Se spune că noi mămicile, acționăm de cele mai multe ori instinctual, că suntem programate genetic să ne iubim puii și că avem în cele mai multe cazuri (măcar aparent) situația sub control.
Dacă între mămică și bebe, legătura se creează din perioada gestației, consolidată apoi de momentul nașterii și perioada alăptării, în ceea ce privește tatăl, lucrurile necesită ceva mai multă muncă…și spun asta pentru că tatăl este cel care trebuie să-și facă simțită prezența prin voce, implicare și multă răbdare. Legătura tată-copil este una firească care are la bază valorile morale ale familiei, încredere și dragoste. Astfel, copilul se dezvoltă într-un mediu armonios – în care există implicare din partea ambilor părinți – transformându-l mai târziu într-un adult responsabil, autonom, independent, puternic și încrezător.
Implicarea tatălui în viața copilului este foarte importantă încă de la început. Băița, schimbatul scutecului, jocurile și dormitul amândoi sunt doar câteva activități pe care cei doi le pot desfășura împreună. Această legătură vine în completarea relației mamă – bebeluș și duce la o creștere echilibrată a copilului din punct de vedere emoțional.
Particularizând, nu mi-am imaginat niciodată că tati al nostru se poate transforma din cel mai stingher personaj vis-a-vis de copiii altora, în cel mai dulce și implicat tătic când vine vorba de fiica lui.
Legătura Tati – Sara s-a format din primele momente când a aflat de existența bulinei în burtica mea și luându-și rolul în serios, mă punea mereu să mănânc pește (că deh, facem o fetiță deșteaptă), nuci (pentru dezvoltarea creierului) și să mă hidratez corespunzător. Aveau o relație specială întrucât bebe din burtică reacționa zvelt de fiecare dată când îi auzea vocea.
Tati a fost cel care a întreținut burtica până în momentul când aceasta s-a transformat în burtoaie. Tot el a fost alături de mami când Sara s-a născut. În prima lună de viață a micuței se cuibărea lângă pătuțul bebelușului numărându-i respirația și oftând de drag și de iubire. Astăzi ne repetă de multe ori pe zi, cât de mult ne iubește și se implică în tot ce înseamnă lumea bebelușei. Mai mult, ne ajută cu treburile casnice și se documentează permanent depre cum e mai bine să o creștem pe micuță.
În familia noastră, tati este stâlpul de bază, personajul erou care salvează situația de fiecare dată.
Însă, trebuie să mărturisesc, că au existat situații în care soțul meu a simțit că e lăsat pe dinafară. În primele ei luni de viață, Sara m-a vrut doar pentru ea și doar pe mine, orice alt personaj era izgonit, iar alinarea și-o găsea doar la pieptul meu. Frustrări, întrebări, oboseală, chin…toate acestea mă încercau, dar ce folos? Cum îi explic eu bebelușului să stea și la tati, pentru ca mami să poată folosi măcar toaleta?! Mă uitam în ochii omului meu și citeam disperare (vroia să ne ajute) dar și neputință, pentru că nu știa cum trebuie să procedeze. Am avut răbdare cu amandoi, și atunci când simțeam că cea mică nu e miornăită, o puneam în brațele mari ale lui tati. Încet, încet au început să fie dependenți unul de celălalt. Pot spune că o mare parte din activitățile pe care le are Sara, sunt desfășurate în prezența lui Ștefan: gângurit, joacă, gimnastică, băiță, masaj. Important e (cred eu), să ai încredere în tine (există și instinctul de tătic).
Din punctul meu de vedere tații reușesc să creeze legături fabuloase cu copiii lor și spun asta pentru că au tendința să iubească necondiționat, în stilul lor rece dar implicat în același timp. Datorită faptului că această relație nu e constrânsă, copiii dezvoltă caractere independente, sunt mai sociabili, mai liberi și sunt capabili să răspundă pentru faptele lor. Cumva, legătura tată – copil contrabalansează relația pe care o are mama cu copilul.
Dragă tati,
E rândul meu, să-ți reamintesc cât de mult însemni pentru noi. Dacă se mai întâmplă să te neglijez o fac pentru că mă iau cu grijile, nesomnul și bebelușeala, însă asta nu înseamnă că nu te iubesc și că nu apreciez tot ceea ce faci. Îți mulțumesc că ai îndurat o gravidă capricioasă și că în continuare ai răbdare cu o mămică panicoasă. Vreau să rămâi același om sigur pe tine, calm, pozitiv și împreună să ne creștem minunea. Vreau să știi că tu ne întregești!
Îți mulțumesc pentru înțelepciunea, răbdarea, implicarea și dragostea de care dai dovadă.
Te iubesc, tati! Fără tine, nu aș fi reușit!
Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici sau să te abonezi la newsletter.
