Am o prietenă foarte bună, însărcinată în luna a-șasea. Genul acela de om care are o carieră fascinantă, căruia îi place să călătorească, să se bucure de viață și mai ales să fie liber. Dar să revin.
Prietena mea, o femeie foarte mișto, cu o energie fantastică și cu foarte multe proiecte pe rol, se declară copleșită de valul de mămici care o invadează cu sfaturile și recomandările pe care ar trebui să le ia în considerare.
Ideea este că situația îi este prezentată într-o manieră gri sau chiar neagră. Viața de familie se identifică cu o perioadă foarte grea, plină de provocări și de surprize. Aparent, nimic nu o să mai fie ca înainte. Viața socială se va transforma într-o amintirire, uitată undeva într-un dulap prăfuit; prietenii o să se împartă în cei cu copii și ce fără, existând posibilitatea ca cei fără să nu te mai sune prea curând; toate pasiunile, dorințele și visele tale vor fi abolite de un bebeluș care va avea nevoie de atenția și timpul mamei sale 24 de ore din 24, 7 zile din 7, iar cel mai grav, încet, încet, ea o să dipară ca femeie!
Totul, dar absolut totul o să schimbe. Lumea se va întoarce cu susul în jos, iar proaspeții părinți se vor îndepărta unul de celalalt fără să realizeze cum, când sau cine a contribuit la această separare!
Am stat și m-am întrebat, de ce noi oamenii facem treaba asta? Noi, ăștia, de ne alergăm seara copiii prin casă și îi facem să ne însenineze ziua cu râsul lor cristalin, de ce îi speriem pe viitorii părinți? Când știm ce mult s-a schimbat lumea noastră în bine. Când în sfârșit am găsit sensul lumii și a vieții noastre. Când tot ce ni se părea cu adevărat important acum transpare și în locul lor vine fericirea de copil, jocul și râsul pur și inocent. De ce facem asta?
Nu a zis nimeni că e simplu, dar ce este cu adevărat ușor în viața asta?
Ș-apoi, nu noi suntem ăia de căutăm sensul vieții și fericirea în satisfacțiile personale? Nu noi muncim ca niște sclavi să facem bani, și pe urmă îi plătim pe alții să ne ajute cu treburile casnice ca să avem timp să ni-l petrecem cu copilul? Sau nu noi ajungem în final să ne cumpărăm sănătatea pe care am pierdut-o în alergătura noastră după bani? Până la urmă, avem stabilit în caietul nostru de taskuri ce contează cu adevărat?
Când am fost însărcinată cu Sara am știut să mă bucur de fiecare moment de gravidă! Mă trezeam dimineața zâmbind și îmi aminteam de viața mică ce crește în mine. Mai dădeam peste unul, altul de mă punea în gardă în legătură cu viitorul greu ce mă așteaptă, însă de cele mai multe ori, preferam să nu îl iau în seama. Mă bucuram de luniile cu burtica mea.
Când așteptarea a crescut, am devenit nerăbdătoare să-mi țin fetița în brațe și am început să pun foarte multe întrebări prietenilor mei cu copii. Mai mult m-am speriat în loc să-mi formez o idee de ce mă așteaptă. Cred că ăla a fost momentul în care mi-am zis că nu vreau să dau sfaturi femeilor însărcinate! E dreptul lor să se bucure de experiența de gravidă fără să le amețesc cu poveștile mele. Și este valabil și pentru naștere și pentru alăptare! Fiecare experiență este unică! Una este să te întrebe cineva un lucru și să-i răspunzi la obiect și alta este să te trezești că îți povestești viața, transformând povestea în ceva despre tine.
Prietena mea zice că uită uneori că este însărcinată și că încearcă să aibă aceleași obiceiuri ca înainte. Că iese la fel de des și iubește la fel de mult aceleași lucruri. Că vrea să continue să călătorească și după venirea bebelușului. Iar cea mai faină chestie este că, prietena mea crede cu tărie în faptul că cel mic vine cu o karma specială menită să-i schimbe viața în bine!
Și atunci ia o gură de aer curat și se relaxează! Citește o carte, se simte bine și încearcă să se bucure de viață! Nu știu dacă asta este soluția dar nici nu putem apleca urechea la tot ce auzim! Pentru că aici este vorba despre viața asta încurcată care ne oferă mereu experiențe surprinzătoare, unice și ne pune la încercare. Despre fericire și zâmbete mici și mari! Despre provocări și despre satisfacții. Despre noi, în orice formulă am fi: prieteni, cuplu, familie cu copil sau bone de profesie. Despre ce ne face să zâmbim și la ce ne gândim seara, înainte să punem capul pe pernă. Despre toate de mai sus sau nimic din toate astea!
Despre principiile noastre, credințele și visurile la care încă mai sperăm să se concretizeze! Este despre ce vrem noi să fie, nu despre ce ne spun alții. Iar asta se traduce prin ce ne face pe noi să fim fericiți! Sau am uitat să ne mai gândim și la asta?
Image by pixabay.
Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici sau să te abonezi la newsletter.
