Plănuiam de mult să vorbesc despre diversificare, mai ales în contextul în care aud din ce în ce mai des de cazuri în care bebelușii alăptați sunt mai mofturoși la mâncare și preferă în continuare un soi de alăptare exclusivă, în detrimentul alimentelor ce trebuie să-i suplimenteze necesarul zilnic nutritiv. Firește că am început să-mi fac tot felul de gânduri și de idei cum că Sara o să facă nazuri la mâncare. Eram sigură că o să urmeze o altă provocare căreia trebuia să-i fac față. Am început să mă întreb ce înseamnă diversificarea și cât de importantă este introducerea corectă a hranei în alimentația bebelușului.
Diversificarea înseamnă încă un pas spre independența copilului
S-a demonstrat că primii ani de alimentație le formează copiilor un tipar, iar preferințele lor pentru alimentele consumate tind să le rămână neschimbate. Așadar gusturile unui adult cu referire la mâncare se stabilesc încă din perioada diversificării și au un impact major asupra stilului de viață. Un copil care consumă cu plăcere fructe, legume, cereale integrale și proteini care sunt sarace în grăsimi saturate își va dezvolta obiceiuri sănătoase pe tot parcursul vieții.
Deasemenea, diversificarea înseamnă încă un pas spre independența micuțului nostru. El va începe să guste alimentele, la început din pură curiozitate și mai apoi pentru că îi vor stârni un oarecare interes, se va juca cu ele, le va explora urmând ca în final să-și formeze preferințe culinare și gusturi proprii.
Vreau să cred că pentru un start bun în diversificare, pozitivismul mamei, perseverența și încrederea în sine, joacă un rol foarte important. Eu am început cu frică această etapă din viața Sarei și asta pentru că avusesem experiența chinuitoare a primelor zile de alăptare. Nu am știut ce să aleg între diversificare și autodiversificare – eram sceptică în ceea ce privește autodiversificarea și mi-a fost cumva teamă să nu se înece cu mâncarea.
Am optat, așadar, pentru diversificarea clasică cu primele piureuri de morcovi, dovlecel,cartofi și rând pe rând am introdus treptat și în cantități mici o bună parte din legumele de pe piață. Am constatat cu uimire că am o bebelușă mâncăcioasă și că îi place să descopere gusturi noi.
Hai că parcă am mai prins curaj! Când am introdus fructele aveam deja în casă o mică devoratoare care mânca foarte bine și se arăta extrem de interesată de alimentele solide.
Am continuat cu alăptarea ca hrană de bază, în schimb am introdus trei mese pe zi de alimente care îi suplimentează necesarul zilnic de substanțe nutritive obligatorii pentru o creștere sănătoasă și o dezvoltare armonioasă. Am făcut și fac eforturi în continuare să-i prepar brânzica în casă din lapte de țară și să-i cumpăr fructe și legume bio. Evit sarea și zahărul din considerentul că nu au nici un aport nutrițional și prefer să-i gătesc bebelușei natural și sănătos.
Mărturisesc că aș fi preferat ca Sara să fie autodiversificată. Acest proces are la bază foarte multe beneficii de care nu am știut la timpul potrivit.
Care este diferența dintre diversificare și autodiversificare?
Autodiversificarea se bazează în principiu pe capacitatea copilului de a asimila alimente solide în ritm propriu și nu hrănirea cu piureuri ca în diversificare. Baby Led Weaning sau pe scurt BLW presupune o oarecare libertate acordată sugarului care hotărăște ce va mânca, în ce cantitate și cum. Acesta se joacă cu mâncarea, o explorează și o manevrează după bunul lui plac. Oamenii de știință susțin autodiversificarea prin prisma faptului că îi va dezvolta creativitatea bebelușului transformându-l într-un adult independent și sigur pe el. Deasemenea BLW ajută la dezvoltarea capacității de coordonare între mână și ochi și a abilității de masticare și îi oferă sugarului posibilitatea să experimenteze culori noi, gusturi și texturi interesante.
Am făcut um pic de ,,research” și am aflat că pentru autodiversificare, părinții trebuie să respecte cîteva reguli de siguranță cum ar fi:
- autodiversificarea se începe în momentul în care copilul stă deja în fund nesusținut
- mâncarea este introdusă pe principiul „finger food” – alimente preparate bine termic sub forma unor bastonașe
- nu se dau copilului alune sau nuci întregi
- fructele se servesc inițial preparate termic și apoi tăiate în bucățele mici
- copilul este permanent supravegheat
- trebuie să se facă diferența între senzația de greață și înecul la bebeluși
Așa am aflat că bebelușii autodiversificați dețin controlul deplin asupra hranei pe care o consumă și acest lucru îi învață să gestioneze mâncarea în siguranță. Dacă ar fi să aleg din nou, Sara ar fi un bebeluș autodiversificat acum.
Totuși, experiența diversificării a fost posibilă după o perioadă lungă de documentare și chibzuire. Fiecare alegere a mea a fost însoțită de temeri și întrebări, însă am descoperit lucruri folositoare (care m-au ajutat și m-au făcut să fiu încrezătoare și optimistă), precum:
Ce alimente nu trebuie să lipsească din alimentația copilului meu?
Pentru mine a fost important să cunosc faptul că indiferent de tipul de diversificare pentru care optez, este recomandat să continui cu alăptarea. Organizația Mondială a Sănătății susține în continuare alăptarea sau hrănirea bebelușului cu lapte până la 2 ani. Pentru o creștere optimă a copilului meu, cu vârsta cuprinsă între 6 și 23 de luni ni s-a recomandat ca alimentația lui să asigure zilnic hrană din cel puțin 4 grupe alimentare dintre următoarele:
- cereale, rădăcionoase, tuberculi
- păstăioase, nuci
- produse lactate
- carne, pește, ficat de pasăre/ alte organe
- ouă
- legume și fructe de culoare galbenă și potocalie ( bogate în vitamina )
- alte legume și fructe cu frecvența și cantitatea corespunzătoare vârstei
Deasemenea, am hotărât că vreau ca alimentația Sarei să fie diversă, într-o cantitate potrivită creșterii și dezvoltării pentru fiecare etapă de vârstă pe care acesta o parcurge. Alimentele trebuie să fie introduse treptat, în cantități mici, timp de câteva zile pentru a depista eventualele alergii și intoleranțe ce apar.
Pentru siguranță și pentru ca masa să fie o activitate plăcută și relaxantă, ne-am dorit să ne învățăm copilul să stea la masă împreună cu noi. Am vrut să își formeze obiceiul de a se hrăni la ore fixe și în același timp să fie supravegheat mereu. Pentru mine, a fost important să îmi ascult bebelușul, să-i urmăresc reacțiile și să mă adaptez la preferințele sale pentru ca masa să fie o activitate interesantă și de socializare.
La noi în casă, ora mesei e prilej de bucurie, joacă și bună-dispoziție!
Când și cum ar trebui să încep?
Această întrebare m-a bântuit mult timp însă am realizat că nimic nu trebuie să grăbească trecerea la alimentele solide. La fel ca în multe aspecte ale dezvoltării, mai devreme nu înseamnă neapărat mai bine. Aici intervine relația fantastica pe care ne-am format-o și felul în care comunic cu fetița mea. Un lucru esențial îl constiutie modul în care o ascult și îi recepționez semnalele pe care le emite. Indicii precum interesul pentru un anumit aliment, felul în care se strâmbă, reflexul de a scoate limba, modul în care se joacă și manevrează mâncarea mă fac să înțeleg cât de pregătită este ea pentru această nouă etapă din viață. Dacă respinge un aliment și îl scuipă, încerc să nu o forțez. După o pauză de câteva zile încerc să-i reintroduc alimentul respins cu speranța că voi avea mai mult noroc. În definitiv, ideea este să-i ofer suficient timp ca să descopere gustul și textura hranei.
Când trebuie să hrănesc bebelușul cu alimente solide și când îi ofer lapte?
Se consideră că introducerea alimentelor solide încă de la 6 luni se face pentru a-i forma bebelușului obiceiul de a mesteca și de a-l obișnui să se hrănească cu lingurița. Teoretic laptele ar trebui să-i asigure necesarul zilnic pănă la 8 luni. În consecință laptele vine înainte de masa solidă. După o lună sau două, atunci când a învățat că alimentele solide o pot sătura la fel de bine ca și laptele, pot să i le ofer la mijlocul sau chiar la începutul unei mese. Ideea este ca în timp bebelușa să mănânce hrana solidă iar la sfârșit să încheie masa cu o băutură (lăpticul) așa cum facem și noi, ca adulți.
Diversificarea e mai ușoară dacă Sarei îi este foame (dar nu este înfometată) și dacă este odihnită. Când o hrănesc, o așez în poziția șezut, pe un scaun înalt și stabil cu tăviță, astfel încât să aibă posibilitatea să observe și să descopere alimentele și ustensilele de hrănire. Mă gândesc să îmbin utilul cu plăcutul!
Apa și consumul ei frecvent nu fac parte încă din ritualurile zilnice ale bebelușei mele. Nu m-am impacientat pentru că știam că fiind alăptată, laptele matern de început e hidratant și reușește să asigure cantitatea necesară de lichide care să înlocuiască apa. Totuși, ocazional, îi ofer apă în cănița cu cioc, tocmai pentru a-i introduce la un moment dat și acest obicei.
Cu ce aliment să încep diversificarea?
Ordinea în care am introdus alimentele solide nu este importantă. Am hotărât să începem cu legume servite în jurul prânzului, introduse câte una, în cantități mici pentru a observa dacă apare vreo intoleranță. De ce legume înaintea fructelor? Pentru că bebelușii nu se așteaptă la un gust dulce, iar o dată obișnuiți cu ele le va accepta fără probleme. Am început cu rădăcinoase (morcov, țelină, pătrunjel păstârnac), dovlecel, cartofi, iar de la 7 luni am adăugat broccoli, conopidă, fasole verde. Acestea legume le-am preparat termic fie la aburi, fie au fost fierte în apă și apoi pasate și servite drept piureuri.
Au urmat apoi fructele, și am înființat o a doua masă servită dimineața. Din câte stiam eu, merele, perele, piersicile, caisele și prunele sunt fructele care, de regulă, le sunt oferite la început bebelușilor. La fel ca legumele, ele au introduse câte una, în cantități mici, rând pe rând, urmând mai apoi să fie combinate și servite chiar de două ori pe zi în funcție de digestia și apetitul bebelușei care s-au dovedit să ne întreacă așteptările.
Carnea, sursă importantă de proteine și aminoacizi a fost introdusă abia zilele trecute. După îndelungi dezbateri și argumente pro și contra, noi, (eu și Ștefan, amândoi vegetarieni) am decis ca Sara să hotărască în numele ei (la vârsta în care o să conștientizeze ) dacă vrea să mănânce sau nu carne. Până atunci noi ca părinți nu ne putem asuma riscul unei diete dezechilibrate. Sara a acceptat cărnița, ba mai mult i s-a părut delicioasă (cel puțin, eu asta am înțeles atunci când la sfârșitul mesei s-a lins pe botic).
Alte alimente ce fac parte din meniul nostru de diversificare formează cea de-a treia masă : cereale, brânză calcică (lapte de vacă fiert cu pastile de calciu) și iaurt. Încerc pe cât posibil ca mesele să nu se repete drept urmare experimentez rețete noi și sănătoase!
Sara a dezvoltat o intoleranță la gălbenușul de ou. Chiar dacă acesta i-a fost introdus treptat și l-a suportat inițial, a avut câteva episoade în care a dat afară aproape tot ce consumase în ziua respectivă. Sfatul pediatrului a fost să nu îi mai oferim câteva săptămâni acest aliment, iar apoi din nou să-l reintroducem în cantitate foarte mică. Dacă după o perioadă, apar aceleași reacții negative o să efectuez teste de alergii și intoleranță pentru a depista dacă întradevăr există o problemă.
De ce aleg să-i ofer mâncare preparată și nu cumpărată?
În primul rând, faptul că îi pregătesc hrana fetiței mele în bucăria noastră , îmi conferă un control complet asupra ingredientelor și a metodei de preparare. Apoi această variantă este mult mai sănătoasă (pentru că îmi aleg fructe și legume netratate)și de ce nu poate chiar mai ieftină. După cum am amintit și mai sus, primele luni de hrană solidă îi pot fi definitorii mai târziu, pentru un stil de viață sănătos. Sunt sigură că felul în care îmi hrănesc fetița are influențe majore în modul în care ea o să se alimenteze mai târziu, în viața de adult. Pentru mine, ca mămică, este vital ca mâncarea să fie cât mai sănătoasă și să aibă un aport nutritiv potrivit fiecarei etape de vârstă. Pentru asta, mă străduiesc să învăț în fiecare zi lucruri noi despre alimentația copilului!
Vă doresc diversificare frumoasă cu joacă, zâmbete și descoperiri! Așa ca a noastră 🙂
