De ce prefer Uber în detrimentul serviciilor de taximetrie?
Răspunsul e simplu: sunt subiectivă. Am trecut prin prea multe situații penibile ca să mai am încredere în șoferii de taxiuri. În plus, îmi câștig din greu banii și nu-mi pică deloc bine să mă jecmănească mereu cineva care vede că sunt într-o situație dificilă și că am mare nevoie să ajung repede într-un anumit loc.
Așa că prefer să folosesc aplicația celor de la Uber,cu un program prietenos prin care solicit ca o mașină să mă transporte din locul A în locul Z. Atuul lor este că poți alege cursa în funcție de review-uri. Mie îmi place pentru că plătesc cu cardul direct în contul lor și că nu sunt nevoită să ma tocmesc la preț. Nu mai vorbesc de curățenia din mașină și de calitatea oamenilor pe care îi întâlnesc la volanul autoturismelor. Probabilitatea ca mașina să fie recomandată și altor clienți ține de felul în care se desfășoară o cursă întrucât clientul poate da o notă, de la 1 la 5, în funcție de cât de mulțumit este, lucru care îi forțează pe șoferi să fie civilizați și politicoși, dacă vor să se mențină pe piață.
De regulă sunt șoferiță, și întâlnesc des în trafic, taxiuri care mă supără pentru că nu respectă întocmai, regulile de circulație. Însă, să zicem că am învățat să mă feresc de ei, încerc să le acord cât mai puțină atenție și nu-i las să-mi strice ziua și bunadispoziție. Ce nu pot să sufăr, deloc, dar deloc sunt întâmplările acelea în care te face cineva prost, fără să ți-o zică pe de-a dreptul și mai și râde ironic atunci când ți-e ție rușine de rușinea lui.
O să povestesc doar câteva din dățile în care, deși mi-am promis că nu o să mai apelez la firmele de taxi, împrejurările m-au forțat să le tot dau încă o șansă.
Prima dată s-a întâmplat când, abia sosită în București, m-a preluat un șofer de taxi de la Gara de Nord și m-a dus până în zona Piața Rahovei cu 40 de lei motivând că deși traficul infernal nu face acești bani, totuși atât arată aparatul de taxat. Pe moment, nu am știut cum să reacționez și am plătit cât mi-a cerut. Când m-am dezmeticit m-am simțit fraierită cu zâmbetul pe buze.
O vreme, am încercat să-i evit, din principiu, pe cei care nu pun aparatul de taxare și îți dau prețurile din burtă, însă dădeam mereu peste ei, exact atunci când mă grăbeam mai tare, și acceptam de fiecare dată să mă urc într-o mașină cu speranța că voi ajunge repede și bine la destinație.
O poveste amuzantă cu și despre taximetrie s-a întâmplat chiar în familia noastră. Știți momentele acelea în care neamurile din partea soțului, te invită la masă ca să cunoști rudele, fie ele chiar și îndepărtate, să faceți schimb de păreri, impresii, iar în final să se hotărască dacă meriți sau nu să te numească unul de-al lor? Îmi sună oarecum discriminant și mă gândesc că, în zilele noastre, ar trebui să ne acceptăm unii pe ceilalți în mod natural, să fim toleranți și să îmbrățișăm faptul că suntem atât de diferiți. Teoretic, familia ar trebui să agreeze alegerile fiecăruia și să le îmbrățișeze așa cum vin ele. În definitiv, când spui DA, în fața ofițerului Stării Civile, nu adaugi în paranteză (îl iau cu tot cu familia lui) și nici nu faci cercetări amănunțite ca să afli ce gene se perindă printre neamurile viitorului tău soț. Practic, oamenii cu care urmează să te înrudești, se uită la tine ca niște coioți la pândă, și așteaptă să greșești (cel puțin asta e senzația pe care o ai atunci când ești interogat încă de la prima întânire). Să fim înțeleși, aici nu mă refer la părinți, frați, surori sau rude foarte apropiate, ci mai degrabă la acele rude cu care te vezi din an în paști, dar atunci când în sfârșit o faci, cuvântul familie capătă o conotație regală, și doar cei merituoși pot să acceadă la ea.
Așadar, invitați fiind, la masa cu pricina, am cunoscut o parte din verișorii soțului (fac precizarea că sunt mulți) și m-am străduit să las o impresie bună. Am cunoscut oameni interesanți, de diferite profesii, am râs mult, am mâncat și am băut, am atins teme precum politică, sănătate și familie, într-un cuvânt m-am relaxat și am început să mă simt din nou în largul meu. Îmi amintesc foarte vag că la un moment dat am avut o discuție contradictorie cu una dintre gazde, un verișor, dar asta doar pentru că sunt un om care-și susține părerile, și care își argumentează afirmațiile. Nu știu de ce am pornit subiectul „taximetriști în București”, dar îmi amintesc perfect cum am început să mă plâng de serviciile lor proaste, de faptul că nu au grijă nici de mașină, nici de confortul clienților. Voiam să descriu momentele în care circulând cu taxi-ul, eram asaltată de glumele proaste ale șoferului, discuții la per tu fără noimă (din care nu știam cum să mă retrag), fum de țigară, limbaj de mahala pentru ca în cele din urmă cursa să se termine cu un superpreț stabilit încă de la început, și desigur cu un bacșiș pe măsură. Am povestit despre ziua în care am făcut pană, întârziam la muncă, am chemat taxi dar nu mi-a preluat nimeni comanda, am mers pe jos până la gara de nord, acolo au sărit hienele pe mine, care mai de care cu oferte ” 50 de lei, don’șoară”, „hai că las la 45”, iar asta mă făcea să mă simt la piață, unde nici acum nu-mi place să negociez. Când vine vorba de a mă târgui, capitulez cu mult înainte de a începe lupta.
„Mie să-mi spui un preț și dacă vreau să-ți cumpăr serviciul, înseamnă că îmi doresc sa-l achiziționez de la tine și nu de la altcineva, asta înseamnă fie că m-am interesat în prealabil de concurență sau că mă grăbesc foarte tare deci prin urmare îți voi plăti cât mi-ai cerut, nu e nevoie să facem nici un compromis.”
Bineînțeles că am ajuns la muncă, într-un final, cu 50 de lei mai ușoară, mirosind a fum de țigară și interogată mai ceva ca la interviul de angajare. M-am simțit păcălită și furioasă pentru că în momentul acela am fost nevoită să accept să mă tragă în piept doar pentru că a profitat de situația disperată în care mă aflam.
Așa că, în discuția din noua mea familie, am încercat să explic, în înverșunarea mea, de ce cred că mai există și taximetriști cinstiți și educați, dar că mie una, încă nu mi-a fost dat să-i întâlnesc.
„Vărul meu, cu care te contraziceai, este taximetrist la Gara de Nord! Credeam că știi asta!”
Pe drum spre casă, Ștefan mi-a precizat că vărul său s-a angajat în discuția respectivă pentru că Da, este taximetrist și Da, operează fix în zona gara de nord. Am înghițit în sec, am rememorat discuția și mi-am amintit cum soțul meu a încercat să mă tempereze, dar fără succes, eu eram acaparată de subiect. Pun pariu că dacă aș fi aflat de la el că este taximetrist pe moment, m-aș fi blocat și nu aș fi știut cum să reacționez.
Cu siguranță, există șoferi de taxi care respectă clienții și dau dovadă de bune maniere atunci când au o cursă. Sigur, sunt și taximetriști care își câștigă cinstit pâinea și care, în pofida salariului mizer, nu-și trag în piept oamenii care apelează la serviciile lor. Tot ce am spus eu este că mie nu mi-a fost dat să-i întâlnesc. Am fost cu taxiul singură, cu bagaj, cu plase de cumpărături, cu burtică, fără burtică, în gașcă sau chiar împreună cu copil, în toate aceste situații am apelat la taximetrie din varii motive. Nu a existat o singură dată să mă cobor, din mașină, mulțumită de cursa efectuată. Desigur, aici discuția e complexă, pentru că întradevăr, nici șoferii de taxiuri nu au viață ușoară. Ei taxează kilometrul la un preț foarte mic și abia își acoperă cheltuielile de întreținere a mașinii, sau profitul care ajunge la patron. Știu, trăim într-o țară în care, din păcate, salariile nu sunt pe măsura muncii prestate. Dar, dom’le, eu zic că de aici și până la abuzurile care se săvârșesc e cale lungă.
Taximetrist sau nu, părerea mea este că trebuie să te comporți civilizat în orice împrejurare. Zilele trecute, o prietenă mi-a povestit cum un șofer de taxi, care aparent, părea civilizat și de treabă, i-a aruncat bacșisul pe geam motivând că suma e prea mică. Vă dați seama că femeia a rămas perplexă, fiindcă nu se aștepta ca în România zilelor noastre bacșișul să fie 50% sau poate mai mult. Și nici nu se aștepta să fie umilită prin gestul urât pe care l-a făcut atunci când a aruncat banii pe fereastră. Nu a știut cum să reacționeze. Eu, în cinismul meu, i-aș fi luat înapoi și i-aș fi spus că oricum nu îi merita, însă prietena mea, prea drăguță de altfel, nu a îndrăznit să facă asta. O încurajez să continue cu formalitățile de reclamație și să nu permită ca un astfel de comportament să se propage.
O altă prietenă a știut exact cum să reacționeze și ce trebuie să spună în astfel de situații. Ajunsă la destinație (la periferia capitalei), a fost întrebată de șofer cum se întoarce el înapoi în centrul orașului, de unde a plecat. Replica ei mi s-a părut genială:
„Nu știu dom’le, să vă chem un taxi???”
Pe de altă parte, Uber și-a creat un nume bun, cu mașini curate și șoferi politicoși. Chiar dacă această companie este acuzată că nu plătește taxe deși execută servicii de taximetrie, cumva, sistemul funcționează și atrage în continuare clienți.
<<În orașele mari, Uber e pe cale să câștige competiția cu obișnuitele taximetre, adesea vechi, murdare, cu șoferi nepoliticoși, îmbrăcați prost sau chiar murdar, obișnuiți să refuze cursele prea scurte sau cele nedorite, care se uită urât dacă bacșișul nu e potrivit sau dacă i se cer bonuri fiscale. Practic, o parte semnificativă din munca taximetriștilor este nefiscalizată. În schimb, șoferii de la Uber dacă nu sunt politicoși, corect îmbrăcați și cu mașina curată pot fi amendați pe loc de clienții lor prin butonul de pe aplicația telefonică în care li se acordă o notă de la unu la cinci. În plus, banii ajung electronic din conturile clienților în cele ale companiei, deci sunt complet transparenți și în întregime fiscalizați.
Guvernul român a promis să decidă în favoarea taximetriștilor și împotriva Uber alegând din nou trecutul împotriva viitorului. Dar lucrurile nu sunt încă bătute în cuie. Din 2015 de când a venit în România Uber a avut peste 250.000 de utilizatori din care 200.000 în capitală și restul în Cluj, Timișoara și Brașov. (sursa Radio Europa Liberă)>>
Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici sau să te abonezi la newsletter.
