Între Podișul Sucevei și Câmpia Jjiei, acolo unde s-au născut și au trăit renumiți istorici și scriitori de seamă ai literaturii românești, unde timpul parcă nu o ia la goană atât de repede cum ne-a obișnuit, chiar în inima Moldovei, am descoperit cu mare drag orașul Botoșani.

O să râdeți și probabil o să vă întrebați, de ce dacă sunt din Suceava am ajuns abia după 30 de ani să vizitez cu adevărat acest oraș. Motivele sunt diverse, însă principala mea scuză este că în perioada liceului am fost practic captivă între gardurile colegiului, apoi am plecat la Brașov să studiez aviația, iar abia apoi am început să călătoresc și să descopăr și alte locuri frumoase. Așa a fost să fie. Să mă întorc abia acum în Botoșani și să-i acord câteva ore din viața mea în tihnă!

Povestea mea începe în momentul în care am coborât din trenul Verești-Botoșani, după ce am l-am schimbat pe cel care sosea de la București! La o oră prea matinală pentru o mamă plecată de acasă, doar cu un telefon și o geantă pe roți, m-am trezit căutând fise pentru tonomatul de cafea din gară, în căutarea unei băuturi care să mă deștepte nițel.

Așa că m-am trezit, singură, într-un oraș necunoscut încă de mine, având la dispoziție aproximativ 8 ore de umblat harababura, până la 14.00 când a trebuit să mă urc în microbuzul spre Cucoreni! În fond, scopul suprem nu era să vizitez Botoșaniul, ci să mă duc la nunta Alexandrei, o bună prietenă din liceul militar. Însă am vrut cu tot dinadinsul să profit de ocazie și să descopăr inima Moldovei.

Și mi-a plăcut nespus de mult că mi-am dat voie să respir câteva ore și că am luat la pas toate străzile din vechiul oraș care parcă mă strigau pe nume, să vin, să le descopăr, să le fac fotografii și să le duc povestea mai departe!

Așa că am îndrăznit să iau la pas Botoșaniul și să-i simt pulsul, să văd câtă istorie se ascunde în spatele clădirilor vechi și din păcate nereabilitate! Să stau de vorbă cu trecătorii și să rămân plăcut impresionată de căldura și ospitalitatea din vocile lor. Să-mi placă să merg pe jos, să simt mirosul toamnei și adierea caldă a unui anotimp plăcut!

Sala Polivalentă „Elisabeta Lipa”

Primăria orașului

Colegiul național A.T. Laurian

Piațetă din centru vechi al Botoșaniului

Cinema „Unirea”

Teatrul „Mihai Eminescu” (în prezent în reabilitare)

Biserica Uspenia (aici a fost botezat Mihai Eminescu)

Muzeul orașului

Casa memorială Nicolae Iorga

Mi-a mai plăcut că am găsit oamenii foarte calzi și săritori. M-au ajutat foarte rapid să mă orientez (deși erau  mirați că prefer să merg pe jos și nu iau un taxi), m-au întrebat de unde vin și mi-au urat toate cele bune la final.

După câteva ore bune de umblat pe străduțe, am resimțit durerea de picioare așa că m-am îndreptat spre microbuz și am plecat spre locul unde urma să aibă loc nunta! A doua zi, deși eram obosiți, am vizitat Ipoteștiul, satul unde a trăit marele poet Mihai Eminescu.

Casa Familiei Eminovici

Biserica satului

Bisericuța familiei Eminovici

Așa mi-am petrecut o frumoasă zi de toamnă, eu cu mine și un oraș necunoscut! Experiența asta m-a îndemnat să nu mă opresc aici și să acord șanse și altor orașe din România! Așa că Timișoara, Oradea, Arad…here i come! 🙂

---

Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici  sau să te abonezi la newsletter.