Stau în chirie de câteva luni bune, perioadă în care am vândut un apartament, am contractat un altul, m-am mutat, am amenajat temporar un colț din casă pentru bebeluș, am născut și familia s-a mărit cu încă un membru, iar în curând, dacă planetele se aliniază, ne vom muta din nou, de data asta în apartamentul la care visăm de mai bine de un an.
Sunt multe de povestit, am o grămadă de lecții învățate, însă cel mai important pas pe care l-am făcut a fost să mă debarasez de lucrurile care au zero utilitate și astfel să devin mai organizată, tinzând spre un stil de viață minimalist. Am scris și aici despre Marea Organizare, proiectul Dianei Mihăilă.
Am început atunci când am vândut apartamentul, prin decizia de a renunța la mobilă în favoarea cumpărătorului care și-o dorea. ”Foarte bine!”, am gândit în sinea mea. Atunci când îți mobilezi o cameră, gândești proiectul pentru spațiul respectiv și o faci custom made, ca să fie practică și aspectuoasă în același timp. Ce rost ar fi avut să car după mine un pat sau o comodă într-un spațiu care nu seamănă deloc cu cel pentru care a fost gândită piesa de mobilier respectivă?
Așa că pasul unu a fost făcut, decizia pentru a achiziționa piese de mobilier mai simple și mult mai utile, făcute pe comandă fiind luată în unanimitate. Pentru că, eu chiar consider că mobila făcută în serie este pentru spațiile mari, acolo unde poți jongla cu piesele, mutându-le și făcând câte o rocadă între ele, atunci când ai prea multă energie și vrei să schimbi designul camerei.
A urmat apoi, etapa în care m-am descotorisit de tot ce înseamnă obiecte decoratie, care aveau zero utilitate. Frumoase sau nu, viața mea este destul de încărcată ca să o mai aglomerez cu tot soiul de lucruri inutile care se cer să fie șterse de praf.
Când am ajuns la veselă, tacâmuri, oale și alte ustensile de bucătărie, logica mea a fost următoarea: am calculat câte persoane locuiesc în casa noastră și care poate fi maximul, la un moment dat, de musafiri care ne pot trece pragul. Câte feluri de mâncare pot găti în același timp și de ce țin în sertare peste patru seturi de cratițe și tigăi, de nu mă îndur să le arunc? Am păstrat doar ce era foarte puțin uzat și ce mă ajută să prepar câte un fel principal pe zi. Fără dubluri, fără oale ale cărui material să se descompună la căldură, fără boluri de plastic și alte lighene cărora nu le mai văd rostul.
Lenjeriile de pat, păturile, pilotele și pernele, prosoapele și ce mai adună o femeie în cei șapte ani de zile de trai cu soțul lângă, au fost atent selectate și dintre acestea, am rămas doar cu strictul necesar, pentru că lumea nu se sfârșește și nici Ikea nu o să se închidă prea curând.
Jucăriile Sarei au suferit un proces de triere în jucării care i-au rămas mici, ea având câteva luni peste cei trei anișori, jucării de plastic (primite sau cumpărate la insistența ei) la care am renunțat din motivul că plasticul are termen de valabilitate, ele descompunându-se în timp și jucării din lemn sau materiale textile, pe care le iubește și la care revine mereu. Cele din urmă, au trecut în faza următoare și vor fi singurele păstrate.
Cărțile au avut și ele momentul lor de sortare, deși recunosc, aici am fost foarte puțin darnică și am renunțat doar la ceea ce eram sigură că e citit și nu mai vreau să recitesc mai târziu. Mai mult, am un presentiment că o să-mi măresc colecția, însă, eu văd în acest lucru o mare investiție pentru mine și pentru fetele mele.
Cu garderoba mi-a fost cel mai simplu. Și asta pentru că de multă vreme îmi pusesem în minte să renunț la hainele care hibernează la mine în dulap în loc să fie purtate. Habar nu am de ce a trebuit să mă mut ca să-mi fac loc în dulap și să mă limitez la câteva piese de îmbrăcăminte clasice, de calitate, ce pot fi asortate cu multe alte articole vestimentare. Mă gândesc chiar să-mi fac o garderobă capsulă, însă, deocamdată, am zis să terminăm cu mutatul și cu debarasarea, și apoi îmi voi direcționa energia și spre alte lucruri. Gențile și încălțămintea au avut și ele parte de același tratament, majoritatea fiind donate sau puse la vânzare pe grupuri. Da, pot să trăiesc cu una sau două genți în dulap!
Chiar și trusa de machiaj am simplificat-o limitându-mă la o mascara, un fond de ten, un liner negru, un creion pentru sprâncene, anticearcăn și o pudră pe care o folosesc la evenimente.
Vă ziceam, în curând, urmează să-mi strâng catrafusele și să mă mut din nou, de data asta cu câteva lecții învățate. Am de gând să amenajez un apartament doar cu strictul necesar, ca să pot face curățenie rapid și fără prea multă bătaie de cap. Fiecare lucru din casă o să aibă locul lui prestabilit și cel puțin o utilitate. Mi-am propus să mă gândesc de zece ori înainte să cumpăr ceva și să-mi pun întrebări de genul „Chiar am nevoie de acest lucru?”, „Îi pot găsi un loc în apartament?”, în felul ăsta nu risc să mă aglomerez din nou cu chestii pe care nu le folosesc ci doar le șterg de praf.
Dacă am o casă minimalistă, cu spații bine organizate și cu lucruri mai puține, pot face curățenie mai repede și îmi va rămâne timp pentru alte activități. Chiar cred că o viață mai simplă este rețeta unei vieți mai fericite și mă gândesc că atâta timp cât fetele și Ștef sunt lângă mine, n-am nevoie să mă atașez inutil de chestii care mă aglomerează fizic și sufletește. Am un presentiment că acum, la noua mutare o să mai arunc jumate din chestii. Nu de alta, dar e un mare sentiment de eliberare să știu că nu mai am de pe ce șterge praful! :))
O viață simplă este o viață mai fericită.
Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici sau să te abonezi la newsletter.
