A existat o perioadă în care mă întâlneam frecvent cu fetele în oraș. Făcusem din asta o obișnuință. Nu conta că era seara, în timpul săptămânii, după muncă sau in weekend, dis de dimineață.
Era timp de hăhăeală, de pus la curent cu ce a făcut cealaltă, de râs, de dat sfaturi și de ciocnit pahare, cinste unei prietenii frumoase.
Pe vremea aia, eram măritată dar nu aveam copii și nici habar ce înseamnă unul. O aveam pe Irina, fetița lu’ soră-mea, pe care am și botezat-o și cam ăsta era contactul meu cu oamenii mici.
Evident, printre toate bălăriile pe care le vorbeam, la un pahar de vin, se nimerea adeseori să atingem subiectul copii. Eu susțineam sus și tare că nu știu ce o să urmeze dar că mă simt pregătită. Țin și acum minte cum prietena mea, a făcut ochii mari și a luat expresia aia de „Băi, tu pe cine păcălești? Niciuna dintre noi nu are habar despre ce înseamnă să ai copii. Eu cu atât mai puțin. De asta nici nu fac. Am discutat mult cu al meu și se prea poate să nu ne mai potrivim în formula cu copii”.
Ce te pregătește cu adevărat pentru un copil?
În drumul meu spre casă, m-am gândit mult la vorbele prietenei mele. Oare există ceva care să te pregătească pentru viața cu copii? Oare or fi semnale sau indicii care să te conducă către alegerea conceperii unui bebeluș, sau deciziile pe care le luăm vin la insistențele rudelor și prietenilor care au deja o familie, cum că ideal ar fi să ne punem pe făcut copii, că ăsta este rostul omului în viață?!
Ce credeți? Peste fix o lună, prietena mea m-a anunțat că este însărcinată în patru săptămâni. În burtica ei un suflet creștea și se dezvolta, lumea ei rațională de dinainte nu mai făcea sens. Se hotărâse deja să păstreze sarcina, ba mai mult, parcă sarcina asta venise la țanc, un copil era tot ce le lipsea în casa aia mare pe care și-au cumpărat-o la periferia Bucureștiului.
La mine s-a produs un scurt-circuit! Nu că mi se părea anormal să gândească așa, ci pentru că vorbele astea veneau de la aceeași femeie care în urmă cu câteva săptămâni pleda pentru căsătorii fericite și zero copii alături.
Gândindu-mă acum mai bine, îmi dau seama că exact așa eram și eu înainte să mă mărit. Nu m-aș fi gândit niciodată că decizia asta a mea nu o să fie una foarte calculată și cântărită din toate punctele de vedere. Sau că o să o fac la 23 de ani. Ori că o să-mi aleg un bărbat cu treișpe ani mai mare ca mine. Sau că o să fac copii și o să-mi placă la nebunie să îi am în preajmă.
Despre copii, aveam multe prejudecăți și eram o păreristă de profesie. Îmi plăcea să emit judecăți și opinii chiar și atunci când nu aveam mare habar despre ce vorbesc (una dintre cele mai stupide chestii pe care le ziceam este că laptele matern, după șase luni este apă chioară).
Când am devenit mămică, am aruncat la gunoi multe dintre prejudecățile mele. Mi-am dat seama că pregătit sau nepregătit, viața te surprinde atunci când te aștepți mai puțin. Tot ce trebuie să faci este să îmbrățișezi cu seninătate și dragoste vestea sosirii unui bebeluș, fără să te sperii că ai putea cădea în Bebelandia. Și dacă pici acolo, este datoria ta să ieși și să faci ce ste bine pentru sufletul tău.
Dacă mama este fericită, atunci și copilul este fericit!
Acum sunt mamă și nu-mi pot da seama ce făceam cu timpul meu înainte să am copii. Sunt sigură că aveam o viață și atunci, doar că nu-mi mai amintesc de unde îmi luam energia și cu ce baterii mă încărcam. De când o am pe Sara, știu clar ce mă ‘ine în priză. :))
Un copil nu ia nimic din ceea ce nu poți tu să-i oferi. De asta nu vine împreună cu un manual de utilizare. Fiecare mamă are propria rețetă de creștere și îngrijire. Ce funcționează la tine, la mine poate să dea eroare după eroare. Doar că o mamă cam simte ce e de făcut pentru bebelușul ei. Pentru că există instincte, spirit matern și o dragoste incredibil care apare împreună cu venirea pe lume a celui mic.
Mai am o prietenă care încearcă din răsputeri să rămână însărcinată. Își dorește tare mult un copil! O altă amică mi-a spus că ea nu o să facă niciodată, pur și simplu nu se vede în stare să aibă grijă de ea, darămite de încă un suflet! Părerile sunt împărțite, însă eu știu sigur că atunci când o femeie naște un copil, o mamă se reinventează. Și descoperă înăuntrul ei puteri pe care nu și-ar fi imaginat niciodată că poate să le aibă. Reacționează după cum îi dictează inima și face tot ce poate ca bebelușului să îi fie bine. Crește, se schimbă, se transformă, se reinventează, spuneți-i cum vreți, cert este că nu rămâne la fel. Nu ar avea cum!
Și deși păreau un întreg, doar ei doi, abia apoi formula devine completă! Așa cum este și inima unei proaspete mame!
foto by Aliona Danilescu
Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici sau să te abonezi la newsletter.
