Despre Crăciunul copilăriei mele
Crăciunul meu este despre a mă întoarce acasă și a-l regăsi pe Dumnezeu. E despre cum trei frați ascultă povești spuse de mama lor la lumina beculețelor din brad. E despre bucuria de a primi cadouri și de a dărui altele în schimb. E despre fericirea simplă de copil și credința că sărbătorile pot fi magice.
Îmi vin în minte multe momente speciale din copilăria mea. Sărbătorile de iarnă, cozonacul cu prea multă nucă al bunicii, mirosul puternic de măr copt și brăduțul împodobit sub care ne ascundeam eu și frații mei, și multe amintiri cu iz de fericire.
Îmi amintesc cu atât de mult drag de mersul cu colinda și de slujbele părintelui Iliuță. Ne îmbrăcam în costum popular și stăteam nemișcați la Sfânta Liturghie, în așteptarea lui Moș Crăciun, care venea și la biserică.
Când eram copil totul avea un rost și fiecare lucru avea o semnificație aparte. Bradul nu era de plastic, cadourile erau puține dar alese cu multă grijă (multe dintre ele erau făcute manual), bucatele de pe masă veneau după o perioadă de post și rugăciune așa că aveau un gust aparte iar lumea sărbătoarea cu adevărat o minune ortodoxă și anume nașterea Pruncului Isus.
Mersul cu colinda era cu adevărat special. Se întâmpla uneori să plecăm pe zi, cu zurgălii după noi, iar când să se întunece începea să ningă ca-n povești. În mintea mea de copil totul era magic. Fiecare casă era luminată de beculețe colorate și în aer dăinuia o atmosferă cu totul specială. Ne întorceam acasă câteva ore mai târziu, răgușiți, îmbujorați și plini de fructe și covrigi.
Țin minte mirosul cojilor de portocală ce sfârâiau pe plita sobei, feliile de măr uscat atârnate în bucătăria bunicii, cozonacul fierbinte care nu rezista până a doua zi de Crăciun. Și bunicii (care nu mai sunt) tot bunici, ne lăsau să-i colindăm de mai multe ori, ca să primim mai multe cadouri.
Îmi amintesc atât de bine cum ne lipeam nasurile de geamul cu flori de gheață și stăteam pierduți cu orele admirând ninsoarea ce cădea peste munții din depărtare. De câte ori nu am ieșit cu saniile pe derdelușul de lângă blocul copilăriei mele. Cât de multe amintiri frumoase am!
Mă întorc cu drag în orașul meu natal să-i povestesc fetiței mele care e adevărata semnificație a Crăciunului. Vreau să o învăt lucrurile care contează cu adevărat, așa cum a făcut și mama mea cu mine și cu frații mei. Vreau să-i explic minunea nașterii unui prunc care a venit pe lume atunci când cei din jur nu credeau în Dumnezeu. Să-i povestesc cum nașterea lui Isus, fiul lui Dumnezeu, s-a întâmplat în iesle, printre animale, într-o peșteră săracă dar într-o noapte magică. Și că asta celebrăm noi de fapt în ajunul Crăciunului și 3 zile mai târziu. Mi-ar plăcea să sădesc credința în sufletul ei de copil, pentru ca apoi să vină singură să mă întrebe mai multe despre asta. Să trăiască cu adevărat miracolul nașterii Fiului lui Dumnezeu.
Crăciun fericit cu pace în suflet, zâmbete și voie bună. Să nu uităm adevăratul motiv pentru care ne-am curățat casele, și am pregătit bucate alese. Să nu uităm care este adevărata sărbătoare. Și măcar în această perioadă a anului să fim mai buni, mai luminoși, mai iertători. Crăciun fericit!
Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici sau să te abonezi la newsletter.
