Mult timp m-a frământat ideea diversificării și o bună bucată de vreme m-am întrebat dacă sunt în stare să-i dau copilului meu obiceiuri sănătoase în ceea ce privește mâncarea. Am avut multe frici și cu cea mai mare dintre ele m-am și confruntat într-un moment din etapa noastră de trecere la alimente solide.
Dacă ar fi să o iau acum de la capăt aș face lucrurile cu mult mai multă răbdare, calm și încredere în copilul meu. Mi-aș spune în gând, de fiecare dată, „Ascultă-ți copilul!” ori „Ai încredere în instinctele tale de mămică!” și, după o gură mare de aer, aș încerca încă o dată, și încă o dată și din nou…. cine știe, poate ar fi fost altfel dacă aș fi ales autodiversificarea!
Ce nu am știut?
După aproape 10 luni, de când mi-am diversificat copilul, trebuie să recunosc că nu m-am documentat cum trebuie despre ce presupune acest proces și mai ales de ce este important ca fetița mea să aibă un start bun în diversificare. Cel mai mare regret al meu este că nu am citit mai multe despre autodiversificare și care sunt avantajele ei. Astăzi, după multe luni de frustrare am ajuns în situația în care cea mică vrea cu dinadinsul să mânânce singură, să țină lingurița în mânuța ei firavă și să controleze situația. Așadar, tot la autodiversificare am ajuns, doar că ceva mai târziu. Să mai zic că Sara e mult mai interesată de mâncare atunci când o manevrează după bunul ei plac, sau când îi simte textura, consistența sau o porționează în funcție de propriile preferințe?!
Citeste articolul integral pe desprecopii.com- Odiseea diversificarii.
Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici sau să te abonezi la newsletter.
