Am ieșit într-una dintre serile trecute în oraș cu două prietene foarte dragi mie. M-am decuplat oarecum de stresul și agitația de acasă și de la muncă și am reușit să mă relaxez și să povestesc cu fetele așa cum o făceam odată. Mie mi-e foarte drag de aceste ieșiri, să nu mai zic cât dor mi-a fost de discuțiile în care ne puneam la curent cu absolut tot ce se întâmpla în viața fiecăreia dintre noi, dezbăteam evenimente din viața mondenă sau aberam pe teme filozofice. Totul, sub motivul unui pahar cu vin și voie bună.
Chiar dacă vinul a fost înlocuit de un cocktail non-alcoolic, am savurat o discuție interesantă și, fără să vreau, m-am trezit brusc în mijlocul unei dispute verbale cu una dintre prietenele mele. Subiectul: e ok să nu ai copii. Perfect de acord. A avea sau nu un copil, ține strict de alegerea personală. Suntem diferiți și, în consecință trăim diferit și facem alegeri total diferite.
Nu-mi săriți în cap, eu sunt pentru viața de familie cu copii, cățel și tot tacâmul. Însă, conștientizez pe deplin că astea sunt nevoile mele și nu este neapărat necesar ca cei din jurul meu să gândească la fel ca mine. Prietena mea are nevoile ei și este firesc să aleagă drumul care duce spre împlinirea acestora.
Da, e ok să alegi să nu ai copii, dar fă-o pentru motivele potrivite
Pentru unele femei cariera, relația de cuplu sau o viață liberă fără prea multe responsabilități alcătuiesc argumentul potrivit pentru a amâna sau anula viața de familie cu copii. Prietena mea nu a ajuns încă în momentul în care își dorește un copil, iar mie mi se pare în regulă ca un bebe să vină atunci când ești pregătit să-ți asumi viața de părinte. Altfel este posibil ca decizia de a avea copii să aducă în viața de cuplu frustrări și certuri.
Cine spune că un copil nu-ți schimbă viața, minte. Oricât am încerca să trăim viața de dinainte de viața de părinți vom observa că este practic imposibil. Este nevoie de renunțare la vechile obiceiuri și acceptarea altora noi dar complet diferite.
Dar la sfârșitul zilei, când cazi de oboseală și te arunci în pat, fără să fi făcut un duș, sau să fi băut o cană de cafea în tihnă, te uiți la puiul de lângă tine cum doarme și mulțumești pentru haosul din viața ta, pentru că a venit împreună cu minunea de copil.
Satisfacția de a fi părinte
Dragostea nemărginită pe care o simt de când sunt mămică mă face să fiu recunoscătoare în fața lui Dumnezeu pentru Sara, care este un minunat cadou. Cu toate că de când sunt mamă am avut parte de multiple împliniri la locul de muncă și am ajuns în etape în care altădată poate doar visam, faptul că o am pe Sara îmi oferă cea mai mare satisfacție dintre toate. Ea mă învață în fiecare zi cum să fiu un om mai bun.
Când copilul acesta îmi zâmbește, timpul meu îngheață instant sub nasul meu. Și nimic nu mai contează. Îmi umple inima de fericire și mă trezesc că zâmbesc ridicol. Cum să explic sentimentul acesta cuiva care încă nu are un bebe?
Așa că, ce rost are o discuție pe care nici eu, nici prietena mea nu o înțelegem? Eu am uitat cum era viața mea înainte să o am pe Sara, iar prietena mea nu poate empatiza cu mine oricât de mult ar încerca pentru că nu e încă mamă. Și probabil că îmi vede mai degrabă cearcănele și părul nearanjat și nu cum îmi crește inima atunci când fetița mea aleargă să mă îmbrățișeze.
Motivele ei sunt potrivite acum, dar e posibil peste câțiva ani să nu mai fie. Și atunci vom avea din nou o discuție despre satisfacția pe care ți-l dă sentimentul de a fi mamă.
Cum e viața cu un copil, așteptări versus realitate am scris în articolul Viața cu copil.
Putem empatiza dacă trăim aceleași experiențe
Noi, fetele, am rămas aceleași, doar că trăirile noastre ne-au schimbat un pic modul de gândire. Eu cu siguranță am dat serile de ieșit cu prietenele mele în oraș pe nopți de nesomn cu puiul la piept, însă asta mi-am dorit și la asta am visat. Și acest lucru îmi aduce împlinirea.
Cât despre părerile contradictorii, partea grea este că nu vom reuși să ne înțelegem una pe cealalaltă decât în momentul în care vom trece prin fix aceleași situații. Partea frumoasă este că mai devreme sau mai târziu, sunt mari șanse ca toți să trecem pe acolo și să ne asumăm rolul de părinte. Și asta este cu adevărat minunat!
Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici sau să te abonezi la newsletter.
