Hai că mi-am luat azi inima în dinți, și după ce am încercat să-mi fac o programare de tuns și vopsit la cele câteva saloane de cartier pe care le am în jurul zonei unde stau și care m-au refuzat (pentru că aveau foarte mulți clienți), am intrat în primul salon care mi-a ieșit în cale și am început examenul de curaj!
De ce mă simt curajoasă când mă duc la coafor?
Hehe, motivele sunt multe și diverse. În primul rând, pentru că intru în sala aia mare și aduc cu mine toate sechelele mele de la zeci de „hair-styliști” care mi-au aranjat podoaba capilară. Iar experiențele nu au fost întotdeauna plăcute. Recunosc, au existat dăți în care îmi curgeau lacrimi de furie pe obraji, în timp ce cu o mână îmi mângâiam portofelul gol, iar cu cealaltă mă scărmănam în cap, doar, doar să mai pot îndrepta ce a stricat doamna coafeză.
În al doilea rând, pentru că îmi dau voie să mă simt liberă. După atât de mulți ani în care simțeam că părul este foarte important, că el crește greu, că nu e bine să faci schimbări bruște de look, că nu o să-ți mai placă de tine în oglindă și că o să te vezi mai grasă de acum înainte, mă las în voia sorții( sau a stylistului) și ghiciți ce?! Astăzi chiar m-am simțit atât de bine! Mi-am dat voie să trăiesc. I-am zis tipului care mă tundea, să măsoare ochiometric scările pentru că nu-l limitez la nimic așa că își poate testa creativitatea pe părul din capul meu. Blond din brunet? No problem. Scări dintr-un păr drept? Tot ce e necesar pentru un păr viu și sănătos.
Un alt motiv pentru care am emoții atunci când simt foarfeca în apropierea părului îl constituie oamenii. Câteodată ei sunt foarte drăguți și socializează în limitele bunului simț. Însă în majoritatea cazurilor, oamenii pe care îi găsesc la salon vor cu tot dinadinsul să le povestesc viața mea în cele 30 de minute de ședință. De parcă nu achit serviciul dacă nu am și ședința de terapie bonus. Excepția a venit astăzi. Nu numai că nu am fost interogată dar am primit un super masaj în timpul spălatului pe cap. Ooo, eu am tot zis că relaxarea aia a făcut toți banii din lume.
Al patrulea motiv se datorează faptului că trebuie să renunți la toate procesele de conștiință pe care ți le faci și să aloci timp pentru tine. Eu niciodată nu știu să mă bucur cu adevărat de locurile pe care le frecventez pentru că mereu mă simt vinovată că mi-am lăsat fetița acasa. Nu e ușor să renunți la vina asta care tronează în sufletul tău încă de când ai născut copilul, dar e important să conștientizezi că există și să o limitezi din când în când. Eu nu am învățat încă cum să o fac, cu toate astea, de fiecare dată când ajung la manichiură mă simt o curajoasă! 🙂
De ce mă duc eu la coafor?
Să vă zic de ce mă duc eu la coafor? Pentru că vreau să mă reinventez și să mă simt bine în pielea mea. Vreau să am mereu un look fresh și părul meu să arate sănătos. Și pentru că mă gândesc că acesta este momentul meu de răsfăț așa că încerc să-l savurez minut cu minut.
Adevăratul test de curaj este să-ți dai voie ție să fii fericită!
Dacă îți place mămicazburătoare și vrei să fii la curent cu ce se întâmplă pe blog, te rog să dai un like paginii de facebook aici sau să te abonezi la newsletter.
