Mami, hai să avem special time!
„Pășesc pe vârfuri prin întuneric și mă strecor ca o pisică printre mobila înghesuită din dormitorul nostru mic. Tot ce îmi trece acum prin minte este ca nu cumva să mă împiedic, în întuneric, de vreo jucărie sau mai rău, de colțul tăios al patului și să fac zgomot. Aș trezi-o pe Sara iar ea doarme atât de bine acum!
Sunt încă buimacă după somn și am o amorțeală teribilă (așa se întâmplă când patul îți rămâne mic). Reușesc să ajung, prin beznă, în cealalta cameră, și mă îmbrac repede pentru că sunt deja în întârziere. Pregătită să ies pe ușă aud, dintr-o dată, plânsul fetiței mele și mi se pune un nod în gât. A simțit că vreau să ies din casă. Pesemne că s-a trezit și și-a dat seama că nu sunt lângă iar acum mă vrea înapoi. Eu nu știu cum să reacționez. Mă termină psihic faptul că nu știu încă cum să gestionez momentele în care trebuie să îi explic că plec pentru puțin timp și nu o părăsesc.
Cobor în viteză scările, și, pe fundalul unui puternic sentiment de vinovăție, încă îi aud scâncetele de jale. Copilul meu plânge după mine, după sân, după mama ei. Cu inima cât un purice și cu pleopele umede, încep să alerg către mașină. Mă lamentez cu speranța că ziua o să treacă repede și că mă voi întoarce înapoi la fetița mea. Și accept faptul că o să întârzii la serviciu și de data asta!”
Mi se întâmplă tot mai des, în ultima vreme, să mă simt legată de mâini și de picioare atunci când vine vorba despre cum îi explic, unui copil de un an și 3 luni, că eu, mama lui deși plec nu îl părăsesc? Cu toate că mereu încerc să-i povestesc cât de mult îmi place să petrecem timp împreună, că în câteva ore mă voi întoarce la ea, ne vom juca și vom râde așa cum ne place nouă, Sara este la vârsta în care nu acceptă ca vreunul din părinții ei să iasă din casă. Se înfurie și plânge iar uneori se tăvălește pe jos, după episoade lungi de lacrimi și țipete.
Și aproape fiecare explicație pe care o dau are același final. Ca și cum nu m-ar auzi, copilul meu mă ia de mână și mă conduce în locul în care își dorește să ne jucăm. Scurt și la obiect! Mai are rost să povestesc cum stau o zi întreagă, la muncă cu inima mică, mică de tot și mă gândesc cum puiul meu îmi duce dorul? Cum, deși îi are pe tati și pe bunica, tot ce vrea este să petreacă timp cu mama lui?!
Așa că, după ce am reflectat îndelung la o modalitate de a-mi face copilul să reacționeze diferit atunci când trebuie să mă despart de el pentru câteva ore, dar, să se simtă în continuare dorit și iubit, am aflat că există un instrument potrivit pe care îl pot folosi în relația mea cu Sara. Asta, bineînțeles, dacă aloc suficient timp copilului meu și dacă ciulesc urechile să ascult ceea ce el vrea să-mi comunice. Și nu vă gândiți că dacă nu vorbește, un copil nu știe să vă spună exact de ce are nevoie. Cel mic este perfect capabil să transmită exact ceea ce dorește. Tot ce trebuie să facem este să fim receptivi și să alocăm timp și răbdare semnalelor pe care le primim.
Practic, ce facem? Ne-am construit o rutină zilnică, pe care o anunț încă de dimineață. Timp de 10 minute, îi ofer Sarei posibilitatea să ne jucăm așa cum ea își dorește. Mă las plimbată prin toată casa, o ascult și sunt atentă 100% la ceea ce ea încearcă să-mi transmită. Uneori se lasă cu mâzgâlit pereții sau ștampilat podeaua, dar este important să-i ofer posibilitatea să conducă până la finalul celor 10 minute.
De unde am aflat de special time?
Așa cum veți vedea și în video, am aflat de special time de la Tosha Schore – Hand in Hand Parenting trainer și mamă a trei băieți minunați. În cadrul evenimentului de lansare a cărții Listen – Five Simple Tools to Meet Your Everyday Challenges, Tosha a povestit atât de frumos despre cele mai la îndemână metode de a interacționa cu copilul și de a ne conecta cu acesta. Special time este una dintre aceste metode.
Și asta am făcut. După eveniment, m-am întors acasă și am început să-mi ascult copilul, să fiu mult mai atentă la nevoile și semnalele lui.
Așa au luat naștere episoadele noastre de special time. Timid, pentru că suntem încă micuți dar hotărâți să facem o rutină din asta. A nu se confunda cu quality time (amândouă fac referire la timp petrecut părinte-copil, cu mențiunea că la prima variantă, copilul este cel care conduce în totalitate).
De ce este important ca fetița mea să facă o diferență clară între special time și oricare altă activitate pe care o desfășurăm împreună? Păi, îmi doresc ca ea să-mi ceară acest special time ori de câte ori se simte neînțeleasă.
Ce este Special Time?
Special time este o metodă minunată de conectare între părinte și copil.
- trebuie să-i dăm un nume astfel încât copilul să știe să-l ceară atunci când îl vrea
- este necesar să-l delimităm temporal (poate fi 10-20 de minute)
- îl petrecem în prezența unui singur copil (dacă aveți 2 sau mai mulți copii, trebuie să aveți special time cu fiecare dintre ei)
- lăsăm copilul să conducă
- ne concentrăm atenția 100% pe copil, renunțăm la telefon, împăturit rufe sau alte activități ce ar putea să ne perturbe
- interacționăm prin joacă, doar că rolurile sunt inversate, iar noi, părinții ne transpunem în pielea copilului
Ce face special time?
- ne reconectează cu copilul
- îi oferă copilului un loc sigur pentru joacă și explorare (este foarte important că el conduce)
- construiește o relație de parteneriat și încredere între părinte și copil
- îi oferă copilului posibilitatea de a-și exprima ideile și sentimentele prin joacă, și astfel capătă siguranță și incredere în forțele proprii
- ne face mai empatici și ne determină să privim lucrurile din perspectiva copilului
Când facem special time?
Cât de des! 🙂 Fiecare copil simte nevoia, periodic, de reconectare cu părintele său. Ideal ar fi să avem zilnic special time. Necesar este să-l petrecem măcar o dată pe săptămână.
Practic, prin această interacțiune, copilului i se oferă o poartă către o lume în care are parte de atenția adultului 100%. În acest fel își testează limitele, știind ca e protejat, iubit și încurajat de adult. Cel mic poate explora acest mediu ori de câte ori se simte neînțeles și este foarte bine să-și regleze emoțiile prin această metodă.
„Copiii care se simt iubiți și conectați au șanse foarte mari să rămână conectați o dată ce sunt lansați în propria viață”. ( Laura Markham)
Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici sau să te abonezi la newsletter.
