participarea la cursuri de puericultură, lamaze și de alăptare

Aici ar trebui, ca viitoare mămică, să te pui pe citit. Să cauți cărți de specialitate, să știi ce se întâmplă cu fătul pe parcursul celor nouă luni, ce este normal, la ce să te aștepți, care sunt semnele declanșării unui travaliu, cum e cu nașterea, etc. Indicate sunt cursurile de puericultură, lamaze și de alăptare. Dacă treci prin ele poți afla ce trebuie să faci ca să ai o naștere controlată, și mai ușoară, cum trebuie să respiri, apoi cum te îngrijești de bebeluș și cum poți avea un start corect și liniștit în alăptare. Din fericire, informașiile sunt la îndemâna oricui, tot ce trebuie să faci este un pic de documentare ca să nu te surprindă evenimentele ce urmează să vină.

Achiziționarea unei pompe de sân

Eu aș sfătui fiecare mămică să-și achiziționeze o pompă de sân. Este foarte utilă, te ajută să treci peste furia laptelui, sau din contră să crești lactația (dacă este cazul). În plus, poți face rezerve pentru orele în care se întâmplă să lipsești de acasă fără posibilitatea de a-ți lua bebelușul cu tine. Pentru a-ți ușura munca, cumpără o pompă electrică, dublă. O să-mi mulțumești, mai târziu! 🙂

Cumpărarea celor necesare îngrijirii unui nou-născut

Oho, nu o să fac o listă cu cele necesare îngrijirii unui nou-născut pentru că e plin internetul de liste. Ce știu că trebui să ai neapărat în casă: scutece, ser fiziologic, comprese sterile, betadină (pentru buric, în primele zile), batista bebelușului și forfecuța de copii. Restul ține de fiecare mamă să hotărască și să evalueze ce este necesar și ce nu.

Atenție! La primul copil, m-am hazardat și am cumpărat toate nebuniile de teamă să nu-mi trebuiască la un moment dat. Sunt lucruri pe care nu le-am folosit niciodată și chiar nu le văd utilitatea. Acum, la a doua sarcină, mi-am dat seama că trăiesc într-un oraș mare, că am farmacii non-stop la tot pasul și că pot să cumpăr în momentul în care realizez că am cu adevărat nevoie de acel ceva. Lecție învățată!

Amenajarea camerei copilului

Fiecare mămică are tendința să amenajeze din timp cuibul unde o să se adăpostească noul pui. De obicei cumpărăm un pătuț și ne închipuim că bebe o să doarmă singur acolo nestingherit. Ei bine, lucrurile se pot schimba un pic, când vine vorba de realitate. Pentru că bebelușul este nou venit pe lume, este stimulat din toate părțile, îi ia ceva timp să se acomodeze la tot ce îl înconjoară, cel mai bine o să se simtă în apropierea mamei. Specialiștii recomandă cosleepingul, adică somnul în același pat cu bebe pentru că îți va ușura momentele în care îl vei alăpta (poți să-l hrănești din poziția culcat) și pentru că pe cel mic își va regla respirația după respirația ta și o să fie mai liniștit dacă îți simte mirosul și căldura pielii. Nu te îngrijora dacă nu vrea să stea singur, în pătuțul lui. Probabil că îi lipsește cea care a fost atât de aproape de el, timp de 9 luni. Adică TU!

Când am născut-o pe Sara am instalat pătuțul (cribul) și am avut și un pat mai mic lipit de patul meu cel mare. Ziua o puneam să doarmă în crib (oricum perioada de somn era scurtă), iar noaptea o luam în pat cu mine și când adormeam, o puneam pe partea ei. Astfel eliminam varianta să o lovesc prin somn, sau să mă rostogolesc peste ea. Țin minte că aveam un somn superficial și o auzeam de la primul scâncet.

Pregătirea pentru naștere

După ce te-ai convins că te-ai informat corect despre tipurile de naștere, despre cum decurge un travaliu și ce trebuie să faci ca să te ajuți pe tine și să-l ajuți și pe bebe, corect ar fi să urmărești și ceva filmulețe de pe internet. Nu de alta, dar eu cred că o mamă care urmează să treacă printr-o astfel de experiență are dreptul să știe ce o așteaptă.

Aici vine și pregătirea psihică. Durerea nu e tolerată la fel de toată lumea, iar poveștile diferă de la o femeie la alta. O naștere presupune un anume statut, o stare psihică foarte bună. Rămâi optimistă și gândește-te în fiecare moment la clipa în care o să-ți ții bebelușul în brațe. Eu zic că merită orice efort ca să ajungi acolo, nu? Ascultă mărturii, vorbește cu alte mame, împărtășește cu ele experiențele tale. Întreabă-ți medicul despre orice nelămurire apare în mintea ta. Este foarte important ca împreună cu medicul tău ginecolog, să faci un plan de naștere pe care să-l urmezi (pe cât posibil.) Dacă ai posibilitatea să ceri ORA MAGICĂ, nu ezita să o faci. Este minunată și pentru tine și pentru copilul tău!

Ce mai poate să facă o gravidă?

• să doarmă mult
• să facă sport
• să aibă mese echilibrate și sănătoase
• să practice activitați relaxante
• să se bucure de această perioadă
• să-și facă multe fotografii
• să țină un jurnal de sarcină
• să îmbrățișeze schimbarea

P. S. Acest articol a fost scris în mare parte pentru mine! Ca să-mi fac curaj pentru ce urmează! 🙂

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Cum se pregătește o mamă pentru venirea pe lume a bebelușului? apare prima dată în Zburătoarea.

Perioada alăptării vine cu multe provocări, una dintre ele fiind și garderoba potrivită pentru o astfel de activitate. Spun asta după ce am alăptat o fetiță aproximativ doi ani și șase luni și nu mai am vreun tricou care să nu fie lăbărțat în zona gâtului. Mereu am încurajat alăptarea la cerere, oriunde și oricând, ba mai mult nu m-am ferit niciodată să-i ofer copilului meu dreptul la laptele matern. oriunde mergeam și orice făceam, Sara era cu mine și își primea doza de lăptic ori de câte ori o solicita.

Din fericire, alăptarea ne-a adus multe beneficii. Pornind de la faptul că acesta este cel mai firesc lucru din lume și fiecare mamă are dreptul la această apropiere cu copilul ei, nu costă nimic, este mereu la îndemână, are foarte multe avantaje (laptele matern are proprietăți pe care nicio formulă nu le poate înlocui) și până la faptul că alăpatarea face ca legătura mamă-copil să hrănească și alte nevoie,  cum ar fi cele emoționale.

Bineînțeles, nu a fost mereu roz și am avut multe praguri de trecut cu alăptatul. Am scris aici povestea mea despre această perioadă. Dacă este să vorbesc despre garderoba de alăptare, ei bine, eu nu am avut una. M-am folosit de hainele din dulap și am încercat să le adaptez nevoilor mele. Poate de asta acum nu mai am nicio bluză decentă sau niciun tricou întreg.

Pentru că urmează  să avem un nou membru al familiei și o să trec printr-o perioadă cu aceleași provocări, am decis să fac lucrurile diferit de data asta și să-mi achiziționez o garderobă specială pentru alăptare. În felul acesta o să mă simt mai confortabil și o să am grijă de hainele mele.

Așa am descoperit produsele din lână merinos confecționate de Mirela în atelierul ei.

Ce este lâna merinos?

Lâna merinos nu este acea lână de la oile noastre țigaie sau țurcane din care ne făcea mamaie căciuli de ne scărpinăm pe frunte încontinuu de toamna până primavara sau nădragi care reușeau să ne urzice la fund și prin alte două straturi de haine. Lâna merinos este o lână incredibil de fină și de moale cu proprietăți extraordinare, a cărei atingere nu este neplăcută, ci dimpotriva, este o desfătare pentru pielea noastra. Acest lucru se datoreaza conținutului ridicat de keratina, substanță conținută și de părul nostru și faptului ca fibra lânii de merino este foarte subțire (are grosimea de 17-19.5 microni în comparație cu lâna obișnuita care are o grosime 30-32 microni și firul de păr uman 60-80 microni).

O lenjerie din merino este superioară oricarei alte lenjerii pentru că are proprietatea de a respinge mirosurile neplacute datorita structurii solzoase a firului de lâna care împiedică dezvoltarea microbilor, fungilor și bacteriilor, absoarbe cu succes umezeala (aproximativ 35 % din greutatea ei fără a da senzatia de rece și disconfort).

Lana merinos are capacitatea unică de a păstra temperatura corpului constanta chiar și atunci când este uda și asta datorita faptului că absoarbe și evacueaza temperatura corpului mai lent decât oricare alt material.

Ce fel de produse sunt confecționate în atelierul Mirelei?

• Bluze de alăptare, sutiene și dischete pentru alăptare;
• Lenjerie de corp, tricouri, maieuri și lenjerie intimă;
• Pălării;
• Haine pentru copii.

Găsiți mai multe detalii pe site-ul Mirelei.

Alte beneficii ale lânii din merinos:

Este ideal pentru persoanele cu o circulaȚie periferica deficitară. Nu este doar o impresie, este pură chimie. Lâna produce căldură prin absorbția de apă; când este absorbită de lană, molecula de hidrogen din apă se rupe și reacționează chimic cu moleculele din lână generând căldură. Tricoul din lână oferă un efect de răcorire datorită faptului că este extrem de respirabil, mult mai respirabil decat orice altă fibră (naturală sau nu) și asigură un factor de protecție UV ridicat (50). Totodata hainele din lână se usuca foarte repede, la fel ca hainele tehnice din microfibră.

Confortul hainelor din lână se datoreaza și elasticității acesteia. Fibrele din lână se intind între 30-50% și sunt foarte ușoare. Este mult mai ușor de îmbrăcat un copil neastâmpărat cu un tricou foarte elastic decât cu unul rigid. Un tricou din lână cântărește mult mai puțin decât unul din bumbac de aceeași dimensiune.

Foarte important este de menționat că lâna este ignifugă, de fapt, este singurul tip de fibră care rezista în mod natural la foc, nu întreține arderea și nu se lipește de piele. Această calitate îi conferă un atu important în ceea ce privește siguranța copiilor.

Contrar a ceea ce se crede despre hainele din lână merinos, sunt foarte ușor de întreținut și nu necesita o îngrijire costisitoare. Petele (în special cele de materii organice) se îndepărtează ușor nefiind absorbite în profunzimea fibrei. Foarte util este ca acestea să fie îndepărtate înainte de a se usca. Este necesar să respectăm eticheta fiecarui produs în parte, însă majoritatea recomandărilor permit spălarea la mașină, la 30 de grade utilizand programul de lâna și un detergent dedicat (oricare este foarte bun).

Cum arată setul de lenjerie de corp pentru alăptare pe care îl puteți câștiga?

Concurs

Vreau să lansez un concurs pentru mămicile care alăptează sau care urmează să treacă prin această frumoasă perioadă împreună cu puiul ei. Atelier Mirela Ior oferă un set de lenjerie de corp pentru alăptare dintr-un material special: lână merinos. Puteți câștiga o bluză pentru alăptare, un sutien de alăptare și un set de dischete de alăptare. Găsiți mai multe informații în video-ul de mai jos. Puteți intra și pe site-ul Mirela Ior Design să aflați mai multe detalii despre produse. Concursul durează până pe data de 15 iunie, iar pe 16 iunie prin extragere la sorți vom afla câștigătoarea. Multă baftă!

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Concurs. Cum ne îmbrăcăm atunci când alăptăm? Video apare prima dată în Zburătoarea.

În fiecare seară din perioada mea de gravidă rotunjoară, îmi făceam o poveste în minte pe care îmi plăcea să o dezvolt cu Ștefan. Îmi amintesc că stăteam așa ore întregi și aberam pe tema cum arătăm noi doi cu un bebe în brațe. Ne întrebam dacă am fi niște părinți panicați sau mai degrabă relaxați, dacă am fi genul permisiv sau autoritar, dar cel mai important ne întrebam dacă ni s-ar potrivi rolul de părinte.

Prima dată am visat la clipa asta când eram în liceul militar. Îmi puneam problema ce e în sufletul unui părinte care își lasă copilul să stea la un internat militar. Cum își gestionează dorul și cel mai important cum recuperează cei patru ani pe care tânărul licean i-a petrecut departe de casă?

Apoi, mulți ani după acest episod, l-am cunoscut pe Ștefan și am început să-mi doresc foarte mult un copil. Cred că ajunsesem în momentul în care vroiam ca relația mea să se concretizeze cu un bebe și ideea de a avea un omuleț între noi și care să semene cu noi a ajuns să mă emoționeze foarte tare.

Care erau așteptările mele și cum este de fapt viața mea cu un copil?!

• Știam că principala activitate a unui bebeluș până în șase luni este somnul, pe când Sara, cât a fost micuță, a stat mai mereu trează.

 Nu mi-aș fi imaginat niciodată că un bebeluș are somnul așa haotic și că doarme în reprize neregulate, uneori de 15 minute, alteori de 2 ore. Cu timpul am aflat că nu toți copiii funcționează la fel și că de cele mai multe ori este foarte greu să le facem bebelușilor un program de somn.

Am reușit să înțeleg somnul fetiței mele atunci când am învățat să mă adaptez la programul și nevoile copilului meu. Mă așteptam ca un bebeluș să doarmă imediat după masă, însă Sarei trebuia să îi îngâni un cântecel șoptit în timp ce o plimbam în sistemul de purtare, să o legeni, să te joci cu ea, să o obosești și când te așteptai mai puțin închidea ochii și pornea spre lumea viselor. Citește aici și despre rutina somnului la bebeluși.

• Mă așteptam ca viața mea să se schimbe însă nu atât de radical. 

Nu știam că practic o să-mi pierd independența și că nimic nu o să mai fie la fel. Din fericire, am încercat să am aceleași activități frumoase, să mă plimb prin aceleași locuri dragi sufletului meu și să mă țin de lucrurile care îmi fac plăcere. Diferența este că acum am un mic ataș agățat de mine, și că indiferent de ce fac, inima îmi spune să-l pun pe el pe primul plan.

Ies în continuare cu fetele ( nu atât de des pe cât mi-aș dori), însă nu mai stau la fel de târziu și frecventez locuri „childfriendly”. E adevărat, nu mai sunt la fel de prezentă și de activă în discuțiile cu prietenele mele, însă îmi pare bine că oamenii din jur înțeleg situația.

Dacă m-ar fi spus cineva că viața socială o să fie înlocuită aproape în totalitate de momente în trei, probabil l-aș fi luat în râs. Știam însă că o să fie greu și frumos în același timp, iar ăsta e singurul lucru la care m-am așteptam și care s-a adeverit. 🙂

• Mă așteptam să am mai puțin ajutor din partea soțului. 

Aici chiar am avut surprize între așteptări versus realitate. Lui Ștefan îi plac copiii deși nu este atras în mod special de aceștia. Problema este că nu prea știe cum să se comporte cu cei mici și rareori se poate mula pe personalitatea fiecăruia ca să le intre în grații.

Oricum, asta se întâmpla în trecut. De când Sara a apărut în viețile noastre, tati se implică în absolut toate activitățile fetiței noastre. Este alt om! Mă sprijină și mă ajută cum și cât poate. În felul lui bărbătesc de a o face, însă tot ajutor se numește. Aici, soțul, mi-a depășit așteptările.

• Mă așteptam să fie mai puțin complicat cu alăptarea.

Hehe, nu știu sincer, la ce mă așteptam eu, dar îmi dau seama că habar nu aveam ce presupune toată treaba asta cu alăptarea. Perioada noastră de început cu atașare corectă, urmărirea indicatorilor în alăptare, colici, plânsete, ragade, etc., m-a debusolat complet.

Acum îmi dau seama că m-ar fi ajutat foarte mult să fi fost ceva mai informată. Am scris mai multe despre acest subiect în Alăptarea – povestea mea.

• Mă așteptam ca diversificarea să fie floare la ureche.

Ceea ce a și fost primele luni, când am descoperit că am un copil mâncăcios. La ce nu m-am așteptat a fost să se înece cu lucruri banale precum piure sau apă. Am fost nevoită să mă documentez bine și să învăț măsurile de prim ajutor în caz de înec.

La fel de bine, nimeni nu m-a avertizat că după vârsta de un an copilul meu va ajunge să nu mai mânânce nimic și să facă nazuri la alimentele care înainte îi plăceau. În mintea mea toată treaba asta cu mâncarea era foarte simplă, tu o oferi iar ei o acceptă. Îhî, da de unde?!

• Credeam că un bebeluș obosit nu poate fi trezit la zgomotele slabe.

Păi înainte să am copil, am văzut bebeluși care dormeau de mama focului în zgomot. Eram convinsă că un bebeluș dacă e obosit doarme și nu poate fi trezit așa ușor. Ce vorbești? Noi nu respiram când bebelușa dormea. Îi sâsâiam pe toți cei care treceau pe lângă noi și îi rugam să coboare tonul vocii. În casă se mergea doar pe vârfuri. Nu, nu am obișnuit-o așa, ci așa a fost ea dintotdeauna, un copil cu un somn fragil. Vezi importanța somnului la bebeluși.

• Îmi imaginam relația dintre Sara și tatăl ei, dar nu credeam că poate fi atât de specială.

Nu îmi dau seama ce anume mă emoționează. Felul în care ei interacționează, faptul că la Sara și tatăl ei totul este atât de firesc și de natural sau că nu mi-am imaginat niciodată că Ștefan are o latură atât de frumoasă pe care și-o arată atunci când o are pe cea mică în preajma lui.

Cert este că sunt absolut minunați împreună. Se potrivesc atât de bine și se înțeleg unul pe celălalt. Soțul meu avea nevoie de cineva să-i înmoaie inima, iar Sara avea nevoie de cineva să se pună în mintea ei. Ador să-i privesc cum se joacă. 🙂

• Vroiam ca Sara să fie intuitivă și să învețe repede unele lucruri, dar nu mă așteptam să ne surprindă și să înțeleagă aproape tot ce se întâmplă în jurul ei.

Prima chestie care m-a făcut să-mi dau seama că îmi subestimez copilul s-a întâmplat atunci când Sara avea 7 luni. Într-un moment în care nu ne uitam la ea, s-a ridicat singură în picioare ținându-se de pătuț. Deși tremura și nu avea încă stabilitate, mi-a arătat că fiecare copil are propriul ritm și că nu e nevoie să forțez un lucru care vine firesc.

• Nu mă așteptam să fie floare la ureche, însă nu m-aș fi gândit niciodată că voi fi nevoită să funcționez chiar și atunci când am mai mult de 24 de ore nedormite.

Devine din ce în ce mai simplu pe măsură ce timpul trece. Sau mă obișnuiesc eu. Oricum, interesant este că viața de mămică îți testează limitele. Perioada de început cu bebe afost cruntă. Am avut nopți la rând nedormite, zile agitate cu pusee de creștere sau febră. Tot ce mă interesa era să-mi văd copilul bine. Asta mă determina să merg înainte și să nu clachez.

• Am crezut că nu va fi nevoie să-mi schimb garderoba. 

Și nu mă refer la faptul că hainele nu mă mai încap. Deși am reușit să ajung înapoi la kilogramele de dinaintea sarcinii într-un timp relativ scurt, de când o am pe Sara trebuie să mă îmbrac foarte practic. Cum toate tricourile și bluzele sunt lărgite la gât în încercarea noastră de a le adapta procesului alăptării, la un moment dat m-am hotărât să-mi cumpăr bluze și maieuri cu nasturi sau foarte decoltate.

Sara e în stare să mă și dezbrace numai să obțină ce vrea ea. Bun venit maieuri pentru alăptare, tricouri cu nasturi și cămăși largi și adio rochițe elegante și bluze pe gât. Cel puțin pentru o perioadă! 🙂

• Mă așteptam  ca fetița mea să devină și prioritatea mea, însă nu aș fi crezut niciodată cât de mult voi ajunge să o iubesc.

Am realizat că de fiecare dată când sunt plecată de acasă simt un gol imens în stomac. Nu mă pot bucura de nimic, dacă nu o am și pe ea în preajma mea. Nu e ceva ce mi-am planificat, efectiv așa s-a întâmplat. Când nu sunt cu ea mă simt incompletă. Iar când o am în brațe nu pot să mă abțin să o drăgălesc și să îi simt mirosul bebelușesc. Fetița asta mi-a topit inima.

Chiar dacă așteptările mele au fost învinse de realitate, lumea mea cu un copil mă face mai bună. Nu sunt mama perfectă, însă am un copil perfect, iar în definitiv dragostea dintre noi, micile pățanii de zi cu zi și provocările pe care le întâmpin îmi dau putere să merg înainte și să mă bucur de ce am. Pentru moment am încetat să mai am așteptări și iau viața așa cum vine ea.

După ce am terminat de editat articolul, Ștefan mă întrebă ridicând din sprâncene: „Chiar te-ai așteptat la altceva? Viața mea acum e exact cum mi-am închipuit că o să fie!” :)))

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.

Articolul Cum e viața cu copil. Așteptări versus realitate apare prima dată în Zburătoarea.